Fotografii și text de Luana Vodă

Sub sloganul “Plimbări dulci ca-n București, niciunde-n lume nu găsești!” vă prezint câteva ilustrate din călătoria mea zilnică cu bebelușul. Să nu uităm detaliul: căruț!

Acțiunea se petrece în cartierul Drumul Taberei, împovărat de lucrările la metrou și renovarea parcului Moghioroș, ca să amintesc două dintre cele 2 bube mari.

Singurul parc din zona în renovare, rezultă că îmi rămân la dispoziție trotuarele după cum urmează în expunerea foto.
Drum retur de la intersecția Drumul Taberei cu linia lui 41 spre domiciliul de pe Valea Ialomiței.

Cu mențiunea: circulăm vis-a-vis de Moghioroș deoarece pe fâșia de trotuar rămasă pentru pietoni pe lângă parc nu am loc cu căruțul. Mai mult, ar însemna să trec printr-o baltă uriașă și metri buni de noroi, da ambele părți ale trotuarului.

Trotuar cu urme de lucrări

Foto 1. Trotuar cu urme de lucrări

 

 

Lucrari in parc.

Foto 2. Lucrari in parc.

 

Prietenul nostru, noroiul.

Foto 3. Prietenul nostru, noroiul.

 

 

Prietenul nostru, noroiul.

Foto 4. Prietenul nostru, noroiul.

 

 

 

O baltoaca.

Foto 5. O baltoaca.

 

 

O gropita.

Foto 6. O gropita.

 

Foto 7. Drum ocolitor pentru cel din Foto 5.

Foto 7. Drum ocolitor pentru cel din Foto 5.

 

Foto 8. Varianta de drum.

Foto 8. Varianta de drum.

 

Foto 8. Vedere în amănunt a rampei de trecere, înclinație aproape verticală, îngustă și pe alocuri surpată

Foto 9. Vedere în amănunt a rampei de trecere, înclinație aproape verticală, îngustă și pe alocuri surpată

 

Foto 9. Există și porțiuni "uscate"

Foto 10. Există și porțiuni “uscate”

 

Foto 11. Trecere la nivel cu noroi.

Foto 11. Trecere la nivel cu noroi.

 

Foto 12. Trecere la nivel cu apa

 

Foto 12. Dacă parcăm doar 2 roți pe pistă, e ca și cum am fi cu bicicleta.

Foto 13. Dacă parcăm doar 2 roți pe pistă, e ca și cum am fi cu bicicleta.

 

Foto 13. Din nou, urme de la o lucrare pe trotuar.

Foto 14. Din nou, urme de la o lucrare pe trotuar.

 

Foto 14.  Trepte si iar trepte.

Foto 15. Trepte si iar trepte.

Foto 15. Trepte si iar trepte.

Foto 16. Trepte si iar trepte.

 

Foto 16. Improvizație de rampă terminata cu mașină parcată.

Foto 17. Improvizație de rampă terminata cu mașină parcată.

 

Foto 17. Aproape acasă, blocul de după lucrari.

Foto 18. Aproape acasă, blocul de după lucrari.

 

Foto 19. Ultimul hău; aici se poate trece cu căruțul doar in pozitie verticala, copil in brate. (Varianta ocolitoare oferă mers pe banda de circulație, cot la cot la propriu cu mașinile.)

 

Din nou lucrari.

Foto 20. Din nou lucrari.

 

Foto 20. Mandra, strada mea.

Foto 21. Mandra, strada mea.

Foto 22. Intrarea spre scară

 

Foto 23. Intrarea spre scară – Detaliu

 

Foto 24. Peisaj din fața scării

 

Foto 24. Am încercat să intru la poștă. Intră dacă poți, pentru că nu mi se calibrează roțile căruțului pe dungile oferite. Dar am oricând varianta să iau căruțul în spate câteva trepte.

Foto 25. Am încercat să intru la poștă. Intră dacă poți, pentru că nu mi se calibrează roțile căruțului pe dungile oferite. Dar am oricând varianta să iau căruțul în spate câteva trepte.

La o lună de la redactarea acestui text, am fost în Viena.

Prima ieșire-parc de cartier, cu copii la purtător. Ceva umezeală pe jos era, căci nimerisem după ploaie. Șoc și alta nu când remarc că jumătate de parc mic (din acela în curte interioară dintre blocuri) e stil pădure: pământ, copaci și un spațiu din lemn și sfori pentru joacă. Copilul mai mare fuge direct acolo. Eu, obișnuită la țară aici, în București, mă panichez că va cădea în noroi…Ce noroi? Oamenii ăia puseseră un strat de resturi lemnoase peste tot pământul și așa copilul se putea juca în voie și după ploaie! Cum s-or fi gândit și cât de greu să fi fost, rămâne o enigmă.
După acest episod – “Vodă descoperă lumea”, au urmat altele și altele, după cum urmează:
În primă fază am zis “mamăăă, ce de copchii aici, la ăștia!” Cărucioare cât vedeai cu ochii. Am zis că e marș organizat, dar orele, zilele treceau, spațiile se tot schimbau, cărucioarele rămâneau. Nimic sofisticat, dar atât de important: ei au fiecare bordură lăsată la pământ la trecerile pentru pietoni, lift funcțional la fiecare stație de metrou, autobuze și tramvaie perfect accesibile pentru urcare cu cărucior. Deci își permit moftul de a te plimba cu căruț unde poftești.
Aceeași poveste și pentru persoanele aflate în scaun rulant – mișunau oriunde!
Am zis să caut o statistică să văd câți bebeluși și persoane în scaun rulant au ei față de București, dar are rost să mă mai întristez încă o dată?

Mai pun pe rană si detalii de genul: nu am așteptat mai mult de 5 minute un mijloc de transport ziua, seară 10minute (lucru afișat pe un ecran în stație, ca să nu ți se lungească gâtul în zare să verifici dacă mai vine au ba), lipsă claxoane, mașini puține pentru că un loc de parcare în centru costă 500euro / luna, echivalentul a jumătate din chirie, metrou toată noaptea la intervale rezonabile (facilitate cerută de cetățeni și aprobata!), toată lumea loc pe scaune în transportul în comun, nu sardele de București…

Și din tot luxul ăsta pe pâine, am revenit acasă, am ieșit până la piață cu cărucior, zi ploiasă, roțile mari afundate în noroi, cărat în spate cărucior cu copil, cu tot cu câteva trepte grase ca să evit un drum imposibil și să merg pe o alee mai ok, aproape răsturnat căruț cu copil cu tot la o bordură nouă, înaltă nemăsurat de mult, intrat în părculeț și ieșit imediat pentru că nu aveam pe unde merge de noroi…Toate de mai sus cu gândul că, undeva în lume, alte mămici își plimbă liniștite bebelușii în cărucioare prin curți de palat, nu din poveste, din viața lor de zi cu zi.

Articolul are 2 comentarii

  1. Vă sugerez să trimiteți fotografiile către primărie în cadrul unor sesizări. Eu am început să trimit și aștept răspuns. Chiar dacă e posibil să nu se întâmple nimic, tot sunt dispus să încerc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *