‘Universul a fost creat pentru om, nu omul pentru univers’

Sfântul Ioan Gură de Aur

 

 

Îmi port dizabilitatea pe bicicletă.Nu handicapul! Dizabilitatea! Deși sunt titularul unui certificat de handicap conform legii 448/2006, atâta timp cat sunt integru fizicește nu mi-as putea purta pe bicicletă decat dizabilitatea. Dar să mă prezint! Mă numesc M.A., licențiat al Facultății de Drept, Universitatea București, și sunt curier la ong-ul Viitor Plus, curier pe bicicleta cu un program de patru ore. Doar patru ore, pentru că în afara certificatului de handicap posed și o pensie de invaliditate prin care mi-am pierdut parțial capacitatea de munca. Doar sunt diagnosticat cu tulburare afectivă bipolară. Pot lucra numai patru ore pe zi.

În majoritatea actelor emise de oficialitați, termenul de handicap a fost înlocuit cu cel de dizabilitate. Dacă îmi iau un bilet la teatru gratuit, pe bilet scrie’pentru persoane cu dizabilitați’. A apărut si cardul European al dizabilității. Această enumerare nu este exhaustivă. Numai legiuitorul roman a ramas în urmă. Și eu cred că această mică revolutie în terminologia despre care vorbesc se datorează faptului că m-am angajat curier pe bicicleta la Viitor Plus de aproape doi ani. Sunt o persoană importantă. Și atâta timp cât fac jogging, inot, merg pe munte, iar nivelul de serotonina din creier este stabilizat prin injectia cu abilify mentana , pe care o fac lunar, chiar nu-mi pot purta handicapul pe bicicleta. Dar legea a rămas la fel. Cu handicapul. Deci parlamentarii nu s-au adaptat si nu au luat în considerare ca eu sunt curier pe bicicletă. Mai astept.

Dizabilitatea! Este o usoara diminuare a abilității. Si eu am o rezistență mai scăzută la stres și la situații conflictuale. Pentru că sunt bipolar. Rezistența la stres se diminuează și mai tare dacă fac abuz de țigări și cafele. Handicapul!Este bariera pe care o întâmpină individul in relația sa cu mediul social. Când este folosită într-un mod confuz, terminologia denotă un interes mai mare pentru aspectul medical și de diagnostic, ignorând deficiențele mediului social. Și imperfecțiunile mediului social generează ‘handicapul’. Cel putin partial. Eu am întâmpinat o astfel de barieră din partea mediului și încă mai întâmpin.

Într-o cursă cu bicicleta de acasa până la sediul Viitor Plus merită reflectat cine este mai inadaptat, eu ca individ, sau mediul social. Ce aș putea face? În această societate de consum în care eu îmi port dizabilitatea pe bicicletă. Privesc în jur pe Calea Grivitei. Vânzător,lucrător commercial? Aceste ocupații necesită o răbdare și o rezistență la rutină pe care eu nu o am. Poștaș? Poate da! Nu aș avea probleme cu fumatul. Ajung pe Bd. Titulescu. Pe partea dreaptă, înainte de biserica cu hramul sfintei Parascheva se află o spălătorie auto. În viața mea de somer inadaptat, înainte să mă pensionez, la această spălătorie, am fost întrebat, in cadrul unui interviu de angajare, dacă am experiență în domeniu.Și oricum part time nu angajează. Și nu îmi vine să renunț la pensioara mea pentru un post de spălător auto. La intersectia Titulescu cu Calea Grivitei se află o carciumă. Cârciumar?! Nu am spirit practic și nici capital. Și îmi doresc un mediu puțin mai elevat. Paznic de bloc? Vreau ceva mai dinamic. Vreau să fiu activ. Atunci îmi port dizabilitatea pe bicicletă. Nu o clocesc într-o scară de bloc. O sucursală BCR! Da, ca jurist aș putea lucra la o bancă. E un job bănos pentru care aș putea renunta la pensie. Și am patalama de jurist obtinută la stat. Dar nu am pile. Iar rabdarea mi-ar fi greu pusă la încercare pentru rutina de la o bancă. Și tot în zona asta se află o patiserie. Câtă răbdare și voință trebuie să ai ca să lucrezi într-un astfel de loc de la orele 5 dimineata! Ce mai robotesc femeile acestea! Și ce loc nepotrivit ar fi pentru mine! Gândul mă duce la Martin Eden, personajul lui Jack London din romanul cu acelasi nume. Nu a făcut acest personaj atâtea munci de jos ca să se intrețină si cu ambiția să se cultive! Nu!Hotărât, nu ma pot compara cu el! Nu-l pot lua ca model.Nu mai sunt de mult adolescent să intru în comparații și într-o concurență imaginară cu un personaj de roman. Un Martin Eden cu o dizabilitate! Sună frumos ca titlu de eseu. Atât! Eu nu pot fi așa ceva. Eu merg mai departe spre sediul Viitor Plus din zona Dorobanți, din centrul Bucureștiului. Cu dizabilitatea pe bicicletă! Taximetrist? Nu am carnetul de șofer și nici nu sunt sigur că pot să fac școala de soferi. Iată o frizerie! Nu am calificarea necesară și după o facultate terminată la stat, nu mă mai apuc de o școală profesională. Un mic orgoliu mă ține în loc. Alpinism utilitar?! Sunt curajos, am practicat escalada sportivă când eram student, dar aș fi cam neîndemânatic si nepriceput in ceea ce privește zugrăveala sau alte munci la inălțime. Asadar tot necorespunzător! Un mega-image!  Aici există joburi de lucrător comercial part time. Dar parcă e tot mai bine pe bicicletă. O sală de jocuri nu e decat un mediu viciat. Nu am ce căuta nici aici.Un magazin de vinuri si unul de haine second-hand. Nu-mi oferă nimic in plus si, dacă m-aș prezenta la un interviu, aș fi respins pe motivul că sunt supracalificat. Deci iată cum patalamaua mea de jurist imi atarnă de gat ca o piatră de moara! La intersectia cu bd. Al. I. Cuza, prin zonă, am fost de mult, înainte de a fi pensionar, somer de lux fiind, la un interviu la o firmă de advertising. Mi s-a dat ca temă să fac un spot pentru napolitana Fiducenia, rivala de o viață a napolitanei Eugenia. Fără nici un instructaj, fără nici o inițiere, fără nici o documentatie.Și modesta mea creativitate, cu care îmi place sa mă mândresc, nu a functionat. Sau poate m-am descurajat. Oricum job-ul nu l-am obținut.

Am ajuns în Piața Victoriei. In dreapta, Piraeus Bank si, in stânga, mai multe firme mari de avocatura. Am pierdut startul. La terminarea studiilor nu am avut recomandarile necesare pentru admiterea în barou, intervenise boala, repetasem si anul III si anul IV, am devenit somer după licenta, am intrat în presă și iar șomer.

O librarie! Acest cuvânt mi-e drag. Nu pot sa trec de librărie fără să-mi aleg o carte. Aleg societatea de consum de Jean Baudrillard. Pentru că eu rătăcesc în această societate de consum de la terminarea studiilor. Cât am mers cu bicicleta de acasă până la sediul Viitor Plus, am văzut reclame care educă populația în spiritul consumului. Și spicuiesc câteva idei din cartea lui Jean Baudrillard. Producătorii controlează comportamentele indivizilor si le determină nevoi ce trebuie acoperite prin consum. Societatea de consum se bazează nu doar pe obiecte și servicii, ci mai ales pe semnificația lor. Consumăm semne, reprezentarea superficială a realului. Una dintre concluziile autorului francez este că libertatea de a alege ne este impusă.

Și atunci mă întreb de ce trebuie să fiu nefericit că sunt inadaptat? Adaptat la ce? La o societate de consum in care individul devine tot mai înstrăinat de sine? Pentru că la urma urmei dizabilitatea mea nu este decât angoasa inadaptării mele la această societate desacralizată în care veniturile, cumpărăturile și suprasolicitarea în muncă constituie un cerc vicios.

De curând mi-am dat demisia de la Viitor Plus. Aș putea să-mi port dizabilitatea pe bicicletă opt ore pe zi fără să fiu remunerat.

 

 

Mihai Albăstroiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *