Foto: Radu Răileanu

E o iarnă geroasă și adăposturile pentru homeleși nu pot să primească oameni. Le-ar trebui alocate 150.000 de dolari pentru încălzire de la bugetul local, bani care au fost cheltuiți pentru a achita o parte din suma de 200.000 de dolari cu care s-a achiziționat mobilier pentru primărie. Sună măcar vag familiar?

Nu, nu este vorba de primăria municipiului București. La noi, în Romania, se lucrează cu sume mari. Este vorba de primăria municipiului Detroit, probabil cel mai est-european dintre orașele din State. Cel puțin în ceea ce privește autoritățile publice. Dacă vorbim de participare cetățenească, povestea se schimbă complet.

Prin 2008, profesorul de științe politice Greg Markus dădea o raită cu câțiva copii de la el de la universitate prin cantina săracilor (soup kitchen) ținută de călugării capucini din Detroit. A urmat o perioadă de câteva luni de întâlniri față-n față cu persoane fără adăpost, în urma cărora Greg Markus a aflat despre nevoile lor. Pe lângă asta, profesorul și-a făcut o idee pe care dintre acești oameni poate baza. Cerințele erau minimale: să nu fie alcoolici, să nu fie consumatori de droguri și să fie gata să lupte cu oricine pentru a-și obține drepturile.

Așa s-a înființat Detroit Action Commonwealth, organizație a cărei membri sunt, cu expecția profesorului, numai homeleși sau foști homeleși. Actualmente activiști voluntari. Greg Markus, cel pe care-l numesc the professor, îi sfătuiește doar în particular despre diverse strategii de acțiune. În fața autorităților apar doar ei, persoanele fără adăpost.

Și pentru că în State cutuma este că nu te poți numi organizație dacă membrii tăi nu plătesc o cotizație anuală, D.A.C. nu s-a lăsat mai prejos: toată lumea bagă în bugetul ONG-ului 25 de cenți pe an. Nu faci asta, ai zburat!

Sala de judecată în sala de mese

Cand ești homeless în State, să ai amenzi neplătite la stat înseamnă să n-ai nici o șansă să te integrezi. Iar amenzile se iau foarte ușor. Bei pe stradă? Iei amendă. Stai noaptea în parc? Iei amendă. Mai ai încă mașina în care să dormi și ai parcat aiurea? Iei amendă.

Însă poți să scapi de toate astea. Tot ce trebuie să faci este să pregătești un dosar cu care să ceri să ți se șteargă datoriile, să te duci în sala de judecată și să prezinți cazul unui judecător. Mai ai un obstacol însă: frica de poliție. Și aici au intervenit oamenii de la D.A.C.

La început au întrebat câțiva judecători dacă nu cumva ar putea să țină audierile pentru ștergerea datoriilor către bugetul local și în alte locuri decât sala de judecată. În sala de mese a unei cantine a săracilor, de exemplu. Mulți au spus că nu se bagă. Câțiva au zis că da, dar că trebuie vorbit cu șeful lor și cerută aprobarea de la el.

D.A.C. s-a pus și mai tare în mișcare. Acum știau cu cine trebuie să vorbească. Au început documentarea. Au făcut o listă cu întrebările și obiecțiile pe care le-ar fi putut primi și au găsit răspusuri la ele. Și-au “betonat” cazul.

La întâlnire, judecătorul a venit cu “nu” în brațe. A plecat cu “da” pe hârtie. În prezent, o dată la câteva săptămâni, una dintre cantinele săracilor din Detroit devine sală de judecată. Polițiștii care asigură paza sunt în haine civile. Mașinile sunt fără însemnele autorității. Iar oamenilor străzii li se șterg datoriile. 

Afară cu cazierul din chestionarul de angajare

În State, guvernul federal nu permite companiilor cu care a încheiat contracte să angajeze persoane care au fost condamnate vreodată de ceva. Secretul de stat e secret de stat și cand vine vorba de farfurii.

Problema e însă că și unele orașe au aplicat principiul astă. Iar secretul de oraș nu e decât o glumă proastă și un prilej în plus pentru companii să discrimineze pe săturate.

Dar Detroit Action Commonwealth era pe fază. Au încercat mai întâi cu vorba bună. “E discriminare”. “Cum vreți să reinserați în societate persoane care ies din penitenciare dacă le luați șansa să se angajeze?” “Toată lumea, indiferent dacă au fost sau nu în pușcărie, vorbește cu prietenii despre locul de muncă.” N-a funcționat.

Lucrurile s-au pus în mișcare însă când în ședința consiliului local au intrat peste 100 de homeleși fost-pușcăriași să le bată obrazul autorităților. Rotițele sistemului au fost puse în mișcare, iar cerința legată de absența cazierului a fost retrasă. Oamenii D.A.C. au continuat să bată la ușile companiile ca să le explice cum stă treaba și acum țintesc mai sus: se luptă cu guvernul federeal ca și acesta să retragă condiția din contractele încheiate cu diferitele companii, sau măcar să stipuleze clar căror tipuri de infracțiuni se aplică regula.

 

Model de economie socială – squatingul agricultural

Lângă cantina capucinilor unde a început totul, pe o parcelă nefolosită de pământ, a fost ridicată o seră. În curte muncesc niște persoane fără adăpost. Greg Markus mi-a explicat despre ce e vorba.

Ca să reducă cheltuielile pentru hrană la cantina capucinilor, membrii D.A.C. cultivă diverse legume. Parte din terenurile unde fac asta au fost obținute de la primărie. Teoretic, e nevoie de doar o singură hârtie, dar pentru hârtia asta, personalul primăriei trebuie să aibă chef să muncească. Și asta nu se întâmplă prea des.

Celalalte terenuri cultivate au fost ocupate pur și simplu. Roșiile cresc și fără autorizație, iar falimentul în care a intrat orașul a dus la o scădere atât de puternică a populației, încât șansele ca cineva să revendice gradinele squatate sunt minime.

Proiectele de economie socială la care oamenii de la D.A.C. se gândesc sunt mai multe: servicii de peisagistică, demolare de clădiri, tâmplărie. Deocamdată a mai fost pusă în practică ideea de a avea un ziar pentru persoanele fără adăpost. Se numește Thrive Detroit, costă un dolar și apare și pe net. Poate fi citit gratis la adresa www.thrivedetroit.org.

Oamenii străzii care fac parte din comunitate au calificările necesare să facă aproape orice. Le mai trebuie doar șansa să le pună în aplicare. Și cum autoritățile nu fac mai nimic în acest sens, își creează singuri șanse. Desigur, a fost nevoie să-i descopere și să-i ghideze cineva.

This article has 2 comments

  1. Pingback: Empower! | FarAcasa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.