Sâmbătă are o loc o nouă confruntare între CFR Cluj și Universitatea Cluj. Parcă niciodată până acum atmosfera nu a fost mai tensionată ca în aceste momente. Din păcate, ambele cluburi au contribuit din plin la această situație, însă și presa centrală are partea ei de vină în tot acest război care riscă să degenereze în lucruri foarte urâte. Personal, dacă în urmă cu câteva săptămâni îmi puneam problema să bat drumul până la Cluj să văd meciul pe stadion, acum îmi dau seama că riscurile sunt mult prea mari. Așa că voi rămâne acasă.

Despre rivalitatea dintre cele două echipe și despre partizanatul presei am scris aici. În cele ce urmează, aș dori să reiau această temă deoarece impresia mea este că situația devine mult mai complicată și mai gravă. Consider că miza simbolică în această confruntare este legată într-o oarecare măsură de tentativa de anihilare din punct de vedere cultural a unei minorități etnice care atârnă relativ greu în balanța demografică a orașului Cluj.*

Orașul Cluj, capitala de facto a Transilvania, este un oraș cu adevărat multietnic. La începutul secolului, balanța demografică era înclinată categoric în favoarea maghiarilor. Astăzi, sunt aproximativ 20%, adică în jur de 60 000 de oameni. Din punct de vedere numeric, comunitatea maghiară reprezintă a doua comunitate maghiară din Transilvania, cea mai numeroasă fiind la Târgu Mureș. Edit Szegedi, istoric la Universitatea Babes Bolyai remarca faptul că memoria orașului este scindată, iar cele două comunități, maghiară și română, s-au aflat, nu de puține ori, pe poziții ireconciliabile. Astăzi, tărâmul de manifestare a celor două memorii ale orașului a devenit fotbalul. Două cluburi de fotbal își dispută azi legimitatea reprezentării orașului pe plan sportiv: CFR 1907 Cluj și Universitatea Cluj. CFR a fost înființată de către muncitorii feroviari maghiari în perioada administrației ungare, în timp ce Universitatea Cluj este o echipă care s-a înființat în 1919, la un an de la unirea Transilvaniei cu România.

Rivalitatea CFR – U nu a fost dintotdeauna la fel de intensă ca azi. Începuturile ei datează aproximativ de la preluarea echipei CFR Cluj de un om de afaceri de origine maghiară și a crescut progresiv, pe măsură ce echipa a început să devină un adversar redutabil în campionatul românesc. De la un moment dat, poate și cu largul concurs al presei de la București, CFR a început să fie asimilată într-o formă sau alta ca fiind reprezentanta comunității maghiare (asta cu toate că, la fel ca și pentru rivală, suporterii ei provin din ambele comunități etnice). Manipularea a reușit, deoarece azi, CFR Cluj a fost adoptată de către o parte a comunității maghiare din oraș, și nu numai, ca fiind reprezentanta acesteia în fotbalul românesc. Personal, nu cred că am fost pe vreun stadion unde să se audă limba maghiară mai mult ca pe stadionul din Gruia.

Concomitent cu această adopție a început radicalizarea susținătorilor Universității Cluj, care reprezintă ”partea românească” a orașului. În momentul în care echipa a devenit candidată la câștigarea titlului de campioană, mesajul radical a fost preluat de finanțatorii rivalelor. George Becali, finanțatorul echipei Steaua București, a afirmat în 2008 că CFR Cluj, fiind o echipă a maghiarilor, nu merită să câștige campionatul României (cf.  Florin Faje, Together, but still apart. Ethnic Identity, Class and Football Fandom in Cluj Napoca, Romania). De cealaltă parte, în anul în care CFR Cluj câștiga primul titlu de campioană a României (devenind prima și, deocamdată, singura echipă a orașului care atinge o asemenea performanță), Universitatea Cluj retrograda în Liga a II-a. A fost un moment de pauză de doi ani, în care cele două echipe nu s-au prea întâlnit. De la revenirea Universității Cluj în Liga I, în anul 2010, și această echipă a devenit, la rândul ei, un concurent redutabil pentru CFR, terminând sezonul înaintea rivalei în clasament.

În momentul în care competiția dintre cele două echipe s-a echilibrat, au început să se intensifice dezbaterile legate de legitimitatea celor două cluburi. Universitatea Cluj este descrisă de presa de la București ca fiind echipa cu cei mai mulți suporteri, cu o istorie în campionatul românesc și singura care are legitimitatea de reprezenta orașul. De partea cealaltă, CFR este o echipă obscură, cu un trecut legat de campionatul Ungariei, cu mulți jucători străini în lot, și care este în proprietatea unui om de afaceri maghiar. ”Steaua, Dinamo, Rapid, Craiova, Timişoara şi, da, U Cluj, pot fi iubite sau urâte, pot provoca leşinuri şi bătăi monstruoase, sigle duse la altar şi deziceri în piaţa publică. Poţi să plângi după ele sau să suferi ca după prima iubire pierdută. Poţi face asta pentru CFR 1907?” (Radu Naum – Club fără Români). Cronicile meciului din aprilie 2011 dintre cele două echipe punea explicit accentul pe numărul redus al suporterilor CFR, titlul unei dintre ele fiind ironic la adresa acestora din urmă: “Unde-s ăştia, mă?” (sursa).

O controversă aprinsă, amplu relatată de presa bucureșteană a fost legată de noul stadion contruit la Cluj. Cluj Arena, încadrat de UEFA la categoria Elite (cea mai înaltă categorie) este stadionul care, din luna octombrie a acestui an, găzduiește Universitatea Cluj. Acesta este în proprietatea Consiliului Local Cluj și a fost construit din bani publici. Prin urmare, în mod legitim, reprezentanții CFR Cluj au cerut să aibă posibilitatea de a desfășura meciurile din cupele europene pe acest stadion. Lucrul acesta i-a înfuriat pe conducătorii Universității Cluj și pe fanii acestei echipe. La inaugurarea stadionului, suporterii U Cluj au arborat bannere șovine și au scandat lozinci împotriva rivalei (detalii aici). O organizație independentă a suporterilor a publicat un comunicat de presă în care contesta dreptul CFR Cluj de a găzdui meciuri pe noul stadion. Disputa a fost amplu relatată în presa de la București, iar site-ul Gazeta Sporturilor a publicat un interviu cu istoricul Gheorghe Badea, în care se explica de singura echipă care are dreptul de a fi gazdă pe noul stadion este Universitatea Cluj: “<U> a jucat din 1919 pe acest teren. Este casa, este locul de naştere. Îmi aduc aminte de nişte versuri ale lui Grigore Vieru, <Casa părintească nu se vinde>. Acest stadion este casa părintească a lui <U>. […] Nu are ce căuta CFR-ul acolo, e aşteptată doar când va juca împotriva Universităţii într-un meci de campionat. Altfel, va ieşi război civil. […]Vom organiza o demonstraţie. Vom strânge câteva mii de oameni, vom influenţa politicul să asculte de sufletul oamenilor. […] Dacă în chip monstruos, ar veni CFR să joace un meci, ar fi un scandal cum n-a văzut nici o echipă din România.” 

Poziția oficială a clubului Universitatea Cluj în această speță a fost exprimată și de antrenorul Ionuț Badea: “Acest stadion a fost construit pentru <U> Cluj şi sînt convins că se va ajunge la o înţelegere convenabilă din care să aibă de cîştigat în special suporterii noştri”

Practic, din ceea ce s-a scris în legătură cu rivalitatea dintre CFR și U în ultimele două luni, se pot desprinde două concluzii dominante:

1. U Cluj este echipa românească a orașului, cu mai mulți suporteri și prin urmare este singura care are legitimitatea de a reprezenta orașul pe plan sportiv. CFR este o echipă a unor cetățeni ne-români, care a uzurpat poziția care le revine de fapt celor de la U și care nu are dreptul să reprezinte Clujul. Identitatea culturală a orașului Cluj nu are nici un element maghiar.

2. O singură echipă are acces legitim la resursele comunității locale: U Cluj. De aceea, CFR nu are dreptul să joace pe un stadion contruit din bani publici (desigur, și susținătorii CFR Cluj plătesc taxe și impozite locale, numai că, conform presei bucureștene, aceștia sunt puțini și nu trebuie luați în calcul).

Așa cum observa Edit Szegedi, când vine vorba de rivalitatea dintre CFR și U, “nu este vorba de rivalitatea normală dintre mai multe cluburi sportive, existentă în toată lumea şi care se manifestă inclusiv prin violenţe stradale, ci de tratarea celor două cluburi în termeni de autenticitate şi legitimitate istorică: doar unul dintre cluburi are legitimitate istorică, doar acesta reprezintă tradiţia oraşului, nu poate fi loc pentru două echipe în oraş” (detalii aici). Este o stare perpetuă de conflict pe care presa o întreține sistematic și o alimentează. Nu cred că mai trebuie să discutăm în termeni de legitimitate: Clujul are două echipe de fotbal redutabile, ambele sunt candidate la titlu și ambele grupuri de suporteri au dreptul de a nu fi desconsiderate. Este greșit ca una dintre echipe să fie aruncată în zona ”nelegitimității” pentru că reprezintă comunitatea maghiară în timp ce cealaltă să aibă monopol asupra resurselor. Clujul nu este un oraș românesc și, cu atât mai puțin, unguresc. Este un oraș cu o dublă moștenire culturală.

* Sunt conștient că sintagma tentativa de anihilare din punct de vedere cultural a unei minorități etnice este una extrem de dură. În momentul în care am folosit-o am avut în vedere și observațiile legate de modul în care autoritățile locale de la Cluj, voit sau nu, ignoră moștenirea culturală maghiară a orașului. Un exemplu sugestiv este faptul că, anul acesta, materialele informative legate de zilele orașului au fost distribuite doar în limba română. Mai multe detalii aici.

Credit foto: www.kvsc1907.ro

Articolul are 3 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *