IMG_1320

Inscripție bilingvă valenciană/ spaniolă în Valencia, Spania.

 

Update [19 februarie 2015]: Din cauza unei scăpări, unul dintre documentele publicate în cadrul acestui articol conținea date cu caracter personal nerelevante pentru subiectul abordat. Din acest motiv, am modificat documentul în cauză în sensul anonimizării acestor date. Ne cerem scuze pe această cale domnului Dan Tănasă pentru eventualul disconfort creat.

Update: Comitetul de Experți care a realizat raportul cu privire la implementarea ECRLM, a folosit date furnizate de către Mișcarea Angajament Civic/ Civil Elkötelettség Mozgalom.

 

În ceea ce-i privește pe maghiarii din România, unul dintre cele mai frecvente mesaje din spațiul public este faptul că ei sunt „minoritatea cu cele mai multe drepturi din Europa”. Mai mulți politicieni au declarat în diferite ocazii că România respectă în totalitate drepturile minorităților naționale și că, în acest sens, nu prea ar fi foarte multe de făcut. Monica Macovei și Traian Băsescu au făcut în diferite ocazii asemenea declarații, în timp ce Titus Corlățean, într-un gest de „curtoazie” față maghiari, a declarat că românii ar trebui să celebreze Tratatul de la Trianon.

Drepturile minorităților naționale sunt reglementate atât de legislația internă, cât și de legislația internațională. În ce privește legislația internațională, pot enumera documente ale Consiliului Europei pe care România le-a ratificat: Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare (ECRML) și Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale. În legislația românească, găsim referiri la minoritățile naționale în Constituția României și în Legea Administrației Publice Locale. În ce privește monitorizarea aplicării legislației privind drepturile minorităților, Consiliul Europei a publicat un Raport aprobat în 2011 care vizează modul în care România își respectă angajamentele luate prin ratificarea ECRML. De asemenea, ultimul raport al Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) conține câteva referiri la situația respectării drepturilor minorității maghiare.

În cele ce urmează, voi prezenta succint câteva studii de caz care arată că, în România, drepturile minorităților, deși bine reglementate prin legislația națională, sunt de multe ori încălcate tocmai prin faptul că, destul de frecvent, autoritățile române nu țin cont de legislația și angajamentele asumate de statul român.

Limba maghiară îi discriminează pe români

Când vine vorba de angajarea de funcționari publici în zonele în care populația maghiară are peste 20% [1], impunerea condiției cunoașterii limbii maghiare la angajare este de multe ori considerată a fi discriminatorie de către autoritățile române. Deși atât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și instanțele de apel resping cererile persoanelor care se simt lezate de cerința cunoașterii limbii maghiare, lucrurile se schimbă radical la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță care dă sentințele definitive. Am arătat într-un articol precedent că ÎCCJ a stabilit în mod abuziv printr-o sentință că, în România, „raporturile dintre cetățeni și autoritățile publice se desfășoară în limba română, ca și (sic!) limbă oficială” ignorând și Constituția (art. 120 alin. 2), și Legea administrației publice locale (art. 76, alin 2 și 3) și ECRML. Sentința aceasta nu este singulară: într-un caz similar, ÎCCJ a folosit o motivare identică, considerând că impunerea condiției cunoașterii limbii maghiare pentru a lucra în cadrul unei primării de comună cu majoritate maghiară reprezintă o faptă de discriminare.

Aceste sentințe pot pune autoritățile locale din zonele locuite în proporție de peste 20% de maghiari în imposibilitatea de a răspunde solicitărilor cetățenilor în limba maternă a acestora. Raportul de monitorizare privind implementarea prevederilor ECRML arată existența unor probleme în acest sens: într-un experiment efectuat în vederea documentării situației respectării prevederilor Cartei, au fost trimise 76 de solicitări în limba maghiară către autorități publice și furnizori de servicii publice din județul Mureș. Conform raportului, 19 instituții au răspuns în maghiară și română, 11 au răspuns în limba română cerând că cererile să fie redepuse în limba oficială, în timp ce 33 de instituții nu au răspuns deloc. (Cf. paragrafului 536). Acesta este motivul pentru care experții care au redactat raportul au menționat această cerință ca fiind parțial îndeplinită.

În același registru includem Sentinta 2211/ 2013 a Curții de Apel București și Hotărârea nr. 391/ 2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Plângerile care au stat la baza acestor decizii sunt legate de apariția unor publicații exclusiv în limba maghiară finanțate de către autorități locale din Borsec/ Borszék [2] și Ditrău/ Ditró. În ambele cazuri, s-a considerat că finanțările acordate unor publicații exclusiv maghiare reprezintă fapte de discriminare. Realitatea e că Art. 11, pct. e, lit. al ECRML stipulează că, în circumscripțiile administrative ale statului locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare, părțile se angajează, în măsura în care este posibil „să încurajeze și/ sau să faciliteze crearea și/ sau menținerea cel puțin a unui organ de presă în limbile regionale sau minoritare în mod periodic.” De asemenea, legea nr. 500/ 2004 care vizează folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice arată la art. 5, lit. c. că nu cad sub incidența actului normativ: (i.) publicațiile redactate integral sau parțial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităților naționale; (ii.) enunțurile rezultate din situațiile reglementate de actele normative privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale de a-și păstra, dezvolta și exprima identitatea lor lingvistică. (Conform Hotărâre CNCD, Opinie separată formulată de către Asztalos Csaba Ferenc și Haller Istvan)

În fapt, aceste sentințe intră în contradicție și cu ECRML care precizează că:

Adoptarea de măsuri speciale în favoarea limbilor sau minoritare destinate să promoveze egalitatea între vorbitorii acestor limbi și restul populației, sau urmărind să țină seama de situațiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare față de vorbitorii limbilor mai răspândite.

 

Inscripțiile publice în limba maghiară umilesc limba română

Inscripție "bilingvă" la Târgu Mureș/ Marosvásárhely/ Neumarkt (sursa: https://www.facebook.com/pages/K%C3%A9tnyelv%C5%B1-utcan%C3%A9vt%C3%A1bl%C3%A1kat-Marosv%C3%A1s%C3%A1rhelyen/639020812842079)

Inscripție “bilingvă” la Târgu Mureș/ Marosvásárhely/ Neumarkt (sursa: http://goo.gl/34HSHK)

 

Conform legislației românești și internaționale, în acele zone în care populația minoritară depășește procentul de 20%, inscripțiile publice (nume de străzi, nume de localități etc.) vor fi și în limba minorității respective. Practica arată că, în general, inscripțiile bilingve sunt prezente la intrarea și ieșirea din localități. De asemenea, în general, există și plăcuțe bilingve cu numele străzilor. Totuși, comitetul de experți care a realizat raportul privind implementarea ECRML a deplâns faptul că aplicarea acestor prevederi nu este consecventă și că este de foarte multe ori este lăsată la discreția autorităților locale. O urmare a acestui fapt este că în municipiul Târgu Mureș/ Marosvásárhely/ Neumarkt, de exemplu, plăcuțele cu numele de străzi nu sunt traduse (de exemplu str. Justiției devine în limba maghiară Justiției utca, în loc de Bíróság utca cum ar fi normal). În urma unei inițiative locale au început să fie montate plăcuțe cu adevărat bilingve, însă aceasta a trebuit să învingă rezistența autorităților locale. O altă problemă remarcată de către Comitetul de Experți este aceea că denumirile în limbile minorităților ale localităților nu pot fi folosite în documentele oficiale emise de respectivele autorități, singura variantă acceptată fiind cea în limba română. Experții Consiliului Europei consideră că acest lucru reprezintă o încălcare a prevederilor ECRML.

Tot la Târgu Mureș/ Marosvásárhely/ Neurmarkt a fost amendată cu 1500 de lei o persoană care a împărțit etichete bilingve într-o piață agroalimentară. Motivul invocat de către autorități este legat de faptul că respectiva persoană nu avea autorizație pentru această activitate. Conform presei de limbă maghiară, Tribunalul Târgu Mureș a stabilit că amenda a fost abuzivă și a obligat Poliția Locală să-i plătească cheltuielile de judecată. Desigur, va trebui să așteptăm să vedem ce decizii vor da instanțele superioare în acest caz, dacă se va ajunge mai departe.

O altă problemă pe care am identificat-o este legată de folosirea inscripțiilor Községháza/ Városháza/ Megyeháza (echivalentul maghiar care desemnează sediul administrativ al comunei, orașului, județului). În Sărmășag/ Sarmaság, județul Sălaj, Vărgata/ Csíkfalva, județul Mureș, Satu Mare/ Máréfalva, județul Harghita, și în Sfântu Gheorghe/ Sepsiszentgyörgy aceste inscripții au fost eliminate de pe fațadele clădirilor în urma unor sentințe judecătorești. Deciziile acestea sunt în contradicție cu prevederile ECRLM, care stabilește la articolul 7, alin 1, lit. d că statele se angajează să faciliteze și/ sau să încurajeze folosirea orală sau în scris, a limbilor regionale sau minoritare, în viața publică sau în viața privată.

dan tanasa

Inscripție “ilegală” la Miercurea Ciuc/ Csikszereda. Captură de pe site-ul www.dantanasa.ro

Mai notez aici și o decizie excesivă luată de Prefectura Județului Harghita de a schimba plăcuțele cu denumirea străzilor din Miercurea Ciuc/ Csikszereda pe motiv că sunt inscripționate ilegal. Conform somațiilor emise de Prefectura Județului Harghita, problema era legată de faptul că denumirea maghiară apare în partea stângă, fiind astfel înaintea denumirii în limba română. Se pare că există oameni care monitorizează și asemenea aspecte.

Nu în ultimul rând, notez și refuzul primarului de la Cluj/ Kolozsvár de a amplasa plăcuțe bilingve la intrarea în localitate motivând că nu sunt suficienți maghiari acest oraș. Conform datelor ultimului recensământ al populației, în Cluj trăiesc peste 45 000 de maghiari. Chiar dacă în acest oraș, numărul maghiarilor este mai mic de 20%, această decizie este în contradicție evidentă cu spiritul ECRML. (v. și nota [1]).

 

 Simbolurile naționale și locale maghiare înseamnă separatism etnic

 

2014-05-29 21.35.23

Steagul Ungariei în Parcul Reconcilierii Romano-Maghiare din Arad. Adoptarea modificărilor propuse la legea nr. 75/ 1994 ar duce la eliminarea steagului Ungariei din acest parc.

 

Probabil unul dintre cele mai mediatizate scandaluri este cel legat de arborarea drapelului secuilor pe clădiri publice și private din județele Harghita, Covasna și Mureș. Deși Consiliul Județean Harghita a emis o hotărâre prin care drapelul Ținutului Secuiesc devine drapelul județului, această decizie a fost contestată cu succes în mai multe instanțe din țară. Nu același lucru se întâmplă și cu steagul județului Gorj, spre exemplu, care poate fi arborat fără probleme atât pe clădiri publice, cât și în cadru privat.

Folosindu-se de diferite pretexte, autoritățile române au interzis în unele situații arborarea drapelului secuiesc și pe domeniul privat. În decembrie 2013, Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania a primit o amendă de 30 000 de lei pentru arborarea drapelului secuilor, pe motiv că era vorba de un steag publicitar neaprobat. În alte cazuri, a fost interzisă arborarea drapelului maghiarilor [3] pe sedii ale UDMR.

Mai mult decât atât, o inițiativă a unui grup de parlamentari de la mai multe partide de modificare a Legii 75/ 1994  urmărește o restricționare și mai mare a arborării simbolurilor minorităților naționale. O eventuală aprobare a acestei legi ar interzice cu desăvârșire arborarea pe teritoriul României atât a drapelului secuilor, cât și a drapelului maghiarilor. În ceea ce privește această inițiativă legislativă, ActiveWatch a avut o reacție publică în cursul acestui an.

În raportul său ECRI menționează aceste incidente la paragraful 166, considerând că aceste interdicții reprezintă  fapt de discriminare pe motiv de origine etnică și recomandă autorităților române să respecte ECRML.

2014-08-24 20.00.28

Drapelul Ungariei alături de drapelele țărilor UE arborat pe domeniul public în Parcul Titan din București. Se pare că sentințele aplicabile în județele Harghita și Covasna nu se aplică și în Capitală.

Proiectul regionalizării reprezintă doar interesele majorității

Deși în acest moment proiectul este îngropat, în cursul anului trecut au avut loc mai multe dezbateri cu privire la regionalizare. Cele mai multe variante de lucru includeau zonele compacte locuite de minoritatea maghiară (județele Covasna, Harghita și parte din județul Mureș) într-o regiune mai extinsă care ar dilua considerabil proporția maghiarilor. Însă ECRML prevede la  art. 7, alineatul 1, lit. b “respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, în așa fel încât diviziunile administrative existente sau noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare”. În raportul Comisiei de Experți a Consiliului Europei privind respectarea Cartei se vorbește la paragraful 44 despre dezbaterile privind regionalizarea și recomandă autorităților române să se asigure cu privire la faptul că noua împărțire administrativă nu va constitui un impediment în promovarea limbii maghiare. De asemenea, în raportul ECRI se precizează la paragraful 167 că este problematic faptul că noua împărțire administrativ-teritorială nu este în concordanță cu granițele culturale și că are potential de a dilua reprezentarea maghiarilor în noile regiuni. Urmărind dezbaterile publice pe acest subiect și menționând declarațiile diferiților oameni politici cum că Ținutul Secuiesc nu există, putem să remarcăm faptul că tendința este inversă prevederilor ECRML.

 

Dreptul la identitate și liberă exprimare doar pentru unii

Două incidente în oglindă demonstrează modul partizan și dubla măsură cu care reacționează autoritățile școlare când e vorba de dreptul la identitate și liberă exprimare. În primul incident (foarte mediatizat, de altfel) este vorba de o elevă de la un liceu din Covasna/ Kovászna care a purtat o bentiță tricoloră de în preajma zilei maghiarilor de pretutindeni. La vremea aceea, pe bună dreptate, Ministerul Educației a decis sancționarea profesoarei care i-a interzis elevei să poarte bentița. ActiveWatch a avut, de asemenea, o reacție publică pe subiect la momentul respectiv. Nu același lucru s-a întâmplat când la Satu Mare/ Szatmárnémeti o elevă a arborat un steag al maghiarilor improvizat cu ocazia sărbătoririi Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie. În acel moment, conducerea școlii a reacționat prompt creând o comisie de anchetă şi a identificat elevul vinovat. Și în acest caz, ActiveWatch a avut o reacție publică.

Alte situații similare sunt legate de interzicerea unor marșuri publice care vizau revendicări legate de autonomia Ținutului Secuiesc. În martie 2014, autoritățile locale din Târgu Mureș/ Marosvásárhely/ Neumarkt au interzis o adunare publică invocând faptul că, la precendentele adunări s-au scandat lozinci anticonstituționale, după cum arată un redactor al blogului MaghiaRomânia.

 

Concluzii

Atunci când vine vorba despre drepturile colective ale minorității maghiare din România, am impresia că dezbaterea nu este onestă: se vorbește numai despre eventualele pierderi pe care majoritatea română le-ar suferi dacă ar fi acordate aceste drepturi, problema punându-se în termenii (falși, din punctul meu de vedere) potrivit cărora românii ar deveni cetățeni de mâna a doua în propria lor țară. De parcă România nu ar fi decât țara celor care se declară etnici români. Mai mult decât atât, aproape orice prostie comisă de coetnicii mei (vezi ultimele incidente din martie 2014 de la Târgu Mureș/ Marosvásárhely/Neumarkt provocate de un număr restrâns de oameni sau incidentul cu bentița tricoloră) este supradimensionată și provoacă o reacție instituțională de pedepsire colectivă din partea statului român, de parcă 10 indivizi ar reprezenta o etnie întreagă. Așa se ajunge ca drepturile colective să fie negociate și  în baza acestor incidente izolate, lucru profund incorect. Mai mult decât atât, am constatat că, nu de puține ori, legea fundamentală a României este invocată când vine vorba de refuzul acordării drepturilor colective, maghiarilor cerându-li-se să respecte Constituția și legile țării în care trăiesc [4]. Or, dacă unei minorități de peste un milion de oameni i se aduce constant un asemenea contraargument, înseamnă că ceva este fundamental greșit în construcția statului român. Nu se poate să lași în afara discuțiilor legate de legea fundamentală un număr atât de mare de oameni, doar pentru că majoritatea își dorește cu totul altceva.

Când vine vorba despre respectarea drepturilor minorității maghiare avem de a face cu mentalitatea de cetate asediată. Pare că, în ochii autorităților române, drepturile colective acordate maghiarilor sunt făcute să-i discrimineze și să-i jignească pe români, fie că e vorba de simboluri, inscripții bilingve sau folosirea limbii materne în administrație. Există în acest moment o grijă excesivă de a proteja limba oficială a țării, de parcă toți românii ar fi în pericol să fie asimilați de către maghiari. Însăși Constituția României vorbește la articolul 6, alineatul 2 de nevoia de a proteja majoritatea de practici discriminatorii. Sincer să fiu, încă nu mi-am dat seama în ce situație drepturile colective acordate minorităților sunt de natură să lezeze drepturile majorității românești.

Prin urmare, nu e deloc de mirare că, deși România are o legislație care acordă drepturi minorităților naționale, implementarea acesteia pare să fie mai degrabă o chestiune de hazard, decât de strategii aplicate coerent. Acest lucru devine evident când citim sentințe date în disprețul legilor românești și internaționale, când vedem dubla măsură pe care autoritățile o aplică când e vorba despre simboluri maghiare și, nu în ultimul rând, când vedem hărțuirea la care sunt supuși la Târgu Mureș/ Marosvásárhely/ Neumarkt cei care militează pentru un oraș cu adevărat bilingv. Degeaba se supără primul ministru când un oficial maghiar declarămaghiarii din Transilvania suferă o agresiune simbolică”, pentru că acesta din urmă are dreptate. Realitatea este că nu limbile oficiale/ majoritare/ de stat au nevoie de protecție suplimentară, ci limbile regionale și minoritare. Acest lucru este menționat de legislația internațională pe care România a ratificat-o și pe care, după câte se vede, nu o respectă pe deplin. Până când aplicarea angajamentelor internaționale în materie de drepturi ale minorităților naționale nu va deveni o practică uzuală în România, pretenția arogantă cum că țara noastră le respectă pe deplin va rămână o simplă lozincă politică.

PS. Îi mulțumesc pentru sprijinul acordat în documentare domnului Asztalos Csaba Ferenc, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

 

Note

[1] Conform secțiunii 1.4.2. a raportului privind implementarea ECRML, pragul de 20% din populație necesar pentru ca o limbă să poată fi folosită în administrația publică, este mult prea ridicat și împiedică implementarea prevederilor Cartei

[2] Rapoartele oficiale ale Consiliului Europei menționează denumirile oficiale ale localităților și în limbile minoritare. Din acest motiv, la fel voi face și eu în cadrul acestui articol.

[3] Când spun drapelul maghiarilor, am în vedere tricolorul roșu-alb-verde care este și drapelul de stat al Ungariei. Arborarea acestuia nu este interzisă explicit de legislația Românească.

[4] Când aud acest sintagma țara în care trăiesc, oricât de mult m-aș strădui, nu reușesc să scap de sentimentul că maghiarii sunt văzuți mai degrabă ca musafiri/ străini (poate chiar cetățeni de mâna a doua) decât ca cetățeni cu drepturi depline.

 

 

 

___________

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public.

Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2015 – iunie 2015). 

Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org

Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Articolul are 13 comentarii

  1. Conform inceputului si stilului precar(dovedit consecvent),textul pare a fi un fragment din teza de licenta a autorului;e datat 24 aug. /in 25 aug,ActiveWatch si-a manifestat solidaritatea cu jurnalistul Catalin Tolontan,acelasi pe care,mai deunazi,il ataca -injust si irational-Szelmenczi A. -angajatul ong-ului.Intrebarea este,de fapt,aceasta:S.A. chiar apartine organigramei AW,sau se foloseste de aceasta(culmea!-la Antidiscriminare!!!)pentru alte…servicii?!Si,pentru o mai mare credibilitate,tot acolo mai scrie si altcineva cu acelasi nume de familie si prenume romanesc…Curios cum,baiat mare fiind,AS a descoperit ca a gresit o vreme declarandu-se roman si s-a decis sa recupereze,sa-si puna la punct maghiara si chiar sa fie revansard anti-romani!Atitudinea insului este fara echivoc si sper ca SRI vegheaza!Hodoronc-tronc,polueaza cu termeni -cheie inventati(pe care-i trece abuziv la finalul unor articole ce …nu-i contin/ce jurnalism o fi a cesta?/,scrie cu majuscule,la tags, doar ceea ce-l unge la suflet,atribuie atitudini provocatoare unei minore romance purtatoare de bentita tricolora(cand provocarea este principiul vital al unor minoritari maghiari),apara un scelerat precum csibibarna(care,vedem unde isi continua fericirea de-a face rau);in mod evident,are alte treburi prin ActiveWatch decat acelea declarate in viziunea si misiunea ei…Deci,cui foloseste ramanerea sa acolo?Deocamdata,atat.Pana data viitoare,sanatate,virtute si virtute!P.S.cuvinte-cheie:Trianon,nem tudhom.

  2. alte cateva aspecte, de regula ignorate, cand este vba. de protectia “minoritatilor etnice:
    1. defapt termenul, inventat dupa 1918, nu reprezinta realitatea din teren, denumirea potrivita fiind cea de “grupuri/comunitati nationale (autohtone)” – termenul de “minoritar” inducand iluzia ca ar fi vobra de grupuri minuscule, alogene si migrate in respectivul stat national. in ardeal, situatia e inversa: nu minoritatile au migrat in romania si ci romania se extins in spatiul locuit de multe secole de aceste grupuri naationale.

    2. nereprezentarea proportionala a “minoritatilor” in administratia publica (politie, armata, SRI, firme de stat etc.) – cu toate ca acest lucru le-a fost promise ‘nationalitatilor’ dina rdeal la declaratia de la alba iulia, punctul III/1.

    3. politicile sistematice de modificare a raporturilor etnodemografice din zonele multietnice – politici practicate in mai toate statele nationale cu populatie multietnica din europa. in ardeal/banat, orasele candva majoritar neromanesti (aproape toate orasele) au fost transformate in orase preponderent romanesti – experiment in plina derulare inca la tg mures. deoarece cu aceasta masura se submineaza practic toate masurile de protectie a “minoritatilor”, ingineeria demografica, coroborata cu cele descrise mai sus, reprezinta insasi radacina problemelor de la tg mures.

    PS: felicitari pentru publicarea articolului de mai sus!

    hans hedrich
    schaessburg/sighisoara/segesvar

  3. Ca si… sasul din… Sighisoara si tu,…Gianina,esti impartial(a) rau !!!Asa ai procedat ca sa intelegi articolul?Inseamna ca lectura lui ti-a creat o indigestie.P.S.Cuvantul buda te da de gol…Cuvinte-cheie:romani discriminat,Trianon,nem tudom,sovinism maghiar

  4. Stimate domn, mai bine le-ați recomanda ROMÂNILOR de acceași etnie cu d-voastră să învețe și să respecte limba statului în care s-au născut, trăiesc și care le-a plătit lor studiile înainte de toate …sunt destui, mai ales pe acolo prin zonele unde vreți să-i faceți pe români să vă vorbească limba!

  5. Adrian Hu, daca pui un titlu cu ghilimele despre drepturile minoritatilor in Europa, nu vreo deontologie, dar macar numele si scopul adunaturii pe care o reprezinti ar trebui sa te tina la oarecare distanta de cancan. Ma asteptam sa citesc o comparatie intre drepturile minoritatilor din Europa, sa vad ca ghilimelele din titlu au si un suport material, ca minoritatea maghiara nu e pe primul loc la drepturi, ci pe 2, 3 sau 23. In modul prezentat parca e o suma de frustrari personale si exemple de fortari ale legii si spiritului ei.

  6. SCRISOARE DESCHISA CATRE UN SECUI CARE DORESTE AUTONOMIA (pe motiv ca si in Italia exista)

    Draga minoritarule, sigur ca stiu, traiesc in Italia de cativa ani buni. Asa este, sunt 5 regiuni autonome, dar nu in mijlocul Italiei, ci DOAR la periferie, da?

    O alta diferenta este ca aceste regiuni autonome nu refuza sa afiseze pe cladirile publice steagul Italiei, locuitorii lor nu afiseaza steaguri negre si nici nu pun in berna steagul Italiei de ziua nationala a Italiei.

    Apropo: ieri am vrut sa pun si eu steagul Romaniei in berna si un steag negru de doliu alaturi, ca sa sarbatoresc astfel una dintre cele trei zile nationale ale Ungariei, dar m-am gandit ca, daca procedez la fel ca voi, nu as mai avea nici un drept moral sa va critic atunci cand faceti astfel de lucruri ofensatoare la adresa noastra.

    Si ca sa inchei, pt ca vreau sa ma retrag din aceasta disputa insipida, vreau sa va transmit un singur lucru: Ungaria Mare nu se va intampla, pentru ca ea apartine trecutului si acolo va si ramane, iar Orban stie asta. Ar deranja prea multe tari si ar pierde si bruma de suport pe care Ungaria o mai are la Consiliul Europei. Adica, acolo unde va plangeti voi de 26 de ani ca v-am incalca noi drepturile de minoritari. Chiar as vrea sa vad cum ati respecta VOI drepturile minoritatilor, si pentru asta e suficient sa ne aruncam o privire in Ungaria. Vreau sa va vad pe VOI cum v-ati simti daca minoritatile v-ar cere necontenit, timp de un sfert de secol, drepturi peste drepturi (unele chiar absurde).

    Sa va fie clar: daca doriti alte drepturi, cum ar fi autonomia sau mai stiu eu ce va va mai trece prin cap maine, nu vom mai fi de acord sa vi le oferim la fel de usor ca pana acum. De azi inainte, toate drepturile pe care Budapesta le doreste de la noi, trebuie sa le acorde si comunitatilor romanesti de pe teritoriul sau.

    Uitati-va ce s-a intamplat peste tot unde minoritatile au vrut sa-si impuna vointa in fata majoritarilor: ori au cazut in ridicol (ca in Italia, cu regiunea Padania, o zona care nu exista, ci a fost inventata de Lega Nord – ca si Tinutul Secuiesc la noi), ori s-au dezvoltat retele de teroristi, ca in Marea Britanie si Spania.

    Partea proasta este ca nu se poate exclude nici razboiul civil, in astfel de cazuri. Vezi declaratiile Jobbik. Asta doriti pentru fiii vostri? De ce nu mai putem trai in pace, ca pana acum? Noi vrem sa va dam drepturile pe care ni le cereti – iar Europa stie ca vi le-am dat, chiar mai mult decat le-au fost date minoritatilor din lumea intreaga! Dar nu va bateti joc de rabdarea noastra!

  7. Ultimul comentariu mi-a placut. Ca si ardelen am vazut cat de smecheri pot fi fratii maghiari. Daca pun mana pe o firma s-a dus cu angajarea romanilor si nici nu-ti vine sa stai acolo ca nu sti ce vorbesc. Abia asteapta sa fie la o conducere ca apoi asteapata plocoane de la romani. Pana acuma au demonstart ce pot, iar noi ne-am dat seama ce urmaresc. La magazine romanesti nu-i vezi intrand, ca sa nu ramana profitul in Tara Romanasca si aceasta sa prospere. Sistematic si lent vor sa faca rau prin orice mijloace. Numele masinii de spalat a unui ungur poarta numele de Maria. Niciodata nu te-ai fi gandit ca asta vor: Sa ne dea iei ordine. Eu credeam ca suntem civilizati si discutam cu ‘te rog’, ‘daca esti dispus sa ma ajuti’ etc. Azi nu e tarziu sa ne trezim. Doamne Isuse, ajuta-i pe romani!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *