Autor: Bíró Zoltán

Credit foto: Bíró Zoltán

Domnul Florin Negruțiu a scris un articol pe site-ul republica.ro în care deplângea faptul că ambasadorul american la București s-a fotografiat cu steagul secuiesc. Jurnalistul susține că au fost lezate sentimentele românilor și că gestul este complet neavenit.

Raționamentul de la care pornește este că steagul secuilor nu este o simplă bucată de pânză, ci este un simbol puternic care reprezintă o amenințare și o insultă la adresa românilor. Însă, întrebarea este cine anume a stabilit acest lucru? Minoritatea maghiară? Majoritatea românească? Presa românească? Comparația cu steagul confederat este absolut stupidă: niciodată steagul secuilor nu a fost despre asta, iar soarele și semiluna există ca simboluri și pe stema României. De altfel, modul în care presa românească a stabilit valoarea de insultă a simbolului maghiarilor este complet arbitrar. Urmând același raționament, putem stabili și că steagul României este o insultă la adresa minorității maghiare, din moment ce Noua Dreaptă defilează periodic cu el prin Miercurea Ciuc scandând „Afară cu ungurii din țară”, nu-i așa?

O altă greșeală frecventă care apare în presa românească, este punerea semnului de egalitate între autonomie și secesiune. Dacă susții ideea autonomiei teritoriale, ești automat extremist. Ziarele românești au ignorat la unison chiar primul articol din propunerea UDMR care spune că Ținutul Secuiesc este o regiune „în cadrul statului unitar și indivizibil România”. De asemenea, se ignoră complet faptul că există forme de autonomie acordate minorităților naționale în Finlanda, Belgia, Franța și Italia. Sigur, nu e obligatoriu ca toată lumea să fie de acord cu pretențiile maghiarilor, dar e de datoria jurnaliștilor să se informeze și, la rândul lor, să informeze publicul corect cu privire la subiect. Până acum, presa românească a eșuat în acest demers: nu a oferit niciodată date concrete, ci doar opinii și prejudecăți subminând astfel dezbaterile pe subiect și dezinformând publicul. Așa s-a ajuns în imposibilitatea de a avea o dezbatere corectă despre ce presupune autonomia teritorială.

Un jurnalist care dorește să se informeze corect, ar afla că simboluri regionale și naționale similare steagului secuiesc sunt arborate cu mândrie în foarte multe tări europene. Le vedem peste tot în Franța, în Germania, în Italia, în Belgia etc. Chiar minoritatea românească din Ungaria arborează drapelul României pe școli și primării, lucru care nu pare să supere pe nimeni acolo. Pe Stade de France, la finala Cupei Franței din 2015 a fost intonat imnul breton (în limba bretonă) pentru că una dintre finaliste era din acea zonă. Nimeni nu s-a scandalizat pentru acest lucru, cum se întâmplă în România când se cântă imnul secuilor pe stadion. De altfel, chiar această decizie a statului român de a interzice afișarea simbolurilor naționale este profund nedemocratică și discriminatorie, lucru menționat în ultimul raport al Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței, raport despre care se vorbește prea puțin în spațiul public românesc.

În condițiile în care s-a vorbit despre sensibilitățile românilor, haideți să vorbim puțin și despre sensibilitățile minorității maghiare. România trăiește în paradigma conform căreia democrația înseamnă că, dintr-un grup de cinci oameni, patru pot decide perfect democratic să-l trimită la origini pe al cincilea. Majoritatea decretează că un simbol este jignitor și îl interzice, majoritatea dictează cât anume și în ce condiții se aplică legislația cu privire drepturilor minorităților naționale, majoritatea decide ce anume se poate discuta cu o minoritate, punându-i pumnul în gură complet democratic. Pentru a demonstra ce am spus mai sus, voi aduce niște exemple concrete.

În Târgu Mureș (oraș în care 45% sunt maghiari, iar restul români) se cere de ani de zile amplasarea de plăcuțe bilingve cu numele de străzi. Orașul a ajuns să fie dat ca un exemplu negativ în ceea ce privește modul în care România își respectă angajamentele luate prin semnarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare (un alt raport despre care se vorbește prea puțin). Pentru că autoritățile locale au refuzat ani de zile să asigure folosirea limbii maghiare în spațiul public, în 2015, un grup de cetățeni a ales să amplaseze plăcuțe bilingve cu numele de străzi pe propriile proprietăți. Poliția locală a intervenit energic și i-a somat să le îndepărteze, în caz contrar riscând o amendă de 30 000 de lei. Dintr-un exces de zel, poliția locală a trimis somații și acelor cetățeni care aveau pe proprietăți plăcuțe amplasate din perioada în care primar era un membru UDMR. Tot la Târgu Mureș, amplasarea steagului secuiesc pe un spațiu privat a dus la aplicarea unei amenzi de 30 000 de lei. Să nu vă imaginați ca s-a invocat vreo lege cu privire la interdicția afișării unor simboluri șovine. Nici pe departe. Cineva a scotocit legislația românească și a găsit portița legii 185/2013 privind amplasarea si autorizarea mijloacelor de publicitate și a invocat-o în ambele cazuri. Trebuie să recunosc că juriștii primăriei Târgu Mureș au imaginație și sunt foarte competenți, motiv care a făcut ca modelul lor să fie preluat și la Oradea în cazuri similare. Tot în Târgu Mureș, în câteva școli bilingve, nu există deloc inscripții în limba maghiară, lucru care a fost deja sancționat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Când profesorii au încercat să le amplaseze, s-au trezit cu adresă de la primărie în care se scria că în școli „se promovează diferite materiale menite a destabiliza armonia și buna înțelegere între concetățeni”. Cu alte cuvinte, majoritatea a decretat în mod democratic că limba maghiară reprezintă o insultă pentru cei 55% dintre etnicii români care trăiesc la Târgu Mureș și că destabilizează armonia și buna înțelegere între cetățeni.

În Harghita și Covasna sunt zeci de procese care vizează îndepărtarea denumirilor în limba maghiară de pe frontispiciile clădirilor publice, multe dintre ele pierdute de către autoritățile locale. Unele sunt inițiate de prefecturi, altele de către cetățeni binevoitori care doresc să apere drepturile minorității române din acea zonă. Un ultim caz, scandalos din punctul meu de vedere, este cel al Colegiului Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, caz despre care primarul municipiului a vorbit tocmai după întâlnirea cu ambasadorul american. O anume organizație cere îndepărtarea denumirii maghiare de pe frontispiciul clădirii, pe motiv că nu respectă caracterul de limba oficială de stat a limbii române. Nu contează că acea clădire are mai bine de 100 de ani și că e monument istoric și că acolo își are sediul un liceu maghiar și că există și un panou în limba română la intrare așa cum prevede legea. Important e să nu fie “insultate” sentimentele minorității române din zonă, nu-i așa? Procesul este acum în fază de plângere preliminară și e foarte probabil că instanțele românești vor decide îndepărtarea inscripției maghiare după un model cunoscut deja.

Cladirea Colegiului Székely Mikó, Sfântu Gheorghe. Asociația Civică pentru Demnitate în Europa cere îndepărtarea inscripției Székely Mikó Kollégium și amplasarea unei plăcuțe care să conțină și denumirea în limba română.

Cladirea Colegiului Székely Mikó, Sfântu Gheorghe. Asociația Civică pentru Demnitate în Europa cere îndepărtarea inscripției Székely Mikó Kollégium și amplasarea unei plăcuțe care să conțină și denumirea în limba română. Captură Google Street View.

De fapt, această luptă din Ținutul Secuiesc nu are nimic de a face cu protejarea minorității românești din zonă. Inscripția “Székely Mikó Kollegium” nu lezează cu nimic drepturile lingvistice ale românilor și nu ar trebui să lezeze nici o sensibilitate. Scopul acestor demersuri este umilirea minorității maghiare prin afirmarea dominației absolute a statului român. Iar asta se face prin distrugerea simbolurilor, modificarea monumentelor istorice pentru că, conform legii, este musai ca limba maghiară să fie afișată sub limba română. Nu la dreapta sau la stânga, ci neapărat sub limba română. Iar în aceste demersuri, justiția română este un aliat de nădejde al acestor cetățeni binevoitori care, evident, luptă cu șovinismul maghiar.

De aceea, afirmația primarului Antal Árpád potrivit căreia steagul secuiesc a devenit un simbol al lipsei de respect cu care tratează statul român minoritatea maghiară este cât se poate de reală. Și îl înțeleg și pe ambasadorul american care se declara “confuz” după întâlnire: e ciudat cum într-un stat care pretinde că respectă toate drepturile minorităților naționale să existe asemenea situații. Cât despre jurnaliștii care scriu despre subiect, mare parte dintre nici măcar nu fac un minim efort să se informeze cu privire la problemele minorității maghiare, probleme care sunt cât se poate de reale. Iar acest lucru este o insultă și la adresa profesiei de jurnalist.

Articolul are 14 comentarii

  1. Relatiile dintre romani si maghiari, in Ardeal, sunt dominate de frica pe de-o parte si de frustrare de partea cealalta. Frica romanilor fata de orice forma de autonomie maghiara mi se pare explicabila (ma abtin sa evaluez daca e justificata sau nu – e oricum irelevant pentru punctul meu de vedere), prin prisma unui mileniu de istorie in care Transilvania, desi populata majoritar de romani, a fost guvernata in principal de maghiari, si mai ales de pe la 1800 incoace, pentru usurel peste 100 de ani, a fost dominata de o politica drastica de maghiarizare. Evenimentele din zona cedata Ungariei ca urmare a dictatului de la Viena sunt si ele foarte recente, si n-au contribuit cu nimic la atenuarea respectivei frici. Frica aia e dupa parerea mea cauza pentru neincrederea romanilor fata de unguri, reticenta fata de manifestarile identitatii lor culturale, si pentru toate manifestarile care genereaza frustrare in randul maghiarilor. Prin prisma aceluiasi mileniu de istorie, in plus fata de evolutia recenta din zona, e de inteles si frustrarea ungurilor. Sincer, nu vad o relaxare prea grabnica a sentimentelor de ambele parti.

    Pe de alta parte, schimbarea n-o sa vina din izolare, lipsa de comunicare si ignorare completa a celeilalte parti. Ori cam la o adancire a separarii ar duce, la o adica, orice forma de autonomie a tinutului secuiesc. Asa ca poate nu cu intentie, nu calculat, si nu musai fara sa cauzeze alte probleme, reticenta atat a romanilor ardeleni ca cetateni individuali cat si a statului roman fata de orice forma de autonomie a tinutului secuiesc nu e musai cea mai rea atitudine. Cand mai multi oameni fierb impreuna in aceeasi oala, ar trebui ca pana la urma sa gaseasca o solutie care sa le convina tuturor. Daca-i pui in oale separate, nu mai au nici un motiv sa colaboreze – si cand ajung impreuna fierb din nou.

  2. Se implinesc in curand 100 de ani de la Marea Unire. Nu pot decat sa constat ce mare noroc au avut romanii ca atunci nu existau organizatii ca ActiveWatch.

  3. “Ori cam la o adancire a separarii ar duce, la o adica, orice forma de autonomie a tinutului secuiesc.”

    Greșit. Ba dimpotrivă. Autonomia Ținutului Secuiesc în primul rând ar aduce un sentiment al siguranței în rândul comunității maghiare și ca consecință o mai mare încredere în statul de român. Vi se pare paradox? Nu este.

    La ora actuală deșii atitudinea comunității maghiare față de poporul român și cultura română este caracterizată îi primul rând de stimă nu același lucru se poate spune însă și despre statul român. În cazul statutului atitudinea este de neîncredere. Motivele sunt bine enumerate în articolul de mai sus, în plus mai e și corupția, cea de toate zilele, de care suferim cu toții.

    Autonomia în sine nu ar aduce schimbări spectaculoase în viața oamenilor din secuime dintr-o zi în alta. Dar le-ar asigura un sentiment al siguranței, dar mai important s-ar simții acceptați ca comunitate de către statul român. Iar acest sentiment ar aduce implicit și creșterea încrederii în statul de drept sau dacă vreți al loialității față de România.

    Nici din punctul de vedere al administrației nu ar avea loc schimbări radicale. Doar că în loc de două consilii județene (Harghita, Covasna) ar exista o singură unitate de administrație locală pentru regiune.
    Pe termen lung însă ar putea apărea niște efecte pozitive (economice) nu numai pentru comunitatea maghiară ci și pentru România. Ținutul Secuiesc ca regiune autonomă ar fi mult mai ușor de promovat din punct de vedere turistic, dar inclusă într-o strategie de dezvoltare turistică la nivel de țară la rândul său Ținutul Secuiesc ar putea promova și alte regiuni, de exemplu ar putea face reclamă pentru mănăstirile din Moldova.
    Nu știu de câte ori mai trebuie să repetăm că contrar propagandei politice interesele economice al comunității maghiare din Transilvania coincid cu peste 99 la sută cu interesele românilor. Adică: cu toții vrem autostrăzi, investiții, salarii mai decente, creștere economică sau mai simplu spus bună stare în România.
    Deci ca concluzie autonomia nu este problema ci soluția a conviețuirii român-o maghiare. Cu cât mai repede comunitatea maghiară se va simții acceptată ca comunitate de către statul român cu atât mai devreme își va putea concentra eforturile exclusiv pe scopul nostru comun: bunăstarea țării. Cum spune și un străvechi proverb secuiesc, asta ar fi: a win-win situation. 🙂

  4. Stimatul meu domn @nick.

    Acum pe bune.

    Dumneata chiar ești convins că unirea cu regatul era o a facere chiar așa de bună pentru românii din Transilvania? Fiindcă de exemplu stimabilul rector al Universității Tehnice din Timișoara de atunci, domnul Traian Vuia considera că marea Unire a adus mai degrabă o balcanizare a Ardealului decât europenizarea României.

    Să fim foarte bine înțeleși: Ungaria Mare era nașpa pentru minorități, păstrarea Ardealului în sânul Ungariei ar fi fost o greșeală cam la fel de mare. Prin unire însă românii ardeleni au ajuns din lac în puț: au primit pe o tavă argintie un despot balcanic în locul unui european.

    Că unitatea națională nu s-ar fi făurit cu un Ardeal independent? Mare scofală. Numai un om mai problematic la minte pune mândria națională mai presus de prosperitate, de nivelul înalt al civilizației și culturii etc. La un anumit moment în Tampere, centru cultural al Finlandei puteai să vezi numai un singur drapel național ancorat (paradoxal tocmai pe clădirea simpozionului internațional), și totuși finlandezii sunt mai fericiți, prosperi și relaxați decât noi. Chiar ne merită naționalismul așa de mult?!

  5. Domnilor, marturisesc ca mi-a placut articolul, desi sunt unele aspecte cu care nu sunt de acord, ceea ce nu este mai mult decat o simpla opinie. Autonomia, intr-adevar nu inseamna secesiune. Autonomia nu inseamna mai putina democratie. Atonomia poate insemna progres economic, dar nu este o garantie. Astea sunt niste adevaruri care pot fi demonstrate. Sub aceste adevaruri, insa, nu se poate pune egal, indiferent de context. Cand comparam Finlanda si Romania, oare tinem cont de istorie, mentalitati, educatie? Autonomia in Europa Centrala are un altfel de trecut. Lumea se uita mai repede la vecinul decat la tari cu care nu are nimic in comun. In Iugoslavia, Cehoslovacia, autonomia s-a demonstrat un pas intermediar doar spre independenta. De aici reticenta romanilor. Pana acum cativa ani, Catalonia era modelul preferat al sustionatorilor autonomiei Tinutului Secuiesc sau Transilvaniei. Azi ne uitam la Finlanda, parca Insulele Aaland egal Odorheiul Secuiesc. Da, Traian Vuia spune Balcani, Vaida-Voevod spune la fel, insa Maniu in Parlament spune unire neconditionata. In particular, in scrisori in special, ei sustin acest tip de abordare, in public insa vorbesc despre descentralizare. Cand ajung la guvernare, nu mai cer autonomie pentru ca era vazuta ca un pericol pentru unitatea Romaniei. Azi, desigur nu cred ca ne putem gandi la astfel de pericole, dar autismul dialogului exista la ambele parti. Coruptia nu e doar la primarii romani, ca daca ma uit bine la padurile din Ardeal….sa nu dam nume. E regretabil ca oameni neinformati si care cred ca nu au stat niciodata de vorba cu maghiarii isi dau cu parerea atat de simplist. Sigur, maghiarii au dreptate sa ceara drepturi, sigur ca la Targu Mures se mai pot face multe, dar a-l da de exemplu negativ e foarte mult. In orasul unde era sa iasa un razboi civil, azi sunt tablite bilingve, strazi cu nume de personalitati maghiare, statui, de asemenea. Oare era mai bine cand n primar maghiar punea tablite si nu se chinuia sa aiba un dialog civilizat si provoca majortiatea? Pasii se fac incet in domenii atat de sensibile. Nu uitati, sunt inca in viata oameni care au fost contemporani si cu macelul din perioada 1940-45, si cu nenorocirile facute de Ceausescu. Bineinteles ca un steag al unei comunitati nu reprezinta mai mult decat un simbol local si nu vad pericolul. Daca nu era ambasadorul american, nu cred ca s-ar fi agitat cineva. Pe de alta parte, sa nu uitam ca si purtarea tricolorului romanesc de catre o eleva la Sfantu Gheorghe a fost vazut ca un gest de provocare. Deci, invitatia mea era la a pune in context: Finlanda nu e Romania, nu stiu daca acum o generatie majoritatea si minoritatea din Occident s-au asasinat reciproc, simbolurile trebuie tratate cu respect, fara a fi, insa, provocatori etc.

  6. Domnule Gabi,
    O fi fost o greseala, din intamplare nu au incercat niciodata sa o anuleze. Poate ati fi un bun promotor. Cei care au facut Unirea, s-au luptat cum au putut sa mentina Transilvania in cadrul Romaniei. Nu stiu daca e bine sau rau, dar declaratiile astea bombastice ar fi bine sa aiba si o logica. Iar logica natiunii este proiectul comun. Cand nu va mai fi acelasi proiect de stanga si dreapta Carpatilor, probabil veti gasi mai multa intelegere. Pana atunci, nu este decat un complex de superioritate, dar tot a complex arata.

  7. daniel spune:

    “In orasul unde era sa iasa un razboi civil, azi sunt tablite bilingve, strazi cu nume de personalitati maghiare, statui, de asemenea. ”

    Or asta e fals. Nici la ora actualã nu sunt tãblite bilingve, asa cum este mentionat în articol. Si în nici o scoalã nu sunt inscriptii în limba maghiarã, cu toate cã scolile sunt mixte.
    Si nici de statui nu meritã mult de vorbit, de vreme ce la chiar acum se saboteazã amplasarea statuii domnitorului care a acordat rang de oras urbei. Si asta numai pentru cã era maghiar.
    Si când cineva zice cã România nu e Finlada, ar fi bine sã se gândeascã: oare de ce nu e? Care este impedimentul? Nu cumva mentalitatea Balcanicã?

  8. Imi place ce se scrie si se publica!:) pentru redactie si cei ce scriu asa frumos este o gaselnita ca tot nu au o activitate serioasa. Problema cum ii ajutati voi pe secuii si romanii saraci sa o duca mai bine in viata? Oamenii sunt de bonjuristi si scirta scirta pe hirtii1 lA MUNCA TOVARASI LA MUNCA!

  9. Szekely Ember spune ca nu sunt tablite bilingve. E adevarat, nu sunt peste tot, dar eu ma refeream la cele de la intrarea in oras. Despre scoli, poate ar trebui sa nu uitati cum UDMR a insistat pt ca liceul Bolyai sa devina strict maghiar, deci atitudinea asta de segregare naste reactii si din partea romanilor. A spune ca nu e mare lucru cu statuile inseamna sa fii obtuz. Nici maghiarii nu au fsot prea draguti cu Mihai Viteazul. Faptul ca noi nu suntem Finlanda este o realitate. Repet, acum s-aajuns la Insululele Aaland, dar acum cativa ani se vorbea despre Catalonia. Dupa miscarile de independenta, ati gasit insulele Aaland. Dar sincer, chiar nu vedeti nici o difrenta notabila intre niste insule si Tinutul Secuiesc? Daca mentalitatile se mai post schimba, geografia….

  10. Daca ar fiii fost maghiarizare fortata nu ar fii ramas nici un sas sau roman in Ardeal. Desi Transilvania era parte integranta a Ungariei peste 1000 de ani conflictele inter romani si maghiari au aparut numai dupa deslipirea Ardealului de Ungaria milenara.

  11. kesztió o situatie istorica de moment nu putea impiedica unitatea nationala a romanilor. Romania isi va rezolva in timp problemele sociale si de dezvoltare economica.

  12. Muresan, Ungaria ca stat a disparut la 1526 , iar ungurii au mai avut mana libera in Transilvania incepand cu 1867. Poate citesti de exemplu Legea br. V din 1892 a colonizarii sau masurile din 1907 sau poate citeste de asa zisa granita culturala de pe la 1917 . Asta ca sa te luminezi. Poate citesti si despre rascoala condusa de Horea, despre momentul 1848 sau procesul memorandistilor

  13. CEL CARE A SCRIS CA IN SECUIME NU POTI CERE PAINE IN LIMBA ROMANA SA VINA IN GHEORGHENI ,M CIUC SA VADA CA NU E ASA.URA INTRE OAMENI O BAGA POLITICIENII UNDE SINT MAJORITARI ROMANI ACOLO SINT BARFITI UNGURII. NU STIU CUM E STE IN PARTEA OPUSA.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *