20 aprilie 2012

București

 

SCRISOARE DESCHISĂ

 

Domnului Academician Prof. Univ. Dr. Ionel Haiduc – Președintele Academiei Române

 

Stimate Domnule Președinte,

Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române a publicat la sfârșitul anului trecut studiul Slăbirea comunității Românești din Harghita și Covasna. ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei consideră că acest raport este o simplă propagandă naționalistă și că autorii lui l-au întocmit nerespectând rigorile științifice. În acest sens, vă invităm să citiți analiza noastră pe marginea raportului, atașată acestei scrisori.

Vă rugăm să ne ajutați cu punctul dumneavoastră de vedere cu privire la calitatea acestui raport și să precizați el este asumat de către Academia Română.

Cu considerație,

Mircea Toma

 

 

Slăbirea comunității românești din Harghita – Covasna. Un raport iresponsabil al Academiei Române

 

1986 – Academia de Știinte și Arte a Serbiei (Srpska akademija nauka i umetnosti) publică un Memorandum cu privire la situația națiunii sârbe în interiorul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Printre altele, documentul susține că sârbii erau o națiune discriminată în interiorul federației iugoslave și că în Provincia Autonomă Kosovo avea loc un genocid albanez împotriva acestora. Memorandumul a fost denunțat imediat atât de catre guvernul federal cât și de către guvernul Serbiei pe motiv că promovează nationalismul. Însuși Slobodan Miloșevici se afla printre contestatarii lui. Privind înapoi în timp, mulți istorici consideră apariția Memorandumului ca fiind un moment cheie în procesul de dezmembrare a Iugoslaviei, unul dintre efectele lui fiind legitimarea intervenției militare în provincia autonomă Kosovo.

2011 – Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române publică studiul Slăbirea comunitatii românești din Harghita – Covasna. Documentul deplânge situația comunității românești din cele doua județe și prezintă în culori sumbre expansiunea culturală și etnică maghiară în zonă. Imediat acesta a fost publicat pe mai multe site-uri, unul dintre principalii săi promotori fiind Lia Olguța Vasilescu, deputat PSD, fost membru al Partidului România Mare. Postul de televiziune România TV a prezentat un reportaj mai amplu despre acesta, urmat de o dezbatere la care au fost invitați Corneliu Vadim Tudor și Gheorghe Funar. În condițiile în care actori ai următoarei campanii electorale își asumă deschis o ideologie naționalistă, nu este exclus ca acest document să fie îmbrățișat de tot mai mulți politicieni în perioada următoare.

Ce legătură au cele două evenimente ? Aparent niciuna, însă trebuie spus că Memorandumul Academiei Sârbe a devenit semnificativ pentru conflictul din Iugoslavia câțiva ani mai târziu, când războiul și purificarea etnică deveniseră subiecte de știri. O poziție de forță exprimată de cel mai important for științific al unei republici componente a fundamentat cu greutate academică propaganda naționalist-extremistă.  De aici până la conflictul armat nu a mai fost decât un pas*.

Prin abordare, documentul Academiei Române, deși nu la fel de elaborat, este foarte aproape de cel sârbesc. Preambulul raportului ne pune în fața unei situații sumbre: comunitatea din Harghita și Covasna este în pericol. Regiunea stă sub semnul unei urgențe mute. Românii de aici sunt pe cale de dispariție din punctul de vedere al identității naționale. Întreaga cercetare este dirijată pentru a susține cu cât mai multe argumente din teren ideea că minoritatea română care trăiește în regiunea dominată de minoritatea națională maghiară este abandonată de stat și de mass-media în fața presiunii simbolice a maghiarilor. Textul este înțesat de judecăți de valoare implicite sau explicite din care rezultă că ceea ce li se întâmplă românilor este rău, după cum rele sunt și acțiunile maghiarilor atunci când vizează menținerea propriei lor identități etno-culturale.

Comunitatea maghiară, la rândul ei, beneficiază de suport logistic străin și se sprijină, în plus față de comunitatea românească, și pe administrația locală. Relația ei cu comunitatea românească stă sub semnul etniei dominante. Astfel, este deplânsă tendința comunității vorbitorilor de limbă română de a-și “dărui” identitatea, în special prin căsătorie. Fenomenul ia forma dizolvării etnice acolo unde comunitatea romanească este deja slăbită, fiind incapabila de concentrare demografică, socială etc. (pag. 2).

Metodologia de cercetare a presupus studiul în teren în patru localități rurale din județele Harghita si Covasna. Deși în această cercetare subiectul este relația dintre doi actori (românii și maghiarii), ea își extrage argumentele empirice din interviuri realizate aproape exclusiv cu reprezentanți ai unuia singur: românii. Nu a fost nevoie să verificăm în ce măsură au fost incluși în raport și reprezentanți ai comunității maghiare deoarece autorii lui își asumă poziția aceasta explicit în preambul: Deși cercetarea a avut în vedere ambele etnii, accentul s-a pus pe potențialul comunitar românesc (pag. 1).

Din punct de vedere tehnic, raportul are și alte probleme metodologice. În primul rând, o cercetare științifică nu este compatibilă cu judecăți de valoare; or, studiul acesta nu numai că nu respectă acest principiu, dar intensitatea enunțurilor ne permite să îl considerăm a fi mai degrabă un document propagandistic decât unul științific. Deși studiul este declarat ca având un caracter exploratoriu, preambulul lui conține o suită de enunțuri formulate cu fermitatea unor concluzii. Cu alte cuvinte, deși în cazul unei cercetări exploratorii nu se pune problema de a porni de la ipoteze pe care investigarea să le confirme/ infirme, studiul anunță din deschidere o serie de caracteristici ale fenomenului pe care își propune să-l exploreze cu forța unor concluzii.

De asemenea, faptul că lipsesc detaliile legate de dimensiunea eșantionului de respondenți, a numărului de interviuri, a structurii acestui grup etc. vădește multă superficialitate din partea autorilor (care, de altfel, nici nu sunt precizați). Orice cercetare calitativă ar trebui să aibă la sfârșit un tabel cu inițialele persoanelor intervievate, vârstă, ocupație și alte informații relavante pentru aceasta (de exemplu, în cazul nostru, și etnia).

Secțiunea raportului care cuprinde datele cantitative citează în principal lucrarea Perspective demografice în județul Harghita. Prognoza divizării regionale a populației de etnie maghiară, romă și română scrisă de către Csata István și Kiss Tamás și publicată pe site-ul Consiliului Județean Harghita. Relevant este faptul că autorii studiului Academiei Române le reproșează elitelor maghiare viziunea învechită asupra etnicității: Această idee a amprentării etnic-culturale de la naștere, care face abstracție de conținutul cultural al educației este tipică abordărilor eugenist-rasiste. Se omite astfel rolul structurilor sociale care contribuie la socializarea copilului. […] O asemenea abordare nu este doar în afara timpului […] (pag. 15). Ciudat este că, de mai multe ori, în cuprinsul raportului Academiei se vorbeste despre faptul că populația românească este mai deschisă în a-și dărui identitatea prin căsătorie (v. pag. 2), fapt ce dovedește că viziunea autorilor lui este comună cu cea a omologilor maghiari.

Interesant în acest raport este că analiza calitativă de teren aduce în atentie destul de multe situații în care relațiile din interiorul comunităților studiate sunt mai degrabă pașnice și de colaborare decât bazate pe confruntare. Locuitorii de etnie maghiară ai localității Doboi (una dintre localitățile investigate) participă la marile sărbători ortodoxe sau la evenimente majore ale cunoscuților români și vice-versa (v. pag. 33). De asemenea cele două comunități se ajută reciproc în muncile agricole. (O ciudățenie în această chestiune este că ceea ce, de fapt, reprezintă o relație economică, este catalogată ca fiind o diviziune etnică a muncii: maghiarii au cele mai multe tractoare, iar romanii vin la câmp cu forța de muncă. Se ajută unii pe alții în acest fel. – v. pag. 31). Cu toate acestea, autorii studiului concluzionează că “a fi român într-o asemenea regiune implică aproape obligatoriu angoasa că ceva se va întâmpla cu comunitatea din care faci parte (pag. 51).

Așa cum am mai spus, studiul Academiei Române suferă de un important viciu metodologic: ia în considerare aproape exclusiv viziunea etnicilor români. Faptul că se consideră relevant tot ceea ce actorii consideră relevant (pag. 4) reprezintă un risc de denaturare a faptelor. Nu tot ceea ce afirmă subiecții cercetării este în mod necesar dublat de realitățile obiective de pe teren. Spre exemplu, afirmația unui interlocutor cum că în rândul autorităților locale nu există angajați români nu este dublată de date cantitative, iar autorii o lasă astfel în suspensie. O altă nemulțumire a subiecților cercetării o reprezintă obligativitatea cunoașterii limbii maghiare la angajare. Și aici trebuie să existe anumite nuanțări: există în cadrul administrației locale posturi pentru care se cere obligativitatea cunoașterii limbii comunității majoritare (vezi Hotararea nr. 43/ 9.01.2008 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării). Prin urmare, afirmația că românii sunt discriminați pe criterii etnice în zonă se cere a fi verificata și la nivel obiectiv.

Un lucru și mai grav ni se pare a fi modul în care sunt priviți etnicii maghiari din zonă, și anume ca străini. Studiul abundă de caracterizări ca neromânesc, străin etc., autorii uitând că, totuși, este vorba de cetățeni români. Faptul că în apropierea fiecărei localități cercetate sunt menționate urmele unor cetăți dacice sau romane vădește intenția de a-l conduce pe cititor să creadă că populația maghiară din zonă, cu toate că are o continuitate istorică dovedită, este un implant artificial. Confruntarea românesc vs. neromânesc/ străin/ maghiar este vizibilă în momentul în care discutăm despre instituțiile care au posibilitatea legitimă de a exercita forța: poliția, jandarmeria, armata. Acestea sunt în totalitate românești (faptul că în rândul acestora nu există angajați de etnie maghiară pare să fie un lucru cât se poate de normal pentru autorii studiului). Numai că ele asistă timorate la realitățile impuse de conducerea maghiară: “Singura instituție care mai rămăsese românească în teren, la data efectuării cercetării, era poliția (națională). Atitudinea polițiștilor față de cercetare este relevantă: într-una din localități aceștia au verificat echipa telefonic și pe computer raportând conducerii maghiare a primăriei prezența studenților. În cealaltă localitate harghiteană, polițiștii cu care am discutat erau foarte timorați și, în același timp, detașati de comunitatea tradițională în care se aflau, inclusiv prin ținută. Nu poți avea părul lung într-o comunitate conservatoare ca om al legii decât dacă ești separat de aceasta. Aceste atitudini: servilism și timorare, arată că, deși reprezintă forță legală în teritoriu, puterea o au alții, în orice caz alții străini de ei și de care polițiștilor le e teamă” (pag. 40). Urmărind această logică rezultă că autorii studiului contestă mecanismele democratice. Autoritățile locale din zonă au fost instaurate, ca peste tot în România, prin alegeri libere și democratice. Faptul că ele au o anumită componență etnică este cât se poate de normal, iar a susține că reprezentanții comunității maghiare sunt străini este un atac direct la adresa societății democratice. Soluția sugerată de raport trimite la mobilizarea celor trei instituții rămase românești (ca să îi cităm pe autori), or, asta înseamnă că reprezentanții Academiei Române recomandă utilizarea forței împotriva unor cetățeni români de etnie maghiară.

Ținem, de asemenea, să expunem modul în care este privită în acest raport publicat sub egida Academiei Române problematica migrației în zonă. Datele arată că românii pleacă în proporție dublă față de maghiari. Cauzele ar fi legate, conform autorilor studiului, de discriminările la care sunt supuși aceștia concluzia fiind enunțată printr-o întrebare: De ce pleacă unii mai mult decât alții? (pag. 12). Or, realitatea este că județele Harghita și Covasna sunt unele dintre cele mai sărace județe ale țării. E absurd să spui că dificultățile economice îi afectează doar pe unii. Și maghiarii pleacă de acolo, lucru care este recunoscut chiar și de către autori. Or, cercetătorii sar peste întrebarea oportună, care, după părerea noastră, ar fi De ce se pleacă?, direct la un răspuns: Românii sunt discriminați.

 

Raportul Academiei este, de fapt, un material de propagandă naționalistă cu forță de diseminare și de impact asupra opiniei publice proporționale cu prestigiul instituției care și-l asumă. El se înscrie în rândul unor obsesii mai vechi ale politicienilor români.  Așa cum remarca istoricul Lucian Boia în “Istorie și mit în conștiința românească”, Explicit sau implicit, pericolul unguresc a oferit un alibi regimului Ceaușescu și, nu în puține ocazii, guvernanților de după 1989. Insuccesele interne, de obârșie strict autohtonă, trec pe plan secundar în fața unor amenințări imaginare în raport cu care se cere românilor să fie uniți și să uite dificultățile pasagere. […] Până și istoria românilor a ajuns să fie concepută în așa fel, încât să nu se cedeze punctului de vedere unguresc sau să nu se afirme nimic din ce ar putea avantaja Ungaria (chestiuni precum continuitatea, istoria Transilvaniei sau raporturile dintre teritoriile ungurești si unirea lor, nu mai pot fi abordate cu seninătate profesională din motive strict “ungurești”). Pericolul unguresc îi face pe autori să judece cu încrâncenare o problemă care merită o altă abordare. În locul politicilor publice care să avantajeze ambele populații, raportul lasă să se întrevadă soluții autoritariste, din arsenalul dictaturilor.

 

*Desigur, nu dorim să supralicităm faptele și să insinuăm că ne-am afla pragul unui conflict similar. România anului 2012 nu este Iugoslavia anului 1990. Ce dorim să arătăm este că, de foarte multe ori, asemenea documente, create de instituții de prestigiu pot fi cărămizi la temelia unor conflicte interetnice – ajunge doar să fie asumate de către politicieni iresponsabili. De altfel, pentru a izbucni luptele de stradă de la Târgu Mureș din martie 1990 nu a fost nevoie de nici un Memorandum.

 

Mircea Toma

Adrian Szelmenczi

Articolul are 19 comentarii

  1. Penibili sunteti cu , constatarea unui studiu ADEVĂRAT,iar dacă un român (Mircea Toma) nu are sentimente naționale, e grav, cred că ar fi mai bine să plece în Ungaria, daca empatizează așa de mult cu ungurii.
    Slăbirea comunității românești din Harghita-Covasna este o realitate, și doar rău-voitorii (sau trădătorii români) și extremiștii unguri pot afirma contrariul, tocmai pentru a se continua aceasta politică de asimilare a românilor din zona aceea.
    Am avut rude în Ungaria și stiu ce politică de ASIMILARE AGRESIVĂ A ROMÂNILOR s-a făcut atât in Transilvania, cât și în Ungaria actuală după și înainte de 1918.
    RUȘINE PENTRU UN ROMÂN să susțină o astfel de scrisoare mincinoasă la adresa conaționalilor săi, și să închidă ochii la o astfel de politică de asimilare a românilor la ei în țară.
    Probabil interesele financiare ale susținătorilor unguri vă animă să faceți așa!!!
    Cu stimă un german…și Român încă (în suflet) !

  2. Ce ati vrut să spuneti cu “continuitatea” în Transilvania, și ce fapt ar putea să avantajeze Ungaria? Plus care este istoria Transilvaniei: maghiarizarea forțată a romanilor și a germanilor? Vâd că deja deviați pe o parte cu “istoria Transilvaniei” care după cum sugerați ar trebuie să dea dreptate Ungariei și ungurilor,și deci să se poată continua această politică de asimilare a românilor că doar face din parte din “istoria Transilvaniei” această veche politică de ungurizare, care s-a aplicat și sârbilor, și slovacilor.
    Domnule Toma chiar nu vă simțiți român? Chiar nu vă este rușine să susțineți un sentiment anti-românesc? Adică faceți apologia “istorie Transilvaniei” din perspectivă ungară, pentru amasca acea politică de asimilare a românilor, și pentru a justifica acele pretenții de autonomie a ungurilor?
    Prin această scrisoare și exprimări de genul “istoria Transilvaniei” sau “continuitatea” care “ar avantaja Ungaria” aprindeți probabil intenționat doar sentimentele naționaliste maghiare, pentru a justifica o așa dorită “autonomie” în concordanță cu “adevarul maghiar (ungar)”

  3. Trist, foarte trist că se petrece aşa ceva sub egida Academiei Române. Dar experienţa spune că, adesea, institutele şi centrele, împărţite pe diverse discipline sau pe criterii teritoriale, ale acesteia au o autonomie ridicată în raport cu centrul. Ştiinţific vorbind, aşa e şi firesc – deci nu ştiu cam câtă cunoştinţă au academicienii despre aşa-zisul “studiu” făcut public în numele, sau cel puţin sub garanţia numelui lor. Sunt foarte curios (şi plin de speranţă) să văd reacţia Preşedintelui Academiei, sper că domnia-sa va recunoaşte caracterul propagandistic, şi nu ştiinţific, al documentului, şi îl va denunţa într-un fel sau altul.

    O altă problemă mă preocupă acum, într-o dimineaţă când mă văd îmbolnăvit de scenarită politică: e vorba despre celebrele avize de mediu solicitate atât de insistent de către preşedintele Băsescu pentru Roşia Montană, gazele de şist şi… nu am înţeles exact de ce, problema Cuprumin. Vă întreb: cam cât credeţi că mai durează până va lua şi preşedintele în mâini arma-cea-mare, întotdeauna la noi foarte penetrantă, a naţionalismului, declarând că nişte miniştri unguri de la un minister neimportant opresc cu bună-ştiinţă dezvoltarea industrială a României? Ştiu, veţi avea tendinţa să spuneţi: nu se va întâmpla asta, UDMR e aliat la guvernare şi în parlament, şi oricum echilibrul de forţe a devenit instabil. Eu, însă, tocmai în viziunea acestei de-balansări, urmată foarte probabil de o reaşezare, mă întreb cât vor mai rezista nervii slăbiţi ai lui Traian Băsescu înainte ca domnia-sa, isteric atunci când e vorba de lobby-ul pentru RMGC, Chevron şi alte asemenea ‘investiţii străine’, să se simtă din nou în postura de tătuc al naţiunii şi să iasă, public, cu acuze la adresa UDMR. Unele posturi TV prezidenţiale, B1, de exemplu, au început deja să lucreze în acest sens. Vă amintesc că într-o emisiune la care a participat chiar Mircea Toma, Robert Turcescu lega problema ecologică a României exclusiv de defrişările masive făcute, lăsa el să se înţeleagă, din voinţa unui celebru lider maghiar.

    Pe scurt: agitarea chestiunii naţionale şi învrăjbirea interetnică sunt tactici aplicate cu succes de fiecare dată când problemele de altă natură (economică, politică, morală) devin foarte vizibile şi apăsătoare. Personal, cred că nu mai e mult până când nu PDL-ul, care nu îşi permite, ci Traian Băsescu va trece la un discurs antimaghiar, legându-l de proiectele menţionate mai sus, care sunt, evident, pentru domnia-sa personal extrem, extrem de importante.

  4. Le multumesc tuturor ungurilor si celor (probabil si români cu mentalitate de pupincuriști și sclavi trădători) care mi-au dat voturi negative.
    Înseamnă că au deranjat acele fapte reale prezentate despre unguri.
    Oricum dacă românii nu îi susțin pe cei care îi apără, le doresc atât românilor lași să fie mereu călcați de ceilalți în picioare,cât și celor care doresc destabilizarea României să primească răsplata meritată, și să nu reușească decât ca ura lor față de români să ii distrugă din interior, prin neobținerea destabilizării României. 🙂

  5. Academia Romana este de mult o institutie invechita, nu ma mir, ca este folosit sa legitimeze niste interese electorale, chiar afaceri, prin “expertiza” lor, cit mai facil, prin cartea la fel de invechita al etniilor. Sunt curios cit va putea mobiliza…

    |Apropo de expansiune, ar fi interesant de vazut, daca aceasi Academie a Romaniei a facut un studiu legat de expansiunea bisericii ortodoxe in ultimii 20 de ani in regiunea amintita, in judetele Harghita si Covasna, prin biserici (in conditiile in care numarul enoriasilor ortodosi romani a scazut aici dupa 1990), si prin manastiri construite in aceste judete.

  6. “Paul Barbu’ nu te mai da român.Recunoaște că ești un ungur, căruia nu-i covine acel raport ADEVĂRAT al Academiei Române, iar replica despre “colonizarea” (expansiunea) celor 2 județe de către Biserica Ortodoxă Română cu biserici, mănăstiri, este folosită doar de ungurii extremiști cu trăiri isterice, si delirante, care își imaginează că ei majoritari în acea regiune vor fi asimilați de românii minoritari de acolo, când de fapt românii sunt cei asimilați.
    Apropo: acum ceva ani niște măicuțe românce ,au fost agresate la Miercurea-Ciuc de extremiști unguri, tot cu replica referitoare la “expansiunea” Bisericii Ortodoxe Române. Gândire xenofobă, și extremistă ai.

  7. “Paul Barbu” faci niște greșeli gramaticale pe care doar un ungur le poate face, și nu o spun cu răutate. Citez: “Academia Romana este de mult o institutie invechita, nu ma mir, ca este folosit (Corect:FOLOSITĂ)… sa legitimeze niste interese electorale, chiar afaceri, prin “expertiza” lor, cit mai facil, prin cartea la fel de invechita al (corect: “A” ) etniilor.
    Deci draghe ungure, măcar recunoște că ești ungur, nu te da român, că ești penibil și te dai singur de gol. :-))

  8. Pingback: [Harghita-Covasna] Scrisoare deschisă către președintele Academiei Române [Cu linkuri catre paginile analizate] « MaghiaRomania

  9. Pingback: Cristian Ghinea, Andrei Cornea si Vladimir Tismaneanu, trei cyber-fatalai post-bolsevici | Victor Roncea Blog

  10. Pingback: Stirile Online » Sa radem cu Metodologu` fascismului stiintific de la Academie

  11. Pingback: Victor Roncea despre atacurile lui Andrei Cornea si Cristian Ghinea: Am fost intotdeauna un jurnalist in Liga Z | Ziarişti Online

  12. Pingback: Ofensiva împotriva profesorului Baltasiu

  13. Pingback: Impuscati-l pe profesorul “fascist”! George Damian: Ofensiva impotriva profesorului Baltasiu | Ziarişti Online

  14. Mircea Toma si Adrian Szelmenczi cred ca initiativa lor serveste libertatii. Ei cred ca reactia lor este in favoarea democratiei. Nu este din pacate asa. Demersul lor, aparent bine intentionat, slujeste unor obisnuinte care nu incurajeaza diversitatea opiniilor si spunerea adevarului. Dl. prof. Radu Baltasiu este un om cu foarte mult bun simt, foarte bine educat. Ascultati interviuri oferite de domnia sa, ascultati vocea lui: este una calma si calda, este o voce echilibrata, care-si pastreaza vibratia constanta de la inceput pana la sfarsit. Ascultati doar si puneti-va apoi intrebarea: este acest om un extremist? Este un om care a ajuns sa slujeasca o cauza. Este roman si-i pasa de romani si de Romania. Este devotat tarii in care s-a nascut si intelegand ca nu este american, francez , german sau turc, tine cu romanii. Stie ca poate sluji aceasta cauza prin prisma profesiei sale, desi nu este nevoie sa faca asta. Nu o face pentru beneficii, ci din obligatie morala. Asta inseamna ca si-a asumat o misiune, ce nu-i aduce beneficii, ci doar sacrificii, pentru moment. Este prof. dr. la Universitatea din Bucuresti, director al unui institut al Academiei Romane, conducator de doctorat. Traieste in Bucuresti. Aceste functii sunt de ajuns sa ofere o viata linistita si lipsita de griji, dar profesorul a ales sa cerceteze ce se intampla cu romanii din Harghita si Covasna, cu cei din Valea Timocului si din alte locuri unde se afla in minoritate din patriotism, pentru ca vrea sa slujeasca poporului din care face parte. Suna desuet, nu? Chiar daca stie ca nu este la moda sa sustii romanii si ca anumite subiecte sunt tabu, a ales sa trateze astfel de subiecte sensibile, ceea ce arata curaj si responsabilitate, in acelasi timp. Chestiunile metodologice pot fi discutate mult si bine. Nu exista cercetare care sa nu poata fi criticata si demontata. Nu exista cercetare care sa nu incalce reguli metodologice. Nu vreau sa intru in detalii metodologice. Stiu insa ca motivatia profesorului Radu Baltasiu este cu totul alta decat cea lasata sa se inteleaga de catre Cristian Toma. Nu ma mir ca acestia nu au inteles. Moda este sa te dezici de romani si Romania. Cine face altfel, incalca regula si trebuie sanctionat. Nu suntem obisnuiti sa spunem adevarul in spatiul public. Cine o face, trebuie admonestat. Sunt anumite subiecte care nu se discuta. Cine o face, va avea de suferit. Intentia profesorului Radu Baltasiu a fost una cat se poate de onesta: sa cunoasca ce se intampla cu romanii minoritari (numeric) din Harghita si Covasna cu scopul de a-i ajuta, indiferent de problemele acestora. Oameni ca domnia sa sunt rari si a-i pune la zid inseamna a descuraja orice alta incercare de a trata o problema sensibila si de exprima un punct de vedere fata de realitati sociale foarte complicate si problematice. Asadar, dlor. Mircea Toma si Adrian Szelmenczi nu faceti servicii democratiei, asa cum poate va umflati piepturile in timpul unor tirade inflacarate, ci incurajati lipsa de opinie si atitudine diferentiate si diverse. Nu stiu cine este de fapt fascistul aici.

  15. Pingback: Ziariștionline.ro: Impuscati-l pe profesorul “fascist”! George Damian: Ofensiva impotriva profesorului Baltasiu | Dan Tanasa Blog

  16. Pingback: TROMPETELE ABJECTE ALE IREDENTISMULUI ȘI ȘOVINISMULUI MAGHIAR – Mircea Toma, Adrian Szelmenczi și Cristian Ghinea | Dan Tanasa Blog

  17. Domnule Toma
    daca-mi amintesc bine, inca din anul 2001, cineva din zona Harghitei vi s-a plans de “maghiarizarea romanilor”. Nici atunci nu ati tratat cu interes aceasta problema.

  18. Baltasiu nu e cumva individul care vroia sa masoare “indicele cefalic” al secuilor ca sa demonstreze ca sint romani?
    Ca asa sint rasistii astia mici – au un glas bun si blind – cum zicea un domn vrajit de pseudo-profesorasul Baltasiu. Desi eu cred e un melanj de prostie cu infatuare si doar un picut de rasism. Da’ e o prostie periculoasa.

  19. Pana la urma, dna Ovidiana aia e sotia lui Baltasiu. E normal sa iti angajezi propria nevasta si la institut si la ICR? La ICR cu ce nota a fost angajata?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *