Autor: Mircea Toma

Zilele trecute, puțin înainte de despărțirea de guvernul Cioloș, îmi permiteam o premoniție: nu vor trece mai mult de trei luni ca să ne dăm seama că guvernarea tehnocraților a fost un accident istoric, că ne vom aminti de ea ca de un fenomen cu totul ieșit din norma cu care ne-a obișnuit clasa politică în ultimii 25 de ani. Asta pentru că membrii guvernului Cioloș au încercat să facă ceea ce au promis. Adversarii politici ai acestei guvernări apolitice au formulat obsesiv întrebarea: “ce a realizat guvernul Cioloș?” – sugerând că n-a lăsat în urmă-i nici o autostradă suspendată. Răspunsul va deveni în curând dureros de vizibil: a fost o guvernare de bun simț. Indicatorul specific pentru această calitate este onestitatea. Ideea de a-ți respecta cuvântul a recuperat teren exact în momentul în care lipsa oricărei relații între vorbă și faptă devenise normă. Campionul a fost Dacian Cioloș care, după alegeri, a fost criticat până la desfigurare de politicieni din toate partidele, de analiști, de demnitari români și străini – deci de toți cei pentru care jocul politic nu trebuie să fie alterat de onestitate –, pentru că s-a ambiționat să-și țină cuvântul: Cioloș a declarat că nu va intra în nici un partid și că nu va candida în campania electorală și s-a ținut de cuvânt. Putem ghici ce uriașe au fost presiunile asupra lui pentru a-l convinge să accepte ca măcar să accepte să-i fie folosită imaginea în asociere cu două dintre partide. Sunt mulți cei care îi pun în cârcă dezastrul electoral al PNL tocmai pentru că nu a acceptat să candideze explicit pentru acest partid. A pierdut PNL-ul, dar România a câștigat reabilitarea cuvântului. Minciuna și inconsecvența vor fi mult mai vizibile de la Cioloș înainte.

Minciuna lui Cioloș. Guvernul tehnocraților a fost posibil în urma unor repetate crize ale guvernărilor politice anterioare. În 2012 s-a petrecut prima ieșire masivă în stradă a populației, o ieșire declanșată de aroganța obscenă a președintelui Băsescu și a guvernării Boc față de “nesimțitul” secretar de stat Raed Arafat care îndrăznise să-și înfrunte propriul ministru apărând – ce absurd – niște principii. Un an mai târziu, Roșia Montana a fost cauza care a declanșat cea mai importantă manifestație din 1990. Așa a început prăbușirea guvernării PSD-Ponta, care s-a desăvârșit după demonstrațiile stârnite de tragedia de la Colectiv. Unda de șoc produsă de revolta unei importante părți din populație, anume cea care a refuzat să mai înghită minciunile, corupția și aroganța clasei politice instalate la putere de 25 de ani, a adus la guvernare tehnocrații lui Cioloș. Așa cum am spus mai sus, această guvernare a reabilitat cuvântul. Asta dacă nu-și va compromite, în ultimul său act, încrederea cu care a fost investită. Azi, miercuri 28 decembrie, are loc o ședință de guvern. Ultima ședință a guvernului Cioloș. Este, totodată, ultimul prilej în care Roșia Montană poate să primească avizul necesar pentru a putea beneficia de protecție din partea UNESCO. Candidatura pentru a obține statutul de patrimoniu protejat UNESCO a fost declanșată, după un deceniu de presiuni, doar sub guvernarea Cioloș; au contribuit la această performanță, succesiv, cei doi miniștri ai culturii care s-au succedat – Vlad Alexandrescu și Corina Șuteu. Primul a inițiat procedurile de candidatură, Roșia Montană fiind înscrisă în Lista indicativă UNESCO, iar Corina Șuteu a declanșat elaborarea dosarului de candidatură. Azi, în minutele în care citiți aceste rânduri, singurul gest care mai lipsește ca dosarul să poată fi depus este semnătura premierului Dacian Cioloș. Care nu semnează. Ieri, ministrul culturii lansa un mesaj de maximă alertă: “Corina Șuteu: „Îmi exprim îngrijorarea profundă că dacă depunerea dosarului Roșia Montană la UNESCO nu se va face acum, cu asumarea actualului Guvern, șansele scad major ca acest lucru să se mai întâmple în următoarea guvernare. Consider că asumarea dosarului Roșia Montană în UNESCO este o responsabilitate pe care o avem față de comunitatea locală, față de așteptările societății civile, față de comunitatea științifică națională și internațională care s-a implicat în realizarea acestui demers.”” În luna iunie 2016, la Gala Societății Civile, premierul Dacian Cioloș s-a exprimat limpede cu privire la Roșia Montană*. Cuvintele lui au consacrat ideea înscrierii patrimoniului cultural al Roșiei în lista patrimoniului protejat mondial de UNESCO. Avem cuvântul, fapta lipsește. Dacă Cioloș nu semnează, speranța că românii își pot oferi o alternativă ticăloșiei politicianiste va dispărea odată cu gloria guvernării Cioloș.

Apel la integritate. În câteva ore de la publicarea comunicatului ministrului culturii s-au strâns peste 4000 de semnături (http://facem.de-clic.ro/rosiamontana-unesco). Au semnat atât de prompt doar cei din prima linie a campaniei pentru salvarea Roșiei Montana. La manifestații au participat, în toată țara, multe zeci de mii. Este minoritatea celor care refuză resemnarea. Este minoritatea numeroasă pentru care “the day we give in is the day we die”. Este minoritatea care nu acceptă lăcomia unei corporații pentru care legea nu este decât o marfă. Peste câteva ore guvernul Cioloș va avea ultima întâlnire. Semnați, oameni buni, nu compromiteți speranța în salvarea civilizată a Roșiei Montana. Și a României.

Mircea Toma

Președinte ActiveWatch

*“Mircea Toma (prezentatorul evenimentului): Numai o secundă! […] Am pomenit de Roşia Montană. După aproape 15 ani de lupte pentru Roşia Montană, primul guvern care are doi miniştri care fac gesturi concrete pentru salvarea Roşiei Montane sunt miniştri ai guvernării Cioloş, adică ministrul mediului care şi-a exprimat acordul pentru legea anticianuri care ar putea să treacă în parlament, dacă ar vrea şi parlamentarii şi, respectiv, este vorba despre un ministru care a înscris în sfârşit Roşia Montană pe lista pentru UNESCO, lucru pentru care acum vă rog să-l aplaudaţi, eu sunt fan.

Dacian Cioloş: Dacă m-aţi promovat cu Roşia Montană, într-adevăr s-au întâmplat nişte lucruri care probabil în urmă cu ceva vreme păreau dificile, dar aş vrea să vă spun că pentru credibilitatea noastră, a tuturor, este important să nu ne oprim aici şi la Roşia Montană. Oamenii aceia, care locuiesc acolo, au nevoie să li se demonstreze că atunci când ne gândim la patrimoniu natural, când ne gândim la patrimoniu arhitectural, când ne gândim la valoarea istorică a acelor locuri, ne gândim şi la ei şi le-am spus membrilor guvernului care s-au implicat în acest proiect – şi ministrul mediului, şi ministrul culturii, dar şi ministrul economiei, şi ministrul agriculturii- că aş vrea ca până la sfârşitul mandatului acestui guvern să vedem şi un program integrat de sprijin pentru o dezvoltare economică durabilă acolo. Este aceeaşi abordare la Roşia Montană pe care vreau să o avem şi în Delta Dunării, unde nu este suficient să ne mulţumim cu faptul că avem un patrimoniu UNESCO, o astfel de valoare naturală, ci trebuie să demonstrăm oamenilor care locuiesc acolo că pot să locuiască şi în armonie cu natura, fără să le lăsăm impresia că din cauza lor se întâmplă lucruri negative. Nu! Cred că şi datorită lor, acest patrimoniu poate să fie păstrat şi atunci este important să mergem până la capăt şi vă invit să ne gândim împreună la soluţii, inclusiv de dezvoltare economică, de dezvoltare economică durabilă, pentru că avem din ce în ce mai multe idei şi resurse pentru aceasta, inclusiv provenind din partea dvs. şi haideţi să demonstrăm că reuşim nu doar să protejăm, ci şi să punem în valoare patrimoniul pe care îl avem. Mulţumesc!” (http://gov.ro/ro/stiri/premierul-dacian-ciolo-a-participat-la-gala-societatii-civile)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *