În urmă cu vreo 15 ani vedeam cum înţelege statul român să facă ecologizarea unei halte de steril: o pădurice de puieţi de fag înfipţi în pământul gri metalizat. În toiul verii, puieţii erau complet veştejiţi. Lângă păduricea eşuată se întâmpla un fel de iaz în care se scăldau copiii. Legendele spuneau că pe fundul iazului tulbure s-ar mai afla utilaje de la fosta mină. Arc peste timp, descopăr că oamenii din jurul meu se agită în discuţii şi principii. De la Bucureşti vroiau să salveze Roşia Montană. Habar n-aveam unde este localitatea asta. Doar mituri. C-ar fi fost, c-ar avea, dar există riscul să nu mai aibă ceea ce oricum nu exploatează. Copilul de miner din mine s-a distanţat maxim de acest subiect. Chiar mi se părea nelalocul lui – apropos de teoria formelor fără fond şi a muştelor indiscrete. Anii, vreo doi la număr, au trecut şi eu am rezistat tentaţiei de a discuta despre manipularea sau cumpărarea presei. Despre complicitatea politicienilor români nici n-am vrut să aud.

Continuarea articolului, pe Think Outside the Box.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.