Cu atât mai mult acum, după atacul terorist de la Paris, ura multor europeni se va revărsa asupra refugiaților sosiți în Europa din lumea musulmană. Ura este o emoție care se hrănește cu frică. Iar acum, în Europa, bântuie frica de moarte.

Refugiații din Siria și din Irak fug din țările lor pentru că acolo e război. Războiul înseamnă moarte sau, pentru supraviețuitori, moartea speranței. Frica de moarte alungă din țările musulmane milioane de oameni. Atât de puternică e frica, încât îi împinge să-și riște viețile, ale lor și ale copiilor lor. Odată ajunși pe țărmurile europene, frica refugiaților se întâlnește cu frica unor europeni care îi întâmpină cu ură. Europeni care văd în toți musulmanii teroriști, semn că frica poate să îngenuncheze gândirea.

Oare strategii atacurilor teroriste iau în calcul faptul că vor produce o uriașă suferință zecilor de milioane de musulmani aflați deja în țări europene, inclusiv refugiații? Nu numai că sunt conștienți de această consecință, dar una dintre țintele atacurilor lor este, paradoxal, chiar instigarea la ură antimusulmană.

Civilizația europeană a demonstrat în ultima jumătate de secol că modelul de democrație pe care îl propune este viabil. Câteva dintre țările campioane ale acestui model sunt astăzi principalele țări de destinație pentru imigrație – ceea ce are valoarea simbolică a unui vot global în favoarea calității vieții din aceste țări. Asta a ajuns să pună valorile occidentale în concurență cu cele ale jihadismului. Concurența valorilor înseamnă, la nivelul comportamentelor, că musulmanii din statele islamice pot să aleagă unde să trăiască. Or, când statele islamice nu pot oferi bunăstarea economică și nici siguranța zilei de mâine, atunci opțiunea este clară: milioane de musulmani aleg țări occidentale. Aceștia sunt, din perspectiva Jihadismului global, dezertori. Ei trebuie să sufere dacă au ales Occidentul și n-au decât să devină o victimă secundară a atacurilor teroriste.

Jihadismul global vânează valorile civilizației occidentale oriunde le întâlnește și își alege victimele în așa fel încât forța simbolică a atacurilor să fie maximă: la cei 14 ani ai săi, pakistaneza Malala Yousufzai a fost împușcată pentru că milita pentru dreptul fetelor la educație; în Nigeria, peste 300 de fete au fost răpite de Boko Haram pentru că mergeau la școală; caricaturile daneze, sarcasmul din Charlie Hebdo, cafenelele pariziene, rock-ul sunt toate simboluri ale unei lumi în care oamenii sunt egali și pot să gândească liber, dincolo de dogma religiei. Fetele-eleve, umorul, muzica au fost ținte directe, explicite și au transmis un mesaj clar: lumea noastră nu acceptă lumea voastră și vrea să vă șteargă de pe fața pământului. Intenția din spatele acestui mesaj sinistru este intimidarea, descurajarea celor care s-ar lăsa vrăjiți de „raiul democrației occidentale“. Dincolo de acest obiectiv dramatic de direct – demonizarea democrației –, strategii terorii mizează și pe un efect secundar: compromiterea democrației. Dacă democrația nu ar mai funcționa, jihadismul global ar scăpa de presiunea competiției cu un model de civilizație care se dovedește a avea un succes amenințător pentru propria doctrină. Ce-ar însemna alterarea democrației? Asistăm deja la simptomele acestui proces: recrudescența rasismului, a xenofobiei și manifestările de intoleranță față de refugiați; mai mult, serviciile de informații ale țărilor încă europene valorifică la sânge argumentul „pericolului terorist“ pentru a-și extinde abuziv puterile asupra vieții private a cetățenilor. Dacă Europa ar deveni un teritoriu al fricii, în care granițele ar fi închise, refugiații refuzați, iar securitatea ar prevala în fața drepturilor fundamentale ale omului, terorismul jihadist ar înregistra o uriașă victorie; încălecarea civilizației democrației de politicieni populiști și de servicii secrete ar stinge steaua Europei spre care începuseră să navigheze musulmanii „rătăciți“. Pericolul e real, democrația nu este ireversibilă, dovadă că niște becuri pâlpâie deja ici-colo, pe la Budapesta, pe la Praga.

După tragedia de la Paris, europenii își vor negocia șansa propriei democrații. În arenă se înfruntă deja forțele pro-democrație și cele pro-securitate. Lupta va fi inegală, pentru că una dintre forțe are la îndemână argumentul extrem de puternic al fricii și îl va folosi din răsputeri pentru a supune întreaga populație la condiția de suspect supravegheat permanent. Iar cum frica de moarte, știm, poate să paralizeze gândirea, mulți nu se vor împotrivi să cedeze libertatea pentru liniște. Practic, viitorul democrațiilor europene va depinde de felul în care societatea va reuși să reziste presiunilor pe care partenerii terorismului jihadist – serviciile de informații, partidele naționaliste, populiste, organizațiile neonaziste etc. – le vor exercita.

Lupta împotriva terorismului înseamnă, pentru noi, cei care nu putem trimite avioane să bombardeze inamicul, să avem grijă de valorile care au făcut din Europa cel mai necruțător și pașnic inamic al oricăror fundamentalisme.

Libertate, Egalitate, Fraternitate.

Articol publicat în revista Kamikaze

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *