Lupta ONG-urilor pentru Hala Matache a depășit de mult miza unei clădiri de patrimoniu. A fost o luptă pentru legalitatea demersurilor unor instituții publice, pentru corectitudinea unor proiecte de infrastructură și pentru decență în administrarea domeniului public. Evacuările din iarna lui 2011 au reprezintat o gravă încălcare a drepturilor omului din partea primăriei. Falimentarea micilor afaceri din zonă distruge spiritului unui loc istoric și viețile a sute de oameni, afectați iremediabil de pierderile financiare la care primăria i-a condamnat.  Distrugerea unor clădiri aflate pe lista monumentelor istorice, indiferent de cum arată, este o încălcare a legii de către primărie. Iar faptul că Primăria a început demolarea unor clădiri noaptea, este o recunoaștere tacită a ilegalității a acțiunii de tip borfaș a acestei instituții. Deși clădirea va fi demolată, lupta noastră va continua pentru ca aceia care se fac vinovați de toate aceste lucruri să fie trași la răspundere pentru aroganță, indiferență și prostie.

Sursa foto: piatamatache.info

Am petrecut jumătate din noaptea trecută la Hala Matache, urmărind de la distanță macaralele și buldozerele. Am primit cu suprindere comunicatul de presă al Primăriei Municipiului București în miez de noapte și l-am citit uluiți. Mai jos vă redăm câteva diferențe majore între (ne-)adevărurile acestui comunicat de presă și adevărurile triste din teren. Citatele sunt extrase din comunicatul Primăriei.

PMB: In vederea operatiunii de demontare a halei s-au obtinut atat avizul pentru conceptul de stramutare eliberat de Ministerul Culturii precum si avizul Directiei de Cultura si Patrimoniu Bucuresti.

Avizul a fost obținut în baza unei grave omisiuni: niciun moment nu a fost prezentată Comisiei pentru Monumente Istorice și o variantă a menținerii pe actualul amplasament a Halei Matache. Comisia a analizat doar trei variante și în toate Hala urma să fie mutată. Mai mult, deși am avut promisiuni ferme că vom fi primiți în cadrul sedinței Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice pentru a ne expune punctul de vedere, aceasta a fost introdusă pe ordinea de zi “pe loc”, la capitolul “Diverse”, fără a fi pusă în prealabil pe ordinea de zi. Hanna Derer, membră a CNMI și autoare a unui studiu istoric (singurul făcut pentru Hala Matache, semnat și asumat de Ministerul Culturii) nu a fost nici ea informată cu privire la dezbaterea acestui subiect. Ca de obicei atunci când e ceva de scuns, discuțiile au fost cu ușile închise, doar cu reprezentanții primăriei. Lipsa de disponibilitate a Ministerului Culturii de a discuta cu opozanții proiectului Primăriei a fost evidentă și din ignorarea, timp de 9 luni de zile, a solicitării scrise pentru o întrevedere între ONG-iști și Ministrul Culturii.

PMB: Astfel, pentru proiectul de desfacere s-a eliberat in conditiile legii autorizatia de dezmembrare, in vederea executarii lucrarilor pentru demontarea elementelor artistice componente ale Halei “Matache Macelaru”.Restaurarea, reconditionarea si depozitarea acestora se vor face in conditii optime  in vederea reconstruirii pe un amplasament adiacent.

Nici până în azi nu am primit un răspuns cu privire la regimul de proprietate al clădirilor peste care urmează să fie construită Hala Matache. Așa cum o instituție publică ar trebui să facă, Primăria ar fi trebuit să emită un document oficial cu costurile estimative pentru mutare. S-a afirmat că reconstrucția se va face în baza unui proiect de arhitectură. Cu toate acestea, în Planul Urbanistic Zonal, zona de hașură unde ar urma să fie reconstruită are caracter “directiv”.  Asta înseamnă că prin concursul de arhitectură nu poate fi stabilit decât pavajul și copăceii din fața clădirii. Poziția ei este determinată prin PUZ, iar architectural nu ai de ce face un concurs, pentru că monumentul trebuie reconstruit identic cu varianta inițială. Un concurs fără miză, dar menit să credibilizeze demersurile primăriei. Mai mult, în acest caz, orice proiect de arhitectură este grav restricționat de Planurile Urbanistice Zonale care se află momentan pe traseul de aprobare. Firească ar fi fost o altă cronologie: întâi acest concurs și apoi integrarea lui în planurile urbanistice.

Carevasăzică, avem un concurs de ochii lumii, fără costuri exacte ale lucrării, și nici o comparație cu acele costuri ale soluțiilor alternative. Însă, ca bizonii, am purces la demolare.

Noi știm și că există avizele de reconstrucție obligatorie a altor trei clădiri de patrimoniu din zonă (Berzei 81, Berzei 89 și Știrbei Vodă 89), eliberate de mai bine de un an. Firește, primăria nu a început lucrul la niciuna dintre ele. Și presupunem că, așa cum ne-a obișnuit, nici n-o va face.

Activitatea de demontare se face in baza expertizei si a studiului intocmit de specialisti in cladiri de patrimoniu, la solicitarea Primariei Municipiului Bucuresti.

Singurul studiu existent este acela elaborat de Hanna Derer, care menționează ca recomandare fermă “păstrarea Halei Matache”. Cât despre specialiștii invocați, nu știm cine sunt, cu cât au fost plătiți, cât de obiectivi au fost și, culmea!, nici ce au produs.

Operatiunea are loc in prezenta unui expert restaurator,  atestat de Ministerul Culturii si Patrimoniului National, in domeniul restaurarii structurilor metalice, conform prevederilor exprese ale legii. De asemenea, precizam si pe aceasta cale ca vor fi executate mulaje ale basoreliefului ornamental de pe fatada principala in vederea reconstruirii acestuia.

Așadar, așa cum a declarat și arhitectul șef, Gheroghe Pătrașcu, interesul este exclusiv în zona structurilor metalice și a basoreliefului. Structurile metalice sunt acelea tăiate în ultimul an de indivizi al căror acces a fost permis pe șantier (în ciuda sesizărilor noastre, însoțite de fotografii), în timp ce primăria se făcea că nu vede (tot în ciuda sesizărilor noastre repetate) și refuza să protejeze clădirea (de data asta în ciuda Ministerului Culturii, care a obligat-o să o conserve).

Este important de subliniat ca elementele arhitecturale cu valoare de patrimoniu se vor preleva, conserva, depozita si restaura, in vederea reconstructiei clădirii.

Din știința noastră, clădirea este, în întregul său, pe lista monumentelor, nu numai anumite elemente ale sale.

 Lucrarile vor fi executate cu celeritate, avand in vedere situatia de disconfort prelungit a locuitorilor din zona,(disconfort creat de nenumarate contestatii ale lucrarii depuse atat la instantele din Bucuresti cat si la cele din Cluj-Napoca) precum si impactul negativ asupra agentilor economici, astfel incat operatiunea de desfacere sa fie finalizata cat mai repede.

Sursa foto: Casa Jurnalistului

Primăria Generală, prin primarul Sorin Oprescu, este singura responsabilă de situația în care locutorii din zonă se află acum. În iunie 2011 s-a convenit soluția a două benzi pe sens, cu menținerea Halei pe actualul amplasament. Încă de atunci, în ciuda controverselor legate de Hala Matache, lucrările la profilul străzii puteau continua, așa cum finalmente agreaseră PMB, Ministerul Dezvoltării și oponenții proiectului.

Tot noi, “ONG-iștii”, am sesizat în repetate rânduri proasta semnalizare a șantierului și riscurile la care cetățenii din zonă sunt expuși. Deși Primăria și-a manifestat ieri compasiunea față de cetățenii din zonă, timp de doi ani nu au fost luate măsuri minime de igienizare a zonei, de consolidare a clădirilor cu risc, sau de îngrădire și semnalizare corecte ale șantierului. Grija unei instituții publice față de cetățeni constă, indiferent de vorbe, în ceea ce primăria face, nu în declarațiile de la finalul a doi ani agonizanți.

De asemenea, trebuie clarificat odată pentru totdeauna că organizatiile non-guvernamentale nu au puterea de a influența actul justiței. Discursul primarului prin care noi am fost aceia care i-am pus “frână” este unul aberant și fără legatură cu statul de drept. Dacă au existat decizii ale instanței cu privire la ilegalitatea demersurilor, acest lucru s-a întâmplat pentru că instanțele au decis asta în baza probelor, deci din vina autorității, nu a celor care le-au sesizat. Este ca și când un infractor s-ar plânge că el e în pușcărie pentru că l-a pârât cineva, nu pentru că ar fi comis infracțiunea care i-a adus pedeapsa. Dar acest discurs este unul din ce în ce mai adesea întâlnit.

PMB: Este important de mentionat ca autorizatia de construire a fost eliberata cu respectarea legislatiei in vigoare, avand la baza toate avizele  necesare.

  • Totodata, mentionam si pe aceasta cale ca faza avizarii PUZ-urilor corespunzatoare diametralei Nord-Sud este independenta de decizia stramutarii Halei Matache, aceasta din urma reprezentand un imobil aflat in proprietatea privata a Municipalitatii, inca din anul 2010.
  • In cazul de fata decizia Municipalitatii nu a fost una de demolare a imobilului, ci de relocare a acestuia, pe un alt amplasament, reamplasare ce urmeaza a fi realizata ulterior restaurarii elementelor metalice care au fost considerate de catre expertii in materie ca avand valoare de monument istoric.

Având în vedere motivul în baza căruia Hala Matache a fost achiziționată în 2010 – pentru diametrala Nord-Sud, demolarea clădirii de patrimoniu trebuie să se facă ȘI în baza unui Plan de Urbanism Zonal aprobat. Cu toate acestea, Primăria nu are planurile Urbanistice discutate și votate în cadrul Consiliului General. Însăși avizarea PUZ-urilor de acum este dovada că tot ce a demolat primăria în ultimii 3 ani pentru acest proiect este o ilegalitate.

Sursa foto: Casa Jurnalistului

Decizia Municipalității de relocare a monumentului istoric este, până în acest moment, strict o declarație de intenție. Nu a existat niciun document oficial prin care Primăria să evalueze costurile aferente acestei mutări, nu există un plan în termenii unui orizont de timp. Tot ce avem cu privire la reconstrucția monumentului sunt declarațiile Primarului Sorin Oprescu (reconstrucția va avea loc “când vor fi bani”) și un aviz al Ministerului Culturii care obligă Primaria Generală la reconstrucția clădirii. Ne declarăm extrem de sceptici cu privire la reconstrucția clădirii, căci istoria recentă, cum spuneam mai sus, demonstrează ignorarea acestor obligații. Mai mult, deși Ministerul Culturii a emis la începutul anului 2012 un aviz de intervenție de urgență asupra Halei Matache (pentru conservare!), acesta nu și-a făcut efectul decat cu o întarziere de aproximativ un an, la presiunile ONG-urilor.

Cadrul în care discutăm despre Hala Matache ne obligă la formalism: relevant într-un stat de drept este ceea ce stipulează Legea, nu părerile (și “părerismele”) împărtășite de vremelnici ocupanți ai unei Instituții Publice. Dacă Hala Matache este încadrată ca monument istoric, obligația istituțiilor publice este de a o trata ca atare, nu în funcție de opiniile personale ale angajaților.

PMB: Proiectul a demarat o data cu aprobarea de catre CGMB a indicatorilor tehnico-economici, in anul 2007, acest bulevard regasindu-se in Planul Urbanistic General al Capitalei, inca din anul 1936.

Poate pare incredibil pentru primar, dar Planul Urbanistic General din anul 1936 a fost modificat, în repetate rânduri. A reitera un Plan Urbanistic General de acum 80 de ani demonstrează o gândire ruptă de realitățile imediate. Proiectarea urbană este răspunsul la nevoile și cerințele actuale. Iar cerințele actuale, recunoscute ca atare de toate statele civilizate, sunt de dezvoltare urbană durabilă. Acestea impun restricții de trafic în zonele centrale și încurajarea transportului public și a transportului alternativ. Preocupările edililor nu pot fi înradacinate în proiectele din anii ’30, deși trebuie să avem în vedere că și atunci se acorda o atenție sporită aceluiași transport în comun.

Constantin Enache, realizatorul proiectului, a adus ieri, în simulacrul de dezbatere de la PMB, argumente pe care le catalogăm ca fiind delirante și anacronice, specifice dezvoltării urbane ceaușiste: pe de o parte bulevardul este necesar în virtutea unui grav precedent – summitul NATO, moment în care Bucureștiul a fost paralizat pentru ca nu au existat “bulevarde largi” pentru accesul mașinilor oficiale. Pe de altă parte, Catedrala Mântuirii Neamului ne obligă să ne gândim la “pelerinii care vor vrea să ajungă din toata țara la lăcaș”. Domnia sa consideră că proiectele de dezvoltare urbană dezvoltate în perioada comunistă nu sunt de blamat și că este utilă reluarea unora dintre ele.

Avem deci ca argument al unei aberații o altă aberație (n-avem loc de trafic cu girofar și de traficul intens al credincioșilor către o catedrală care înghite banii cetățeanului). Totul din fondurile publice (citește cotizațiile bucureștenilor) și fără consultare sau cu ignorarea opiniilor contrare ale bucureștenilor. O dovadă mai bună de lipsă de responsabilitate față de beneficiarii direcți ai orașului Bucuresti nici nu puteam avea.

PMB: BENEFICII DIAMETRALA NORD-SUD

Diametrala Nord-Sud reprezinta un nou bulevard, alternativa la Calea Victoriei si b-dul Lascar Catargiu-Magheru.

Aceasta artera este vitala pentru circulatia din Centrul orasului, facand redistributia circulatiei pe trei artere, in loc de una, plus reteaua de strazi adiacente paralele si perpendiculare. Darea in functiune a acestei artere va permite imbunatatirea spatiului public de pe Calea Victoriei, marind zona pietonala si redand orasului ceea ce Calea Victoriei reprezenta “zona de promenada”.

Experimentele din alte state au demonstrat niște lucruri cu valoare de axiome în urbanism:

  1. Orice lărgire de șosea va genera și mai mult trafic, astfel că problema traficului nu va fi soluționată, ci amplificată pe termen lung.
  2. Dezvoltarea urbană tipică secolului XXI este aceea care încurajează transportul public și transportul alternativ, crearea unor “autostrazi urbane” fiind doar o presiune suplimentară pe cetățenii din imediata vecinătate în termeni de poluare a aerului, poluare fonică, distrugerea țesutului urban și social, alienare etc;
  3. Crearea unei șosele largi va duce la închiderea micilor prăvălii din zonă și la pauperizarea zonei. Exemplele Magheru și Calea Victoriei sunt elocvente: afacerile din zonă falimentează din cauza lipsei de pietoni. Pentru că pietonii nu se pot “plimba” în zgomotul asurzitor al autovehiculeleor și în fum de eșapament.
  4. Lipsa unui proiect integrat de regenerare urbană pentru zona Buzești Berzei va genera transformarea acestei zone într-o zonă de tranzit pentru autoturisme, neprielnică oamenilor.
  5. Reamintim că nu doar Lipscaniul este zonă istorică în București, iar precedentul creat în aceasta zonă pune în pericol orice altă zonă cu caracter istoric asupra căreia administrația poate lua decizia de suprimare pentru traficul auto.

Atitudinea Primăriei, așa cum este ea relevată prin acest proiect, este una de desconsiderare pentru cetățenii Bucureștiului și pentru statul de drept. Ilegalitățile comise de-a lungul timpului, grava campanie de dezinformare inițiată de Primărie pe marginea acestui proiect și totala desconsiderare a mecanismelor democratice de transparență decizională fac din Instituția Primăriei București un inamic public pentru viețile cetățenilor al căror interes ar trebui să-l reprezinte. Primarul Sorin Oprescu a dat dovadă de o ambiție de nestăvilit în a afecta iremediabil o parte istorică a orașului – “a demonstrat că se poate”, în ciuda legilor acestei țări, în ciuda interesului public și cu dispreț pentru cetățenii din zonă. Primarul a menținut intenționat starea de șantier timp de doi ani, dând vina pe alții și aducând prejudicii iremediabile pentru mii de cetățeni.

Lupta ONG-urilor pentru Hala Matache a depășit de mult miza unei clădiri de patrimoniu. A fost o luptă pentru legalitatea demersurilor unor instituții publice, pentru corectitudinea unor proiecte de infrastructură și pentru decență în administrarea domeniului public. Evacuările din iarna lui 2011 au reprezintat o gravă încălcare a drepturilor omului din partea primăriei. Falimentarea micilor afaceri din zonă distruge spiritului unui loc istoric și viețile a sute de oameni, afectați iremediabil de pierderile financiare la care primăria i-a condamnat.  Distrugerea unor clădiri aflate pe lista monumentelor istorice, indiferent de cum arată, este o încălcare a legii de către primărie. Iar faptul că Primăria a început demolarea unor clădiri noaptea, este o recunoaștere tacită a ilegalității a acțiunii de tip borfaș a acestei instituții. Deși clădirea va fi demolată, lupta noastră va continua pentru ca aceia care se fac vinovați de toate aceste lucruri să fie trași la răspundere pentru aroganță, indiferență și prostie.

Și pentru că primarul Oprescu încearcă să ne discrediteze constant ca nespecialiști, îl informăm că între ONGiștii care se opun acestor proiecte dăunătoare există mulți arhitecți, urbaniști, experți în administrație publică, în administrarea bugetelor publice, în formularea și bugetarea politicilor publice și în drept. Și tocmai de aceea ne opunem. Și tocmai de aceea nu poate face numai ce vrea.

 

Articolul are 3 comentarii

  1. Foarte clar, logic si adevarat tot ce s-a spus legat de materialul lansat de PMB! Dar trebuie “sa ai cu ce” ca sa analizezi si intelegi argumentele ong-urilor, ceea ce cere un efort de gandire si analiza… Or, ma astept ca, majoritatea celor care-si dau doar cu parerea, fara sa se informeze si sa gandeasca cu mintea lor, sa cada in sablonul: “Bine ca au demolat-o, ca era o mizerie”… Of, ca greu e sa gandesti in Bucuresti!

  2. Pingback: Uniformizarea de la Hala Matache : Blogul ActiveWatch

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *