Anul trecut, Patriarhia Română a trimis scrisori cu solicitări de donații către mai multe primării din țară pentru construcția faraonicei catedrale care va mântui acest popor blestemat. Întrebat cu privire la aceste solicitări, parintele Constantin Stoica declară că au fost trimise aceste scrisori pentru că „legea prevede acest lucru”. Însă nu tot ce e permis e moral, iar de la biserică te aștepți să fie etalon de moralitate.

Banii publici se scurg subtil către biserica ortodoxă. Nimeni nu știe exact suma care ajunge în < contul iban al milei. Pentru că Patriarhia ocolește să dea rapoarte financiare transparente, toate informațiile pe care le avem cu privire la banii direcționați către sfânta instituție sunt rispite în diverse articole de scandal. Dincolo de misticismul dosarelor financiare, stă misticismul practicii bisericești. Spumegândă și afurisind mioarele rătăcite în laicitate, se opune incinerărilor, se opune efectuării slujbelor de înmormântare în cimitire private și declară ca indezirabile alte lumânări decât acelea produse de ei pentru sfânta slujbă de Paști. Unde e Dumnezeu în toată treaba asta?

Cel mai puternic argument al Patriarhiei îl reprezintă numărul mare al cetățenilor români care s-au declarat „ortodocși” la recensamânt. Da, la fel ne-am declarat și cetățeni ai statului Român, dar tot Dumnezeu ne e martor că nu suntem de-acord cu multe dintre deciziile luate de oamenii care compun aparatul de stat. Biserica română este arogantă și atacă întrucâtva porunca „nu-ti face chip cioplit”. Și asta pentru că biserica traduce încrederea și credința acelora care s-au declarat  ortodocși în credință față de ea, instituția. Mai mult, există cetățeni care nu înțeleg nici acum care sunt efectele acelei declarații – cum că ar fi ortodocși. Mulți dintre aceștia s-au declarat astfel în virtutea unui ethos influențat de socientate și familie.

Biserica este o instituție autonomă. Este, dacă vreți, precum un ONG. Tocmai de aceea finanțarea ar trebui să pice exclusiv în grija acestei instituții. Susținătorii bisericii hrănite și din fonduri publice  declară cum că biserica este de interes public și că în virtutea acestui statut trebuie finanțat. Obținerea titulaturii de interes public este relativ facilă și o au foarte multe organizații non-guvernamentale din țara asta.

Cu FMI-ul la poarta țării, cu criza citostaticelor abia și deloc definitiv încheiată, cu copii care sunt nevoiți să facă naveta zeci de kilometri zilnic pentru a ajunge la cea mai apropiată școală, cu medici care pleacă din țară pentru că nu pot supraviețui cu 800 de lei pe lună, cu profesori subsalarizați și agresați de odraslele noastre burgheze – cu toate acestea, biserica română are tupeul să facă apel la lege și să ceară bani pentru construcția deloc după chipul și asemănarea Domnului.  O entitate discretă care, în doar șapte zile a „construit” un Univers și nu a emis nicio factură după umilul și generosu-I gest.

În aceste condiții, Dumnezeu, cred eu, dacă ar fi avut personalitate juridică, ar fi semnat și el scrisoarea prin care mai multe ONG-uri se opun finanțării bisericii din taxele acestui popor sărăcit, bolnav și agonizând.

This article has 1 comment

  1. Romanii declarati ortodocsi sunt de fapt, majoritatea, superstitiosi. Restul sunt de complezenta, cum ati spus in articol, ca sa nu lezeze sensibilitatile persoanelor dragi in familie. Si eu m-am declarat ortodox la recensamant, din inertie, desi sunt ateu, nu cred in povesti cu personaje imaginare doar pentru ca unii cred de 2 milenii acest lucru, ca singurul motiv al existentei lor lipsite de sens. Credinta in bine si bun si frumos si cinstit o am in mine, spre deosebire de credinciosii cu IQ cat numarul de la pantofi, ce traiesc plini de ura fata de tot ce-i inconjoara. “Da doamne sa-l ia dracul pe dusmanul meu”, asta e credinta definitorie a superstitiosului ortodox. Ce ma jeneaza rau de tot e faptul ca cei care sustin alocarea de fonduri catre BOR sunt tocmai cei care nu contribuie la buget, in mare parte pensionarii credinciosi si asistatii social, cei care prefera sa se roage ca cineva sa le bage in traista ceva pentru ziua de maine. Or asta inseamna ca democratia a ajuns la rascruce, nu mai functioneaza. Nu se poate ca unii sa faca banii, iar altii, care profita de bani, sa decida ce sa faca cu ei prin inertia sistemului majoritar de decizie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.