* o analiză a contextului constituirii noului Consiliu Superior al Magistraturii

Codru Vrabie este membru în consiliul director al Transparency International—România, reprezentantul organizațiilor societății civile în Consiliul Național de Integritate și membru în consiliul de coordonare al rețelei internaționale pentru liberul acces la informații, FOIadvocates.

În urmă cu aproape 3 ani, scriam că România părea să alunece, treptat, dinspre binefacerile statului de drept (încă fragil, neconsolidat, nesustenabil) către dezavantajele statului defect. În ultimele 3 luni, am primit și dovada cea mai îngrijorătoare a acestei aserțiuni, în timp ce urmăream povestea constituirii noului Consiliu Superior al Magistraturii (CSM).  În cele de mai jos, mă voi referi exclusiv la chestiunea celor 3 magistrați „invalidați” prin decizia Curții Constituționale (CCR) de săptămâna trecută.  Și o voi face ilustrându-mi argumentația cât mai obiectiv, cât mai departe de orice conflict de interese aparent, potențial sau iminent.  Să vedem care sunt cele 5 defecte pe care le-am identificat drept dovezi ale eșecului (parțial și temporar, încă mai sper!) statului de drept în România:

În abstract, eu văd Magistratul ca pe cel mai înalt exponent al valorii, cinstei, moralității; de la Magistrat aștept să trăiască și să respire Legea în fiecare clipă și în fiecare acțiune sau inacțiune a vieții sale.  Totuși, câțiva magistrați mi-au înșelat așteptările, anul trecut, când au forțat și litera, și spiritul legii, depunându-și candidatura pentru un al doilea mandat în CSM.  Orice alt om s-ar fi bucurat de un fel de apreciere din partea mea, dacă forța, testa, se răscula împotriva unei legi strâmbe, incomplete, neclare sau nedrepte.  Aș fi apreciat curajul, credința, încăpățânarea pozitivă.  Dar, în situația dată, un magistrat nu se poate bucura de asemenea apreciere — mai întâi, pentru că legea asta e clară și e dreaptă;  apoi, pentru că un magistrat nu-i orice alt om, ci știe legea, știe interpretarea legii, știe limitele legii — prin urmare, forțarea candidaturii îmi este inacceptabilă și o calific drept primul defect din serie.

Conform procedurii, candidații „defecți” s-au lansat în competiție, și-au prezentat programele și s-au expus, cu defectul lor cu tot, în fața colegilor alegători.  Absolut surprinzător pentru mine, o parte considerabilă a colegilor magistrați au îmbrățișat defectul originar și original, dându-și votul pentru candidații „defecți,” adică împotriva literei și spiritului legii.  Această „solidaritate” defectă și premeditată m-a afectat profund, pentru că lovește, în egală măsură, în valorile societății civile de la care mă revendic și în principiile statului de drept.  Dar nici al doilea defect, al colegilor magistrați, solidari în votul defect, n-a fost deajuns, așa încât vechiul CSM a validat rezultatul alegerilor.  Profitând de litera legii, dar siluindu-i spiritul, această validare defectă a contribuit la protejarea complice a primelor două defecte, tot împotriva statului de drept.

Cum se poate apăra statul de drept când o serie de 3 defecte consecutive, de-o grozăvie crescândă, îl lovește drept în moalele constituției sale firave?

Continuarea, pe blogul AfaceriPublice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *