Duminică, 10 iunie 2012, s-a încheiat, cea mai anostă campanie electorală pentru administraţia publică locală din România post-decembristă.

Luna dedicată campaniei electorale a dus principalele televiziuni din România în zone lipsite de substanţă şi concreteţe. Agenda electorală a fost masiv influenţată de ciondănelile dintre actualul şi fostele Guverne, dar şi de replici de maidan politic. În jocul acesta au intrat fără reţineri şi candidaţii la diferite funcţii publice, dar şi deputaţii, senatorii şi analiştii momentului care au simţit că au câte o apăsare. Aşa se poate explica de ce mai puţin de un sfert din temele dezbaterilor electorale şi talk-show-urilor din campania electorală au reuşit, cu greu, să se plieze pe subiecte extrase din programele candidaţilor sau propuse de electorat.

Dinamica browniană a agendei a fost dublată de un alt mister. Unde sunt candidaţii? În majoritatea cazurilor, candidaţii (puţini la număr şi ei) nu au apărut în tandem cu contracandidaţii pentru a compara programe sau pentru a schimba elegant idei despre comunităţile pe care le revendicau. Au apărut, în schimb, în formule mixte, pe axe geografice şi culturale greu de explicat. În definitiv, câte îl leagă pe un candidat din Reşiţa de un candidat la primăria sector 2? Noroc că duşmanii şi prietenii din politica mare sunt cam aceeaşi. Doar aşa s-au mai dat nişte scuipaţi pe linie de partid sau, dimpotrivă, s-au încheiat prietenii spontane şi (dez)interesate.

Toate eforturile televiziunilor de a mima desfăşurarea campaniei electorale au fost răsplătite în ziua votului decisiv şi singular. Astfel, primele ore ale zilei au fost dedicate aproape exclusiv şi excesiv relatărilor de pe frontul spontan din comuna Curcani (judeţul Călăraşi). Reporterii trimişi în teren au reuşit, cu brio, să treacă testul de rezistenţă în condiţii de mic război electoral-mediatic. Printre live-uri de la locul „în plină fierbere”, publicul a fost informat conştiincios despre calitatea tuşului din secţia de votare X, din cătunul Y, dar şi despre alte incidente de duminică electorală.

Paradoxal, pentru meritele deosebite obţinute de reporterii de la Curcani, au fost premiaţi taman camarazii disclocaţi în capitală, după-amiază, cu o cafea prezidenţială şi un tur de telefoane personalizate din partea primului cetăţean al patriei. A fost un bun prilej de a îndulci mediatic comunicatele Biroului Electoral Central şi numărătoarele paralele ale partidelor politice privind participarea la vot a românilor care nu s-au bătut la Curcani şi nici nu au băut cafea cu Preşedintele. Evident, galbenul de tip breaking news nu a părăsit ecranele televizoarelor decât în pauzele publicitare.

Totuşi, adevăratele starlete ale zilei de 10 iunie 2012 au fost moderatorii şi analiştii de ocazie, care au driblat legislaţia audiovizuală şi electorală pentru a trimite poporul să facă două lucruri în acelaşi timp: să meargă la vot şi să consulte rezultatele exit poll-urilor de pe site-urile oficiale ale televiziunilor gazdă. Încurcată şi necurată treabă pentru un tur de scrutin în plină desfăşurare! Poate nu am fi îndraznit să fim circumspecţi, dacă televiziunile nu ar fi investit atâta energie şi atâta creativitate, doar-doar s-o duce lumea pe site-uri să vadă cu ochii ei ceea ce legea interzice să se spună pe gură. Dar, pentru că nu avem competenţe întru calitatea proceselor electorale, ne rezumăm la o inocentă speculaţie. Posibil ca toată goana după exit poll-uri să fi fost ieşirea de urgenţă pentru posturile care au emis neobosit despre ziua alegerilor. Reţetele şi formatele au fost care mai de care mai competitive şi anunţau chestiuni fidele, dar spectaculoase. Cam multă trudă, totuşi, ca să închei o lună aridă în termenii informării corecte şi echilibrate a telecetăţeanului.

Bomboana de pe televizoare şi de pe urne a fost postul OTV, care a funcţionat într-o logică şi o emoţie proprie. În platoul OTV s-a născut şi a murit, în aceeaşi zi, un partid nou-nouţ. „Partidul puncte puncte”. Printre informaţiile despre intenţiile de vot ale „Partidul puncte puncte” s-au strecurat mesaje despre „ciocoi” şi „duşmani ai poporului”, tot spectacolul fiind îmbrăcat în nuanţe dialectice mov.

Pupat toţi piaţa Independenţi!