Cand chiorul nu e chior destul / scrisoare deschisa presedintelui Basescu
V-am votat, domnule Băsescu, v-am votat fără nici o ezitare în 2004, fiindcă aveaţi un program anti-corupţie cu care aţi sucit minţile fiecărui om care-şi dorea, mai mult ca aerul, dreptate în ţara asta nenorocită. V-am votat din nou în 2009, de data asta ca pe răul cel mai mic, spre a nu lăsa ţara pe mâna unei marionete trase de aţe de Vântu şi alţii ca el, unui politician cu minte cât un pui de găină, preşedintele de-o noapte Mircea Geoană.
Chiar şi în începutul acesta de an, când începusem să ies în piaţă, în sprijinul lui Raed Arafat, eram scandalizat (în mintea mea de… intelectual) când lumea vă striga „chiorul”, fiindcă mi se părea nedrept, inacceptabil pentru o lume europeană de secol XXI ca un defect fizic să vă fie imputat şi transformat în etichetă. Dar dumneavoastră, domnule Băsescu, sunteţi chior spiritual, incapabil să vedeţi şi să înţelegeţi lucruri evidente. Am crezut, o bucată de vreme, că e doar din încăpăţânare, că sunteţi doar prostul fudul cocoţat, vorba ardeleanului, ca scroafa-n copac, omul care se crede mai deştept decât orice alt cetăţean, decât oricare sfătuitor informal sau consilier, chiar decât comisii de specialişti alcătuite tocmai pentru a vă ajuta la deciziile privind domenii în relaţie cu care nu sunteţi competent. Read more
Clujul vorbeşte
Reproduc mai jos, fără alte comentarii, lista oficială a revendicărilor Tinerilor Mânioşi din Piaţa Unirii, locul care a reprezentat, în ultiimele şapte zile, centrul de gravitaţie ideatică şi punctul de plecare ‘fizică’ al protestelor din Cluj-Napoca:
1. Demisia președintelui Traian Băsescu Read more
Batiste pe ţambal: dincolo de dezinformarea ‘de presă’
[în textul de mai jos: 1. cazul Culcer/TVR; 2. metode bazice de manipulare; 3. curtea constituţională; 4. acţiunea opoziţiei; 5. avantajul de a fi vierme]
Dragi prieteni ‚găzduitori’, activ-işti ai ActiveWatch,
n-am uitat nici o clipă, să ştiţi, că ocupaţia voastră fundamentală e cea privitoare la transparenţa presei. De data aceasta, însă, un eveniment din lumea cu care vă ocupaţi, petrecut ieri, mă împinge spre a scrie despre niveluri de manipulare nu neapărat mai adânci, dar cu siguranţă mai ‚primare’. Fiindcă, oricât de greu ne-ar veni să credem, se pot manipula şi faptele înseşi, anterior oricărei reflectări a lor în comunicare… dar nu vreau să anticipez prea mult. Iată despre ce e vorba: Read more
Jandarmeria înşală România (Vă incit!, partea a doua)
M-am obişnuit cu manipularea partinică a televiziunilor. M-am obişnuit cu gândul că nu „mai” există obiectivitate (de fapt, formaţia mea ştiinţifică îmi spunea că, oricum, comunicarea „obiectivă” e un mit şi naiv, şi foarte dăunător pentru cine vrea să înţeleagă umanul în general). Ştiu, de exempu, că dacă mă uit pe TVR1, aud trei cucoane discutând cică analitic şi inteligent, de fapt ca la coafor, în vreme ce pe ecranul din spate „arde” Bucureştiul; că pe B1, la o amiază când toate pieţele ţării sunt pline de protestatari, văd nesfârşite transmisii live despre starea pârtiilor invadate de turişti într-o zi frumoasă de iarnă. Ştiu că dincolo, la Antena3, voi asista, pe lângă prezentarea evenimentelor şi mult peste ea, la triumful ‚tonomatelor’ anti-băsesciene. Şi observ că Realitatea TV, probabil în derivă dinspre o putere sau alta, îşi asigură şi prezenţa unei voci critice cum e Hurezeanu, dar îl invită şi pe Sever Voinescu să ne spună că nu e necesară nici o reacţie politică, mişcările de stradă fiind normale şi nesemnificative („veţi vedea că se vor stinge în câteva zile”)… ca şi, pupăză de data asta peste colac, pe Lavinia Şandru, ce-i drept frumuşică traseistă de luxe – care, pornind de la derbedeii din piaţa Unirii, sfătuieşte maternal-grijulivă oamenii să nu mai iasă din casă. Read more
VĂ INCIT! (România, stat jandarmeresc)
Filed under: Buna guvernare, FreeEx, Rubrica cetățeanului necenzurat
Ceea ce s-a petrecut azi, în prima oră a zilei, la Bucureşti, este inadmisibil. Read more
Bianca Alexandra Cobori – o altfel de scrisoare către România
Prieteni, nu vă speriaţi de lungimea textului de mai jos. Se citeşte cu sufletul la gură, e cel mai autentic lucru (rămânând totodată inteligent şi echilibrat, chiar analitic) pe care l-am citit referitor la Roşia… şi era firesc să fie astfel, fiindcă autoarea ‘vine’ de acolo. Dar e vremea să tac, lăsându-vă în compania textului…
“Bună ziua,
Numele meu este Bianca Alexandra Cobori, am studiat Antropologia Economică şi în prezent mă ocup de Management Cultural. Am 24 de ani, locuiesc în Bucureşti şi pentru mine Roşia Montană reprezintă, dincolo de o chestiune amplu controversată, acasă. Read more
Politică de hă-hă-ţel
În vremea copilăriei mele, Moş Crăciun, chiar dacă se deghiza, pentru unii, sub numele tovarăşului Gerilă, îşi îndeplinea, totuşi, în măsura slabelor sale posibilităţi, menirea: ne aducea câte un cadouaş mai-mult-simbolic, iar înainte de a ni-l înmâna ne punea întrebări etice, pentru ca în final să ne absolve, cvasi-creştineşte, de vinovăţiile recunoscute faţă de părinţii, educatorii, în fine, ‚mai-marii’ noştri.
Ho-ho-ho, râdea el.
Anul acesta, Guvernul s-a gândit, tot de Crăciun, să ne scape de o dilemă, să ne elibereze de-o grijă, să ne facă un cadou, zic unii, neaşteptat. Mult-discutata redevenţă la metalele preţioase a fost nici mai mult, nici mai puţin decât dublată.
Hă-hă-hă, a râs cineva, din colţul lui cotrocenist. Read more
Mouse-ul şi tăvălugul, sau despre mai-mult-decât-fragila nouă democraţie
Democraţia, zice-se, e un rău necesar, sau cel mai mic rău dintre cele pe care ar trebui să le acceptăm spre a nu ajunge în stadiul de homo homini lupus. În acest context, cuvântul „necesar” mi se pare semnificativ în ambiguitatea lui. În lectura cea mai obişnuită, el nu vrea să spună decât că trebuie să acceptăm imposibilitatea unei societăţi complet libere de rău, şi să alegem forma de organizare care minimizează şansele acestuia de a se manifesta. Dar există şi o altă lectură, una oarecum extremă, de posibilitatea (sau chiar justeţea) căreia trebuie să fim conştienţi. Read more
LICENCE TO KILL, sau despre incorectitudinea… politică
SĂRBĂTOARE ŞI VREMURI TULBURI
Prieteni, uitaţi-vă bine în calendar.
Pentru noi, cei ‚de rând’, se apropie o vreme de odihnă şi sărbătoare. Pentru politicieni, şi mai ales pentru slugile lor birocratice (că doar n-o să se agite înşişi domnii senatori sau deputaţi chiar de Crăciun!), vine un timp strategic. Sunt două astfel de perioade în an. Spre exemplu, în miezul verii, în vacanţă, e vremea perfectă pentru promovarea deciziilor controversate. Kelemen Hunor a profitat de ea anul acesta, şi a semnat o odioasă descărcare de sarcină arheologică pentru masivul Cârnic, faptă pe care n-a mai ştiut pe urmă cum s-o nege, sau măcar s-o minimalizeze. Read more
România, deşteaptă-te!
„ART. 1: Libertatea cetăţenilor de a-şi exprima opiniile politice, sociale sau de altă natură, de a organiza mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi orice alte întruniri şi de a participa la acestea este garantată prin lege.”
Am citat primele rânduri din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, pentru că aici este exprimat, succint, spiritul şi sensul acestui act legislativ. Toate prevederile acestei legi sunt orientate înspre a asigura desfăşurarea nestânjenită a manifestaţiilor prin care, în cadrul unei democraţii funcţionale, orice om sau grup de oameni (oricât de minoritari, oricât de ‚ciudaţi’, oricât de devianţi faţă de voinţa brută a majorităţii şi/ sau a politicienilor) îşi exprimă poziţia, ideile, interesele. Mai pe scurt spus: scopul (absolut firesc) al legii este să-i apere pe manifestanţi de… restul cetăţenilor şi, mai cu seamă, de autoritatea instituţional-politică, nu invers. Read more
