Miercurea Ciuc. Decembrie 2011. Meci de hochei România-Ungaria. Se pare că hocheiștii din naționala României, aproape toți etnici maghiari, ar fi tăcut la intonarea imnului României, dar ar fi cântat imnul Ținutului Secuiesc. Nu e foarte clar. Cert e că au câștigat meciul pentru România. În dezbaterea publică de limbă română, din aceste evenimente, a rămas doar indignarea naționalistă stârnită de subiectul imnurilor. Scorul a fost uitat.

Sportul face audiență, iar relatările nu se limitează doar la evenimente sportive. Sportul generează și alte subiecte de interes public. De pildă, libertatea de exprimare pe stadioane (mesajul unui banner poate să declanșeze conflicte violente între suporteri și jandarmi), demiterea unui membru al staff-ului de la Steaua pe motiv că e musulman și ar aduce ghinion echipei sau, vezi mai sus, cazul hocheiștilor au fost subiecte de incandescentă dezbatere.

Sigur, ziaristul este liber să aleagă cum să-și scrie articolele. Chestiunea diversității din perspectivă jurnalistică este o chestiune de conștiință și de acceptare a diferențelor culturale. Asta, în condițiile în care managementul editorial permite luxul libertății de conștiință. Discursul naționalist vinde sau poate avea implicații majore într-un an cu mize electorale. Exemplul hocheiștilor de mai sus nu este singurul din ultimul an. ActiveWatch a identificat cel puțin patru cazuri de discurs naționalist antimaghiar, majoritatea în contexte sportive.

Dacă în România vorbim despre o recrudescență a discursului naționalist în sport, la Paris, la atelierul MARS (Media Against Racism in Sport), organizat de Consiliul Europei, preocuparea pentru diversitate s-a reflectat în discuții despre rolurile asociate sportivilor și sportivelor și tabuurile promovate în comentariul jurnaliștilor. O cercetătoare prezentă la atelier remarca: “sunt forme de discriminare care pot ajunge până la a folosi diateza pasivă a verbelor în cazul unor actori care vrem să pară inferiori”. Jurnalistul se abandonează propriilor prejudecăți și în discursul său folosește etichetele la îndemână. Iar cei etichetați aparțin de obicei grupurilor etnice sau sunt femei.

Acest tip de problemă a dominat discuțiile de la Paris. Timp de trei zile, jurnaliști, cercetători media, profesori de la jurnalism și formatori în educație media au dezbătut, și au propus instrumente de formare din domeniul educației media care să ajute jurnaliștii să înțeleagă mai bine diversitatea și să o promoveze în comentariile lor.

Atelierul a fost organizat de Consiliul Europei și partenerii săi Media Animation (Belgia) și CLEMI (Franța) și este o continuare a campaniei antidiscriminare a Consiliului Europei “Spune NU discriminării”.

Luna viitoare, ActiveWatch împreună cu Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (Universitatea Babeș-Bolyai) vor organiza același atelier la Cluj. Scopul atelierului rămâne același: să pună bazele unor activități de formare jurnalistică cu accent pe promovarea diversității în context sportiv.

P.S. Apropo de preocuparea pentru diversitate, ne întrebam dacă la TVR există postul de Directeur delegue pour la diversite dans l’information (director delegat pentru promovarea diversității în informații). Căci la televiziunea publică din Franța (France Televisions) există din 2009. Și nu este doar o fișă de post formală. Chiar zilele acestea, France Televisions puneau bazele unei formări cu jurnaliștii care vor fi implicați în relatările de la Jocurile Olimpice.

This article has 1 comment

  1. Pingback: Pentru fair-play în jurnalismul sportiv : Blogul ActiveWatch

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *