Discursul rasist și discriminatoriu din presă are implicații adânci în societate. Menține, legitimează și uneori amplifică situații de discriminare socială. Sportul e o expresie a tensiunilor de tot felul, și, tocmai pentru că face audiență, devine un canal prin care acestea se pot augmenta dacă discursul din jurul fenomenului e direcționat astfel. Ziariștii de sport trebuie să înțeleagă consecințele propriului discurs, atunci când folosesc exprimări sau atitudini în stare să promoveze rasism și discriminare.

Atelierul “Media, Diversitate și Rasism în Sport” organizat de ActiveWatch, săptămâna trecută, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și-a propus să găsească soluții de formare care să-i ajute pe studenții la jurnalism să înțeleagă aceste consecințe.

Timp de trei zile, 30 de formatori în jurnalism și educație media, jurnaliști și studenți la jurnalism au încercat să înțeleagă măsura în care presa sportivă pune în valoare diversitatea sau promovează un discurs rasist și să propună un set de activități de formare pentru studenții la jurnalism interesați de presa sportivă. Formarea, folosind metode specifice educației media, ar trebui să ajute ziariștii să înțeleagă diversitatea socială și culturală și să o valorifice în relatările lor.

Înainte de toate, participanții la atelier au încercat să răspundă la întrebări care să-i ajute în faza de propuneri. La ce ne referim când vorbim despre diversitate în sport? Dar în presa sportivă? Ce înseamnă să promovezi diversitatea în relatările sportive? Țin cont jurnaliștii de diferențele dintre grupurile culturale și sociale despre care relatează? De asemenea, au discutat despre realitatea din redacții. Exemplele au fost negative, iar opiniile, deloc optimiste. Presa sportivă este presa de fotbal, monocoloră. Lipsesc informațiile de “nișă” (maratonul, de exemplu) și, de cele mai multe ori, deciziile editoriale sunt luate cu mitul publicului de calitate slabă în minte.

Acum o lună, scriam aici despre atelierul MARS (Media Against Racism in Sport) de la Paris, unde, pe scurt, arătam că preocuparea pentru diversitate în formarea jurnaliștilor din Franța pune accent pe reprezentarea grupurilor sociale mai puțin vizibile și pe evitarea etichetelor și tabuurilor în comentariul sportiv. La Cluj, profilul grupului dominat de ziariști a adus în discuție formarea jurnaliștilor în contextul pieței media din România și mecanismele deciziilor editoriale din redacții, dar și neadaptarea programei din facultățile de jurnalism la realitățile din industria media.

Propunerile participanților pentru pregătirea studenților la jurnalism au ținut cont de acest context, dar și de starea de fapt din presa sportivă de azi. În relatările sportive, întâlnim discurs cu tentă rasistă și discriminatorie, iar unele grupuri socio-culturale (femei, persoane cu dizabilități, romi, membrii comunității LGBT etc.) sunt aproape invizibile. În plus, doar anumite sporturi sunt vizibile, în vreme ce fotbalul e promovat cu supra de măsură. În majoritatea materialelor sportive, domină bărbatul alb, heterosexual, jucător de fotbal, eventual însurat sau cu iubită. În altele, relațiile interetnice (de exemplu cea româno-maghiară) sunt portretizate în cheia conflictului (Incredibil! Șocant! Hocheiștii maghiari din naționala României nu au intonat imnul României, dar l-au intonat pe cel al Ținutului Secuiesc!…) De multe ori, discursul naționalist sau discriminatoriu este un efect al încălcării standardelor deontologice fundamentale ale jurnalismului și al abordării senzaționaliste, de dragul audienței.


Așadar, cum poate fi utilizată educația media în combaterea acestei probleme? Putem concepe metode de formare profesională care să contracareze discursul rasist?
Cele două grupe de lucru care s-au format au propus independent activități de formare cu același scop: conștientizarea și valorificarea diversității sociale și culturale în jurnalismul sportiv. Participanții la un astfel de curs vor învăța să-și identifice propriile prejudecăți, stereotipuri și tabuuri prin exerciții de analiză critică a mesajelor media (analiza de conținut și de discurs, studiul de caz, jocul de rol etc.) și să-și depășească propriile bariere sociale și culturale prin întâlniri cu membrii comunităților sau ai altor grupuri diferite de ale lor printr-o excursie de documentare și informare. Rezultatul acestor acțiuni ar trebui să se reflecte, mai apoi, în producția de materiale sportive. Premisa este că rolul de observator critic al relatărilor din presa sportivă le va oferi cursanților ocazia să înțeleagă consecințele unui discurs rasist sau avantajele unei relatări care respectă valorile diversității din perspectiva informării publice. Un model de lucru ar fi: ocolești stereotipuri, ai șansa să vezi lucruri pe care alții nu le văd!

Pachetul de activități de formare rezultate în urma atelierului de lucru va fi publicat anul acesta, pe website-ul Consiliului Europei, alături de alte propuneri ale partenerilor MARS din Belgia, Italia, Franța și Finlanda. Totodată, ActiveWatch va propune acest model de formare facultăților de jurnalism din România.

Aici puteți vedea câteva fotografii din momentul testării uneia dintre activitățile de formare propuse: un joc de rol menit să ajute participanții să conștientizeze etichetele nemeritate pe care le alătură celorlalți.

ActiveWatch a organizat atelierul MARS (Media Against Racism in Sport) în parteneriat cu Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (Departamentul Jurnalism), la invitația Consiliului Europei și a partenerului său belgian Media Animation, în cadrul programului MARS.

zp8497586rq