motto: “…am avut sansa ca cetatean al acestei tari sa aud astazi un mare Profesor ce va fi pirogravat in istoria UBB alaturi de Daicoviciu, Borza sau Racovita sau Sextil Puscariu…” – Liviu Alexa, Vasile Dancu, viitorul Presedinte al Romaniei, a fost azi la Cluj-Napoca

Am început să scriu pe ActiveWatch în urmă cu vreo patru ani, preocupat, pe-atunci, de embargo-ul cvasi-total pe care trebuiau să-l suporte, în mass-media românească, ştirile şi comentariile negative la adresa Proiectului Roşia Montana. Preşedintele Băsescu tocmai îşi exprimase sprijinul neprecupeţit pentru RMGC, ministrul Culturii (Kelemen Hunor… pentru că nu e bine să uităm aceste nume) scosese masivul Cârnic de pe lista monumentelor, iar Bogdan Naumovici se pregătea să ne inunde ecranele TV cu o Sandă Lungu înlăcrimată. În aceeaşi vreme, la Cluj activiştii Campaniei Salvaţi Roşia Montană ocupau clădirea Hotelului Continental, Piaţa Unirii devenea locul câte unei manifestaţii de protest în fiecare seară… iar presa, mai ales prin principalele ei staţii TV, tăcea, tăcea, tăcea.

Nu sunt, nu mă pretind a fi şi n-aş vrea să fiu jurnalist. Dacă am început această colaborare cu o “agenţie de monitorizare a presei”, a fost în calitate de cetăţean profund nemulţumit de deriva în care, vedeam cu tot mai acută claritate, intrase această ‘a patra putere în Stat’.

Istoria ulterioară (a mass-media româneşti şi a Roşiei Montane) e cunoscută. Am avut, în 2013, o toamnă de revoltă, iar printre ţintele acesteia, alături de politicieni şi decidenţi corupţi, a stat şi presa-cu-lesă. De la un moment dat, realitatea a ceea ce se petrecea în ţară n-a mai putut fi nici ascunsă, nici coafată. Cetăţenii – şi sursele de informare alternative, inclusiv o formidabilă nouă-presă de blog şi site – reuşiseră să spargă o blocadă. Deşi naivă, incipientă (cel puţin într-ale conflictelor ‘de stradă’) şi neorganizată, societatea civilă a repurtat o victorie pe care nu cred că vreunul dintre noi o crezuse posibilă.

Lucrurile s-a îmbunătăţit (deşi nu foarte mult), de-atunci, şi în ce priveşte media. Nu mai speră nimeni să blocheze ştirile despre acte de corupţie sau revolte populare. Sub o formă sau alta, oricât de deformate, solicitările societăţii civile devin în cele din urmă vizibile… iar cei interesaţi se pot întoarce pe firul informaţiei de acest tip spre a o citi ne-alterată, pe site-urile sau paginile de ‘social media’ ale emitenţilor.

Ce nu s-a schimbat, pare-se, e presa care supravieţuieşte (sau, la nivel local, se chiar ghiftuieşte) prin servilism, linguşeală, oploşire pe sub aripa mai-marilor zilei. Iar dacă revin azi, după o foarte lungă tăcere, “pe” blogul ActiveWatch, e mai puţin ca să vă dau un exemplu (de-a dreptul extrem) de astfel-de-presă, şi mai mult ca să pun în discuţie problema generală a acestui tip de presă.

Pentru că nu toate publicaţiile Clujului (acest oraş, nu-i aşa, prin definiţie revoluţionar 🙂 în ultimii ani) au suferit/ murit de inaniţie în timpul crizei economice şi după. Spre exemplu, Roşia Montana Gold Corporation avea în acest oraş nu doar cea mai puternică opoziţie din ţară, ci şi vreo două publicaţii (tipărite!) “gratuite”, ambele conduse de un jurnalist local pe nume Liviu Alexa. Fireşte, aceste fiţuici nu se intitulau Organul Noului Minerit sau Prin Cianură spre Viitor, nici nu cuprindeau în titlu numele Roşiei Montane. Erau ziare (fireşte, cu tendinţă) despre clujeni şi problemele – administrative, economice, culturale etc. – ale clujenilor. Actualul Ziar de Cluj, care apare doar on-line, e continuatorul acestei tradiţii.

Şi ce să faci, când te numeşti Liviu Alexa, când asta e singura “presă” la care te pricepi, dar Gold-ul nu mai este (sau, mă rog, mai e, dar nu mai are bani de aruncat pe gurişti)? Ce să faci, când te numeşti Liviu Alexa şi visul tău cel mai fierbinte (totodată ud) e să devii primar al Clujului? Ce să faci, mai cu seamă, când te numeşti Liviu Alexa şi limba ta gazetărească nu poate dormi, scânceşte, se zvârcoleşte din lipsă-de-dos?

Păi găseşti un mahăr local, unul cu suficientă influenţă şi din acea familie politică despre care ştii că te poate sprijini în contra unui Boc încă influent şi a, eventual, încă unui candidat care să vină din partea PNL, un PSD-ist ceva mai spălat decât restul şefilor acestui partid… şi îi tragi o osana din aia şi lată, şi groasă, şi băloasă, cât să n-o fi putut duce un Ceauşescu, darămite victima (da, eu aşa o consider!) în chestiune – Vasile Dâncu, proaspăt uns vicepremier, dar şi Profesor (nu, nuuu Doctor! prietenii şi cei pricepuţi la chestiuni academice ştiu de ce) Honoris Causa al unei facultăţi din UBB.

Şi comiţi un text care, vorba prietenului meu Mihnea Blidariu, i-ar face să pălească de ruşine pe un Păunescu sau Vadim. Un text pentru care nu pot găsi un alt adjectiv calificativ decât… “incalificabil”. Şi-ţi baţi joc (sper că doar din neştiinţă de carte!) de demnitatea unui oraş şi a unei Universităţi, mestecând comparativ, aşa, lejer, ca pe o Hubba Bubba, nume de savanţi/ oameni de cultură cum sunt cele pomenite în fragmentul de text cu care a-nceput postarea mea, plus cele ale lui Blaga, Papilian ori Ştefănescu-Goangă.

Ce să mai spun – decât că, în calitate de cetăţean (militant 🙂 ) al Clujului, îmi cer scuze în faţa Naţiei că oraşul ăsta al nostru produce şi asemenea enormităţi?

Aaaa, da, poate doar să adaug un amănunt picant: în decembrie 2013, după ce jurnalista Oana Moisil fusese târâtă pe jos de către jandarmi la un protest local împotriva lui Victor Ponta, Asociaţia Profesioniştilor din Presă Cluj publica – tot în ziarul lui Alexa – un articol în care solicita din partea instituţiilor statului mai multă fermitate în contracararea “activiştilor”: “… pe aceasta cale, APPC face apel la Jandarmerie si la celelalte forte de ordine sa nu se lase intimidate de cei care se declara jurnalisti si, in numele libertatii de exprimare, servesc altor scopuri decat serviciul public pe care il presupune meseria de jurnalist. APP-Cluj respecta institutiile statului si actioneaza pentru apararea libertatii de exprimare ca pilon principal al democratiei din Romania insa condamna modul in care anumite persoane incearca sa se foloseasca de meseria de jurnalist pentru a-si atinge scopurile.”

Daţi un click şi “către” site-ul acestei asociaţii: http://www.presaclujeana.ro/ – şi, înainte să puteţi accesa pagina, veţi vedea – probabil – o imagine şi o întrebare care, vorba aia, să vă pună pe gânduri…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *