În urmă cu şase ani, programatorii de la Google testau prima variantă a serviciului Google Translate. În urmă cu şase zile, câţiva jurnalişti români se loveau şi ei limitele Google Translate. Din păcate pentru acei jurnalişti, limitele aplicaţiei Google au fost şi limitele lor profesionale. 

În ziua de 6 martie a.c, fluxul de ştiri externe a fost alimentat cu o ştire (link) dintr-o limbă străină rău: norvegiană. Singurul element de familiaritate era numele unui român, Cosmim Chiţu. Google Translate a redat nici prea logic, nici prea sintactic cuvintele: cuţit, crimă, student român. Într-un climat mediatic deja lubrifiat cu „masacru”, „sângeros” şi „oribila crimă”, din cauza evenimentului din 5 martie, din zona Perla (Bucureşti), sinapsele reporterilor români s-au adaptat instantaneu. Din coliziunea celor două episoade infame, ziarele şi televiziunile româneşti au făcut publice titluri nou-fătate, precum: „Românul Cosmin Chiţu, autorul unei crime oribile în Norvegia” sau „Un vasluian a îngrozit Norvegia”.  Pentru că distanţa fizică, dar şi cea culturală, nu le-au permis jurnaliştilor români să pună-n pagină şi figura „cremenalului”, sărmanii lucrători din presa de la noi au tot rulat o poză tematică de pe Shutterstock: o frumuseţe de cuţit de vânătoare, curat şi zimţat.

În data de 7 martie a.c, Cosmin Chiţu aflase deja că a fost condamnat mediatic în ţară. Omul, sursă în articol pentru a valida o informaţie de context, începe să pună pe hârtie o rectificare, cu iz de drept la replică (link). La o distanţă ce adurat între câteva ore şi câteva zile, publicaţiile autohtone încep să publice un update, în care explicau eroarea de tehnică şi de traducere.  Deci gazetarii români nu doar că stau slab cu limbile străine, dar şi cu proprietatea termenilor specifici profesiei. Englezescul update înseamnă actualizare, deci o evoluţie pe un fir de evenimente. În cazul de faţă, articolele incriminatoare ar fi trebuit să prezinte o rectificare sau un drept la replică.

În data de 9 martie a.c, ActiveWatch îşi dă seama că este pe o pistă falsă. Era inutil şi gratuit să traducem articolul tot prin Google Translate. Aşa că am recurs la metode învechite şi străine unor jurnalişti de pe la noi, precum verificarea sursei primare. Dintr-un schimb de mesaje cu autoarea articolului, am aflat esenţialul.

 

„I can confirm that Cosmin Chitu has nothing to do with the stabbing that lead to the death of Gert Olsen, a leader at the DRH-Norway. If you read the article that I wrote, it is quite obvious that he isn’t the young man that is arrested by the police suspected for stabbing leading to death. If so, we wouldn’t have mentioned his name at this stage. Usually we mention the name after the verdict.” (recomandăm funcţia Google Translate şi re-re-re-recitirea ultimelor două fraze)

 

Apetitul presei româneşti pentru subiecte tari despre imaginea României peste hotare nu este nou. Periodic, agenda publică este confiscată de subiecte despre români care îngrozesc punctele cardinale ale mapamondului. Cazul Mailat (link) este o bună ilustrare a heirupismului din redacţiile de pe la noi. Reţeta se rezumă, de regulă, la: cvasidependenţă de sursele străine şi verificarea, la minima rezistenţă, a autenticităţii informaţiilor. Acest tip de materiale de presă nu surprind, nu şochează şi nu informează. Dar pot crea disconfort actorilor vizaţi şi cititorilor mai sensibili şi mai educaţi. Din fericire pentru acest caz, actorul prejudiciat s-a dovedit a fi un bun cunoscător al propriilor drepturi. Nu s-a timorat în faţa maşinii mediatice. A cerut drept la replică şi s-a adresat tuturor instituţiilor care l-ar fi putut reprezenta. Aşadar, 99% din succesul amărui, încheiat cu corectarea acestei nedreptăţi, i se datorează. Oare cum ar fi fost situaţia dacă Cosmin Chiţu ar fi fost un tânăr zilier, într-o ţară oarecare, fără prea multă carte şi mai neştiutor în drepturile fundamentale ale omului? Ar fi fost măcel mediatic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *