Citeam studiul UNICEF despre situația adolescenților din România și la capitolul “Utilizarea mass-media şi a Internetului” văd următoarea propoziție:
“Datele privind audienţa TV arată că adolescenţii se uită zilnic la televizor şi că 50% dintre ei petrec mai bine de 3 ore pe zi în faţa televizorului în detrimentul altor activităţi, precum socializarea, învăţatul, practicatul unui sport, jucatul etc.”
 
“În detrimentul altor activități”… N-am înțeles de ce studiul pune privitul la televizor în opoziție cu celelalte activități ale adolescenților. Privitul la televizor este o activitate cotidiană, care se adaugă la lista celorlalte, nu este în opoziție. Dar, mă rog, lista celorlalte activități enumerate zice numai de bine: socializare (deci opusul alienării), cunoștințe noi și intelect (prin învățare), corp sănătos (prin sport) etc.
Și televizorul? Păi, numai programe de calitate îndoielnică, te alienează, devii obez (couch potato) etc. Și uite așa privitul la televizor devine cauza tuturor problemelor noastre. Mi se pare cel puțin naiv să judecăm lucrurile în felul acesta simplist. Da, e o activitate care nu implică mișcare fizică, dar ce, atunci când citim o carte, punem mușchii la lucru?
Cât despre alienare, una dintre sursele informațiilor pe care le aducem în discuție cu prietenii, colegii, familia este televizorul. De cele mai multe ori, nu ne uităm singuri la televizor. Mai sunt și alții din familie sau prieteni pe lângă noi.
Nu voi intra în discuția despre calitatea informațiilor și a programelor TV, pentru că e lungă și, oricum, fiecare în parte poate decide la ce se uită și fiecare în parte înțelege și simte diferit atunci când se uită la televizor. Da, chiar și adolescenții fac asta. Chiar și copiii. Deci, lucrurile sunt foarte nuanțate la acest nivel.
Faptul că 50% dintre adolescenți “petrec mai bine de 3 ore pe zi în fața televizorului” ar trebui pus în relație cu motivele care stau la baza acestei decizii. Și motivele astea nu țin întodeauna doar de ceea ce le oferă programele TV. Multe din motivele astea țin de contextul social, cultural și economic în care trăiesc acești adolescenți și de ei înșiși, cum sunt ei din punct de vedere emoțional, educațional, al personalității lor etc. Și mai ține și de faptul că televizorul e aici, e parte din viața noastră. Avem avantaje si dezavantaje de pe urma acestei activități, așa cum se întâmplă cu restul activităților din viața noastră.
Nu încerc să promovez privitul la televizor. Ce încerc să spun e că și privitul ăsta la televizor se întâmplă într-un context, e parte din viața noastră cotidiană și ar trebui studiat și analizat ca atare. Nu are rost să ne scandalizăm “vai, ce îngrozitor, adolescenții noștri se uită la televizor în detrimentul…” și să nu mergem cu raționamentul mai departe.
Același lucru este valabil și pentru calculator și Internet.
Puteți citi studiul integral AICI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *