photo credit: www.desktop-documentaries.com

Profesorul de geografie și autorul de scenarii de scurt-metraje în timpul liber, Bogdan Andronache, s-a înscris la atelierul “Educație prin film documentar” (2) și ne-a trimis textul de mai jos în loc de scrisoare de motivație. Este vorba, bineînțeles, de un mic scenariu imaginat de domn’ profesor, pe baza experienței personale. Ne-a plăcut așa de mult încât ne-am gândit să-l publicăm și pentru voi. Enjoy!

 

 

Săptămâna “Şcoala Altfel”

Cu o zi înainte

de Bogdan Andronache

Profesorul de matematică: Ia să vedem ce aleg pentru elevii ăia mâine? Vreau să le pun un film ca să bifez activitatea. Trebuie să fie distractiv, dar în acelaşi timp şi educativ. Trebuie să leg treaba asta de  valorile şi atitudinile din programa şcolară. Am de gând să le arăt că matematica se poate înţelege şi altfel. Ştiinţa asta seacă, sobră şi insensibilă poate avea suflet şi emoţie. Ȋncă nu m-am hotărât ce să-i pun să vadă! A beautiful mind (2001) pentru drama omului pe drumul lung al recunoaşterii academice; Good Will Hunting (1997) pentru descoperirea aurului în noroi; The Oxford Murders (2008) pentru a vedea un Criminal Minds sau un CSI în stil matematic; Pi (1998) pentru copilul ăla dintr-a doişpea care are visul să intre la UNATC de cum termină liceul. Să vadă un experiment scenaristic pe marginea matematicii.

Profesorul de fizică: Da, îmi amintesc că elevii ăia mă tot bat la cap că nu prea înţeleg fizica. Cică   desenele mele cu creta pe tablă nu reuşesc să fie convingătoare. Ce legătură este între fizica dumneavoastră şi înţelegerea universului – m-a întrebat odată un elev! Ȋnţeleg eu că stilul pe care-l am nu mai rezonează cu aşteptările lor, dar ce să fac, mai am patru ani până la pensie, asta e, fac ce-am făcut şi pe vremea lui Ceauşescu, nu mă mai pot schimba acum. Dar hai să scap de ei şi să le pun filmul A brief history of time (1991). Să vadă şi ei transpunerea expresiei minte sănătoasă în corp nesănătos. Poate reuşesc să înţeleagă odată legătura între fizică şi univers.

Profesorul de chimie: Doamne, n-o să-i mai pun niciodată să amestece substanţele alea două. Ce prostie au făcut în laborator săptămâna trecută, era s-o păţesc rău de tot. Mai bine umblu numai eu cu eprubetele alea, nu vreau să se ardă vreunul pe mâini. Dar ia stai aşa că putem face şi un altfel de experiment, de astă dată nu chimic, ci artistic, mai bine zis … cinematografic. Că tot e Săptămâna Şcoala ALTFEL, am să fac un experiment cinematografic, să-i pun să vizioneze un film. Am eu unul pe care l-am vizionat cu soţul la câţiva ani de la căsătorie. Cum se numea? Era cu doi tăntălăi care aveau de gând să prepare într-un experiment femeia perfectă. Săracu’ bărbatu-meu! Dar lasă asta acum. A … mi-am adus aminte – Weird Science (1985). Dar dacă nu le-o plăcea elevilor? La urma urmei e vorba tot despre materia mea, chimia dragostei … nu se zice aşa mai nou?

Profesorul de biologie: Aoleo, îmi cere şeful de catedră fişa de activitate, nu pot să le pun la ăştia mici Love Building cu Dragoş Bucur, că nu se pupă cu biologia. Mda, ăsta îl vizionez eu cu bărbatu-meu. Ia să vedem ce-am avut noi luna trecută? La lecţiile alea cu mediul ecologic şi cu animalele poate le pun o animaţie ceva cu Adiboo – aventuri în corpul omenesc. Dar nu ştiu dacă merge, pare mai mult pentru gimnaziu, au să râdă golanii ăia mari de la clasa 12. Poate Arctic Tale (2007) sau March of the penguins (2005). Poate la clasa aia de uman unde sunt numai fete merge Charlotte’s Web (2006), iar la clasa aia de tehnic plină de băieţi le-ar plăcea The Grey (2011).

Profesorul de geografie: Ce pot să fac eu? Guvernul să facă! îmi răspundeau elevii ăia de a unşpea. Da? Şi i-am pus să vadă Erin Brockovick (2000). Hai, dom’ profesor, ce treabă are Leonardo Dicaprio cu mediu? Nu credeţi? Bine. Şi le-am pus The 11th Hour (2007). Ce prostie treaba asta cu încălzirea globală, e fabricată pentru a beneficia oamenii de ştiinţă de fonduri, e o păcăleală. Le-am pus An inconvenienth Truth (2006). Trist e că nu le-a schimbat părerea. Cum e cu tornada? întreabă ei prinzând gustul. Twister (2003), le răspund. Cu vulcanul? Dante’s Peak (1997). Au intrat în joc. Dar o iubire în zona de tundră aveţi? vor ei să mă încuie. The Snow Walker (2003). Nu le vine să creadă. Dar ceva cu nave spaţiale? plusează ei. Ceva bun bun, le răspund. Sunshine (2007). Dar cu …? Hai gata, că e suficient.

Dirigintele: Am de făcut o treabă importantă şi n-am timp să pregătesc activitatea cu elevii ăia. Mai bine le pun un film. Să-l leg de o temă propusă pentru dirigenţie. Ia să văd. Bowling for Columbine (2002) că tot mă-ntrebau de ce toate filmele americane sunt cu împuşcături. Super size me (2004) mai mult pentru Alexandru ăla că s-a rotunjit rău în ultimul an. Religulous (2008) că tot se contraziceau ei pe tema aia. Man on wire (2008) ca să nu le treabă prin cap vreo prostie ca-n film. Home (2009) să vadă cât de frumoasă este planeta. Sau mai bine zis a fost. Restrepo (2010) că tot nu mă credeau ei că şi un documentar despre război poate fi la fel de captivant ca un film artistic.

Un elev: Ce naiba avem săptămâna asta? Mda, mate, fizică, geografie, chimie, bio, că profu de istorie ne-a zis că are o treabă, iar la română pleacă doamna şi ne lasă cu altă profesoară pe care nici n-o cunoaştem. Iară plictiseală maximă! Are să vină aia de mate cu aerul ăla prăfuit de babă comunistă. Are să ne înşire pe tablă tot felul de formule din care n-o să înţelegem nimic, că vezi doamne avem bacul anul ăsta. Şi când o întrebăm ceva ţipă atacată. Cine mai e? Ăla de fizică, Matusalem. Abia mai merge şi mai vorbeşte, parcă ar sta în scaun cu rotile. Şi mai are pretenţia că ştie misterul universului. Ha ha. Ce figură e! Şi aia de chimie, Moleculă. E drăguţă ea aşa, dar ce pretenţie are de la noi frate când n-a mai schimbat eprubetele de pe vremea lui Ceauşescu. Ȋn loc să ne înveţe nişte chestii de care ne lovim în viaţă, ea tot cu electronii care se-nvât pe orbite. Mai bine am citi etichetele de pe produse şi tot suntem mai câştigaţi. Anticul ăla de geografie? Care umblă mereu cu harta aia sub braţ! S-a scrântit precis, ce treabă avem noi să aflăm unde-i Spania. Ce treabă mai avem noi acolo, s-a dus la fund şi ea. Nu mai pleacă românii acolo. Tată, Marea Britanie e viitorul? Şi spanioli sunt la Londra la greu. Păi cum vine asta, românii se duc în Spania, iar spaniolii în Anglia? Ȋn fine şi dirigu’ cu istericalele alea ale lui, nu face aia, nu arunca hârtii pe jos, de ce ai luat patru în partea cealaltă. Habar n-are de problemele noastre. Probabil are să facă cea mai enervantă activitate!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *