O cititoare a foiletonului “Paispe”, afland ca in tinerete am avut aventuri lirice cu o muza, m-a rugat sa-i scriu o poezie.


Mai exact, pentru baiatul ei de 13 ani. Profa de romana i-a cerut pustiului cateva strofe rimate, pe o tema oarecare, pentru revista scolii. Baiatul are numai 10 , dar a incasat un 7, accidental, la o lucrare de control. Daca aduce poezia, profa nu-i mai ia in considerare nota proasta si nu-i strica media. Maica-sa zice ca media e importanta, ca de asta depinde intrarea lui la liceu, ca acum in Romania se invata pentru nota, nu pentru a sti. Eu spun ca profa e o proasta daca face din poezie un santaj, dar asta e alta poveste.

A trebuit s-o refuz pe prietena si cititoarea mea virtuala cu un lung sir de scuze si pareri de rau. In primul rand, nu mai scriu versuri de mult, ca nu mai am pentru cine. Doi: chiar daca nu am uitat cum sa incalec Pegasul, nu pot sa scriu versuri la comanda – acum!; atat!; asa!. Trei: mi-e absolut imposibil sa ma pun in mintea unui copil de 13 ani, sa gandesc si sa scriu ca el. Ca sa arat ca totusi m-am preocupat, ca imi pasa de prietenii mei (fie si virtuali), am scris repede o poezioara ecologista, dar, din pacate, nu cred ca pustiulica ala o poate folosi la scoala.

Iat-o:


Sunt elev ecologist


Încerc şi eu să fac economie,

Mă străduiesc în felul meu cât pot

Să nu se risipească energie

Acasă şi la şcoală, peste tot.

Eu când mă culc îmi sting la cap veioza,

Deşi ea nu consumă chiar aşa,

Apoi adorm punând sub pernă poza

Lui Captain Planet şi echipa sa.

Dar mai întâi verific să nu fie

Vreun bec aprins, vreun aparat pornit,

Din baie până la bucătărie

Nu-i niciun kilowatt pe circuit.

Ii spun şi mamei: nu-i ok să stai

Până târziu citind din Sandra Brown

Şi să adormi cu laptopu-n stand by,

El trebuie închis de la shut down.

Exist-o explicaţie în toate:

Că până şi un led, oricât de mic,

Consumă totuşi electricitate

Care în timp se-adună pic cu pic.

Iar tatei, când fumează pe balcon

Şi lasă frigul să pătrundă-n casă,

Îi strig din dormitorul meu: Pardon,

De gigacalorie nu îţi pasă?

Iar el inchide uşa fiindcă plata –

Lumina, apa şi caloriferul –

La el se-adună şi eu ştiu că tata

Nu are cum s-o facă pe bancherul.

Mai bine banii risipiţi aiurea

Mi-i dă să-i strâng şi, când adun destui,

Cumpăr puieţi şi-mprospătez pădurea

Ca Tatulici la tv-show-ul lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *