Text publicat și în Kamikaze, aici.

România a reușit să aducă sub control parlamentar Serviciul Român de Informații (SRI) în anul 1992. Ideea de a da socoteală unei structuri „civile“ este, firește, greu de înghițit pentru instituțiile de acest tip. Serviciile de informații au o tentație genetică de a prelua controlul țărilor pe care ar trebui doar să le apere. Dintr-o asemenea dorință excesivă de protecție, uneori, șefii serviciilor au devenit președinți de țară – George H. W. Bush, Vladimir Putin – sau, mai modest, doar prim-miniștri: Mihai Răzvan Ungureanu. Acest tropism a generat, acolo unde a fost posibil, un mecanism de autoprotecție față de excesele serviciilor de informații: trecerea lor sub controlul Parlamentului.

SRI asigură securitatea națională în redacțiile ziarelor. O țintă tradițională a SRI a fost presa. Cea mai timpurie probă a curiozității Serviciului a fost teancul de casete audio cu care s-a prezentat căpitanul Bucur, ofițer SRI responsabil cu interceptările telefonice, într-o conferință de presă susținută la 13 mai 1996. Între înregistrările ilegale cu politicieni și oameni de afaceri, la loc de frunte erau și cele ale jurnaliștilor. (Bucur a fost condamnat, în țară, pentru furt [sic!] și alte necazuri provocate Serviciului; la rându-i, a dat în judecată statul român la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului și așteaptă și azi decizia judecătorilor.) Mai târziu, o anchetă din epoca bună a Academiei Cațavencu descoperea mai multe persoane care fuseseră infiltrate în redacții de Servicii. De notorietate a rămas spectaculoasa istorie a Florianei Jucan, pe care a introdus-o în biroul directorului Evenimentului zilei (Cornel Nistorescu), în vederea angajării, chiar protectorul acesteia, Virgil Măgureanu, fost director al SRI.

Penetrarea Jurnalului național. Organizațiile neguvernamentale (ONG) le-au cerut parlamentarilor, cu mai multe asemenea prilejuri, să interzică prin lege infiltrarea sereiștilor în mass-media și ONG-uri. Presa este o instituție care supraveghează statul și îi semnalează cetățeanului posibile abuzuri. Pentru a facilita misiunea ziaristului, sursele acestuia sunt protejate prin lege. Or, dacă publicul află că sunând la o redacție pentru a denunța un director corupt nu știe dacă vorbește cu un ziarist sau cu un cadru SRI, nu-și mai asumă riscul. Prezența agenților de informație în redacții poate limita, așadar, accesul publicului la dezvăluiri privind acte de corupție. Asta poate explica furia pe care o provoacă ziariștilor descoperirea câte unei cârtițe printre colegii lor. O asemenea situație s-a petrecut acum câteva luni, când un ziar online (cotidianul.ro) a publicat un document intern al SRI. Documentele cu pricina vorbeau despre preocuparea SRI de a afla politica editorială a Jurnalului național, despre interesul privind sursele de informare ale ziariștilor și, în sfârșit, despre un lucrător SRI aflat în interiorul redacției.

Dincolo de justificata reacție a unor voci din mass-media, a existat și o reacție instituțională din partea a două organizații neguvernamentale*. Cele două ONG-uri au adresat o petiție Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SRI (Comisia SRI) prin care, după ce au „condamnat ferm astfel de acțiuni ce amenință grav libertatea presei“ și au cerut tuturor serviciilor de informații „să înceteze orice activitate de poliție politică în mass-media și în zona activismului social“, au solicitat tuturor serviciilor de informații „să înceteze orice activitate de poliție politică în mass-media și în zona activismului social“, iar Parlamentului i-au cerut să investigheze situația semnalată, să solicite SRI o poziție cu privire la autenticitatea faptelor și să facă publice datele anchetei.

Cezar Preda, cârtița SRI. Luni, 1 octombrie, pe adresa ActiveWatch (AW) a sosit răspunsul Comisiei SRI. Textul este semnat de deputatul PDL Cezar Preda, președintele Comisiei, și este o preluare copy-paste a răspunsului pe care l-o fi transmis SRI Comisiei. Problema este că, în redactarea răspunsului, domnul Cezar Preda vorbește despre documentele publicate că sunt „copii prelucrate, neautorizate, ale unor extrase din materiale interne ale SRI, întocmite […] în intervalul 2004-2006 pe zona de protecție a informațiilor clasificate – atribut legal prioritar în sarcina instituției noastre…“ Asumarea SRI ca fiind „instituția lui“ nu este un simplu acte manqué. Cezar Preda preia fără să clipească răspunsul SRI și-l retransmite ca un umil funcționar subordonat acelei instituții. Iar gradul nu-i permite, probabil, să comenteze tupeul cu care SRI anunță că plantarea ofițerilor în redacții (deci și în Parlament) este o practică legală a „instituției noastre“.

 

Citiți aici adresa ActiveWatch către Parlament și răspunsul Comisiei Comune a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.

 

This article has 1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.