În comuna Roșia Montană, din Munții Apuseni, situată între Alba Iulia și Abrud, stau strânse ca-ntr-un ciorchine 16 sate (unul se numește chiar Roșia Montană), opt masive muntoase și nouă tăuri (lacuri artificiale, folosite mai demult la minerit). Cu aproape două milenii în urmă, aici era Alburnus Maior, localitate atestată pentru prima dată în anul 131 d.Hr., pe o tăbliță cerată romană. Roșienii de astăzi sunt, în cea mai mare parte, meșteșugari (fierari, dulgheri, pietrari, șindrilari etc.), agricultori și crescători de animale. Oamenii spun că istoria zonei e legată de istoria aurului, dar sunt destui care cred că viitorul Roșiei Montane depinde de altceva. Iar acel „altceva” este dezvoltarea durabilă.

Muzeograf în timpul liber

„Mineritul de la Roșia Montană a început chiar mai înainte de perioada romană, pe vremea agatârșilor, care începuseră să exploateze aurul cu 400 de ani înainte de Hristos, din aluviunile râurilor care spălau acești munți și antrenau în cursul lor fel de fel de pepite de aur, de bucățele de argint, și le depuneau mai ales în coturile împietrite ale râurilor”, povestește inginerul minier Valentin Rus.

Când nu administrează lucrările de ecologizare (restaurare) a minelor afectate de exploatări, el este ghid voluntar în galeriile romane de la Muzeul Mineritului Aurifer din Roșia Montană. „Am o satisfacție pur personal în a fi ghid în galerii. Sunt localnic și țin foarte mult la lucrul ăsta. Și eu și băieții mei ținem foarte mult la ce e aici (la muzeu – n.r.) și e păcat să se piardă. Dacă cineva va hotârî să investească mult mai mult aici, avem bucuria să spunem da, uite, noi le-am păstrat. Noi nu suntem plătiți ca ghizi, v-am spus. Noi suntem ingineri, suntem plătiți pentru proiectele de ecologizare pe care le facem. Iar ecologizarea înseamnă refacerea perimetrului afectat de exploatările miniere. Sunt lucrări foarte complexe, avem un proiect de 30 de milioane de euro. Deci, se reface mediul afectat de minerit și se redă circuitului natural, asta înseamnă ecologizarea”, adaugă Valentin Rus. Spune că el și alți trei colegi ai săi se ocupă de muzeu „din suflet”, prin rotație: „Așa, amical, unu’ zice: eu vreau să plec în weekend-ul ăsta, altu’ zice: eu îs acasă și vreau să mă ocup de muzeu”.

Blestemul simptomatic al aurului

Aurul a animat spiritele de la Roșia Montană din timpuri imemoriale și, asemeni vâlvelor (spirite invocate de poveștile minerilor), a schimbat destinele roșienilor și pe ale celor veniți aici în cele mai dramatice moduri. Iar cuibul de viespi a fost stârnit din nou, când o companie canadiană a anunțat că vrea să reia exploatările, folosind cianură. Comunitatea s-a scindat în susținători ai mineritului și susținători ai dezvoltării prin turism. În oameni care nu vor cu nici un chip să se mute și să fie dinamitați munții și oameni care nu-și concep existența zilnică fără minerit, indiferent de consecințele pe termen lung. „Aici s-au împărțit caracterele. S-a văzut cine vrea numai bani și cine vrea istorie și își iubește localitatea natală. Pentru unii au contat doar banii. Pentru mine contează casa mea, biserica mea, natura de aici. Astea sunt pentru mine lucruri sfinte. Problemele au început din 1996, de când a apărut această companie aici, acum 15 ani. Eu sunt primul care a făcut cunoștință cu ei, deoarece am fost vecini. Prima casă din Roșia Montană pe care au cumpărat-o e casa de lângă a noastră. Au venit cu doi geologi, nici nu am știut ce se întâmplă, cine sunt, și apoi a luat amploare toată povestea asta până s-a ajuns unde vedeți. Adică o Roșie Montană dezbinată, pusă la pământ, distrusă, cu multă durere, cu oameni care se urăsc de moarte, cu oameni care nu-și mai vorbesc. Aproape ai zice că există un blestem al aurului și îți vine să dai vina pe acel blestem”, povestește lent, ca un ardelean așezat, roșianul Sorin Jurcă, fost geolog. Vorbește din proprie experiență, căci tatăl său adoptiv a ales să treacă de cealaltă parte a baricadei invizibile care dezbină Roșia Montană și și-a înființat o asociație pentru susținerea mineritului. Relația lor a devenit astfel una simptomatică pentru Roșia Montană.

Mai de preţ decât aurul: patrimoniul

Sorin Jurcă spune că „dacă Roșia Montană ar fi inclusă în patrimoniul UNESCO, turismul ar fi o alternativă atât de bună, încât oamenii ar putea trăi numai din el”. Convingerea asta l-a determinat, în 2004, să înființeze, împreună cu alți roșieni, Fundația Culturală Roșia Montană. „Ne-am constituit pentru a apăra locul acesta, pentru a fi mai vizibili și a aduna pe lângă noi mai multă forță, pentru ca Roșia Montană să-și pună în valoare ceea ce are mult mai de preț decât aurul: patrimoniul. Încercăm să atragem oamenii să vină aici și am scos un ghid foarte frumos al zonei”, declară Sorin Jurcă. Prin diversitatea detaliilor sale, ghidul despre care vorbește este de mare folos turiștilor care vor să se convingă singuri cum stau treburile la Roșia Montană, iar mulți dintre aceștia și-l achiziționează chiar de la micul magazin mixt din centrul vechi. Și, parcă nu întâmplător, pagini întregi din ghid ilustrează clădirile, peisajele și monumentele de la Roșia. O explicație este și îngrijorarea lui Eugen Zeno Cornea, vicepreședintele Fundației Culturale Roșia Montană, pe care ar vrea să și-o alunge atrăgând atenția asupra lor. „Nu treaba cu cianura mă deranjează cel mai mult. Mă deranjează că vor să îmi distrugă satul,biserica, cimitirul, istoria”, spune roșianul, cu privire la pericolele începerii exploatării miniere cu cianură.

Parcurs în fugă, patrimoniul de la Roșia Montană este „o sumă de valori, un potențial pentru dezvoltare”. Așa crede arhitectul Ștefan Bâlici, de la Asociația A.R.A. (Arhitectură. Restaurare. Arheologie.). „Roșia Montană n-a fost un sat, n-a fost o așezare oarecare, ci un târg minier foarte important al zonei, unde se găseau edificii publice deosebite, cum e Palatul Administrativ, din perioada austro-ungară, vechea primărie, care a fost lăsată să cadă în ruină. Găsim aici un peisaj construit spectaculos, un peisaj semi-urban, totul pe fondul acesta natural excepțional, alcătuit din munții, din pajiștile, din pădurile, din stâncile, din toate elementele acestea naturale, pe care s-au așezat, de-a lungul timpului, componentele culturale”, spune Ștefan Bâlici. Din 2007, el și Virgil Apostol, un alt arhitect, coordonează diferite lucrări de restaurare a unor clădiri din Roșia Montană, folosind materiale, furnizori și meșteșugari locali, precum și diferite tehnici tradiționale, iar vara organizează școli de vară dedicate studenților la Arhitectură.

Cercetare, dezvoltare, turism

Studenții care participă la cea de-a treia ediție a școlii de vară (1-15 septembrie), ca și cei 42 care au venit până acum, în anii trecuți, sunt găzduiți de roșieni și vor învăța „să fie sensibili la calitățile speciale ale patrimoniului și cum să intervină pentru a-l restaura”, spune Ștefan Bâlici. Până acum, tinerii arhitecți au făcut intervenții de urgență cu durată limitată, în vederea pregătirii unor intervenții mai complexe de restaurare, la Oficiul Parohial Reformat, au restaurant Casa Parohială Unitariană și au publicat o mapă de arhitectură cu relevee (schițe) ale unor clădiri importante din Roșia Montană. „Valoarea economică a proiectului acestuia se ridică, până acum, la circa 30.000 de euro, iar o mare parte din acești bani au fost cheltuiți pe plan local. Vă spun toate acestea pentru a vă ruga să vă gândiți ce înseamnă multiplicarea unei acțiuni de genul ăsta pentru dezvoltarea durabilă a comunității. Sigur că nu poate să existe o comunitate care trăiește din șantierele de restaurare. Nicidecum. Noi cu asta ne ocupăm. Suntem arhitecți și ne-am orientat către domeniul acesta al restaurării, dar sigur că patrimoniul de la Roșia Montană prezintă interes deosebit și din punct de vedere geologic, din punct de vedere biologic, din punct de vedere istoric și arheologic. Sunt numa’ așa, la o primă enumerare, numeroase domenii care pot să aducă propriile proiecte de cercetare, dar și de dezvoltare. Și, desigur, dacă adăugăm și turismul ca posibilă direcție de dezvoltare reală, lucrurile încep să arate foarte bine. Ca potențial, deocamdată”, conchide arhitectul Ștefan Bâlici.

Alţi donquijoţi

Roșia Montană e casa multor „donquijoți” care se luptă cu „morile de aur”. Mircea Boia este un localnic care refuză să se mute pentru a face loc exploatării miniere cu cianură. „Eu nu plec de aici. Până nu mor eu, nu dărâmă nimeni aici. Eu nu sunt în nici o asociație. Sunt doar cu familia și nu vrem să ne mutăm”, spune răspicat omul. În fiecare vară, acești „donquijoți” și mulți alții pot fi întâlniți la Festivalul FânFest, despre care organizatorii spun că este „un festival de dezvoltare durabilă”. Anul trecut, FânFest a atras aproximativ 2000 de turiști, dintre care mulți s-au cazat peste noapte în Roșia Montană, iar în trei zile de festival s-au cheltuit în plan local circa 24.000 de euro, potrivit inițiatorilor. Un eveniment organizat anual, „pentru că dobitocii trebuie să înțeleagă că noi îi alegem pe ei și că trebuie să ne reprezinte. Și noi nu vrem ca Roșia Montană să dispară”, vorba muzicianului Mihnea Blidariu, de la „Luna Amară”.

Acest material face parte din colecţia de resurse a primei comunităţi de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro îşi propune să ofere celor interesaţi un instrument colaborativ de învăţare pentru dezvoltare durabilă şi reuneşte în acest sens experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii motivaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.

Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.

Articolul are 16 comentarii

  1. din turism facut 3 zile pe an nu poti sustine o localitate, sa fim seriosi. adevarul e ca acea zona va cunoaste crestere economica doar daca proiectul de minerit se va materializa.

  2. numai un copil naiv poate crede in povesti precum turism, flori, dolve far niente.. in zona este necesara o investitie serioasa si de locuri de munca pentru locuitori, conform traditiei.

  3. indraznesc sa contest cele scrise mai sus. turismul nu este o solutie de durata. este doar o varianta facila, atunci cand nu vrei sa iei lucrurile in serios.

  4. Mama ce povesti, toate varianele spuse de ong-uri nu au cum sa mearga pentru toti localnicii din zon. Singura sansa este o investitie masiva in turism care nu are de unde sa vina…deci mai bine dezvoltam turism si minerit simultan si toata lumea e fericita

  5. Toate minele care au fost inchise, nu produceau absolut nimic. Nu au fost inchise degeaba. Proiectul propus de RMGC este unul complex si bine gandit, conform standardelor Europene. Cianuara folosita va fi in cantitati foarte mici sub normele E.U. Cred ca tot scandalul legat de acest proiect este de prisos.

  6. Rosia Montana nu poate fi salvata printr-un festival de 3 zile, in care toti se distreaza cu muzica la maxim si cu mult alcool. Investitiile care ar trebui facute in zona respective sunt destul de mari, iar statul nu ar putea face fata financiar.

  7. Prin investirea a 70 de milioane de dolari in restaurarea si conservarea patrimoniului, inclusiv a galeriilor romane, proiectul de la Rosia Montana va asigura dezvoltarea durabila si deschiderea potentialului turistic in acea zona dupa terminarea proiectului. Pe langa asta localitatea va beneficia de infrastructura creata de proiect.

  8. Acest proiect care a controversat toata tara, a fost analizat si aprobat de numerosi specialisti in domeniu. Iazul de decantare va fi cel mai sigur din lume, fiind inconjurat de munti. Cantitatea de cianura folosita va fi una foarte mica, sub normele E.U chiar.

  9. Domle da nu vi rusine? Unii n-au ce manca si voi veniti cu chestii de-asteaa suptile? gen patrimoniu si donquijoti. Hai domle vedeti-va de treburile voastre acolo la Bucuresti si lasa-tine pe noi in amarul nostru sa ne dea goldu de munca la toti.

  10. 1. Va rog sa povestiti despre acele cazuri in care oamenii au murit de foame la Rosia Montana.
    2. Cele 70 de milioane de euro promise de RMGC sunt, decoamdata, vorbe. Va rog sa faceti publice contul, titularul acestuia, sumele, intrare si iesite si numele persoanele care introduc/scot sume de bani din aceste si destinatia finala ale acestor sume.
    3. Daca proiectul este benefic comunitatii locale, va rog sa publicati LICENTA DE EXPLOATARE a RMGC. De ce este tinuta la secret, aceasta licenta, daca demararea acestui proiect este in interesul Romaniei?
    4. In textul acestui articol, un angajat al statului roman, declara ca s-au alocat 30 de milioane de euro de catre Guvern pt. reecologizarea zonei.
    5. RMGC a demolat cca 100 de case de cand a inceput sa cumpere proprietati. Toate casele de patrimoniu aflate in proprietatea RMGC sunt in paragina (bine, cu exceptia uneia, care a fost “restaurata” jalnic). Mergeti acolo ca sa va convingeti.
    6. Ati auzit de Rimetea? Este o localitate miniera care astazi traieste EXCLUSIV din turism. Si e la doar 30 de km de Rosia. Poate ati auzit de Rasnov? Sau.. de Vatra Dornei? Si sunt cel putin zeci de astfel de exemple. Nu mai luati turismul in derizoriu. In Europa si in lume, turismul este la fel de puternic ca industria.
    7. RMGC nu va face minerit, ci exploatare de suprafata. Mineritul se face prin mine, in subteran, nu la suprafata. Ala nu mai e minerit.
    8. Zilnic se vor folosi 16 tone de dinamita, 40 tone substante toxice (din care 12 tone sunt cianura), un lac de 600 de hectare, peste staul Corna, care va contine 2 milioane de deseuri toxice.
    9. Muntii sunt ca un svaiter, plini de gauri. La prima detunatura, pamantul va incepe sa se crape. Incet incet, cu fiecare detunatura, casele si bisericile se vor darama.
    10. Nu este normal sa muti un cimitir. CUm sa iei oasele din pamant, cu cuva, si sa le muti? Asa ceva este macar legla?
    11. INstanta a anulat primul certificat de descarcare arheologica. Conform legilor, emiterea unui astfel de certificat, nou, este ilegala. De asemenea, Tribunalul a mai anulat PUG-ul si PUZ-ul. Tot definitiv si irevocabil.
    12. Daca oamenii nu vor sa vanda, ce veti face?

  11. Da, deci iar faza cu 70 milioane de dolari la care unii cad in extaz. Hai sa o mai scriu si aici:
    Suma respectiva nu e deloc mare. Academia Romana primeste in fiecare an aceasta suma (sau 75 milioane?) pentru activitatile ei. Asadar IN FIECARE AN.
    Sau haideti sa o luam altfel, sa se inteleaga “marimea” acestei sume raportata la numarul de locuitori: daca am fi acum 20 de milioane locuitori (intr-o vreme se raporta ca am fi 22 milioane), suma asta ar fi de genul: nici macar 4 dolari de locuitor (adica nici macar vreo 15 lei).

  12. O analiză a postacului român, în general, şi a celui RMGC-ist, pe http://cornelvilcu.blogspot.com/2011/09/de-la-brotac-la-postac-sau-despre.html Şi, dacă nu un sfat, pentru că nu sunt deloc în postura de a oferi aşa ceva, o propunere: oameni buni, să nu ne mai pierdem vremea cu p(r)ostacii! Sunt lucruri mai serioase de făcut, pe bune. Înţeleg că pe 24, în cadrul Reclaim the Fields, va fi la Roşia un miting pentru salvarea eco-patrimonială, fără cianuri, a zonei. Trebuie să aflăm date mai exacte despre organizare, şi să mergem cât mai mulţi dintre noi.

  13. Sigur ca se poate trai numai din Turism.Intrebarea este se ocupa cineva de creere noi programe, sub forma de cursuri comunicatie, dezvoltare a personalitatii individuale, pe scurt NLP?
    Este statul cu adevarat interesat sa pastreze un punct unic in Europa?
    Acestor mineri convinsi de traditia mineritului nu le trebuie decit un pic de ajutor pentru descoperirea de noi orizonturi 🙂

  14. Pingback: Părerea experţilor | Fundaţia Culturală Roşia Montană

  15. Am vaga impresie ca sunt printre noi oameni care si-ar vinde si mama pentru o mana de bani,trist dar adevarat. Ce rusine sa ne gandim la burtile noastre si sa lasam in urma noastra un munte de dezastre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *