Peste vreo nouă ani, liceenii noștri care au picat pe capete la Bacalaureatul de anul acesta vor fi adulți. Fără drept de apel. Tot atunci, România își va fi atins toți indicatorii privind ocuparea și formarea profesională, așa cum propovăduiesc scriptele strategiei Europa 2020. Pacea socială va duhni peste dealurile mioritice, iar dezvoltarea durabilă va fi pe buzele fiecărui nenăscut. Totul va fi bine!

Astăzi, însă, trebuie să gestionăm o dramă națională. Eșecul unei generații întregi. Orice discuție statistică devine iritantă și sună a diagnostic fatal. La fel de enervante sunt și încercările mass media de a promova elitele care au dat Bacalaureatul și au deja bursele asigurate pe la universități din vestul Europei. De fapt, evităm să  admitem că nu avem o masă critică de oameni medii care să susțină țara asta. Nici acum, nici mâine. Conform psihologiei de salon, suntem în faza de negare.

Un freamăt de revoltă va apărea peste vreo doi ani, când vom vedea că lecția nu a fost învățată și că tinerii de azi sunt în aceeași formă de neinvidiat. Probabil vor fi la fel de needucați și neorientați. Reforma educației  va fi din nou monedă de bâlci și atât. Apoi va începe negocierea. Eternă și fascinantă, cum o știm. Probabil vom inventa forme alternative de integrare în muncă a unor oameni semi-alfabetizați și, din nou, vom alege răul cel mai mic. Cine știe, poate chiar vom gândi o linie specială de finațare: Fondul Operațional pentru Alfabetizarea Resurselor Umane. Importantă va fi, în continuare, imaginea.

Cine își imaginează că abia acum a început reforma educației românești s-ar putea minți singur. Eliminarea tinerilor neperformanți nu rezolvă problemele unui sistem. Nu le putem lăsa doar lor responsabilitatea reinserției în societatea competitivă. În definitiv, noi am fost responsabili (delegați) de îndrumarea lor prin complexitatea vieții.  Abia acum putem vedea dacă țara asta e condusă de politicieni sau doar de niște politruci. În mod absolut instinctiv, sistemul care nu a reușit să creeze o generație de tineri competenți și competitivi, ar trebuie să-și dea un restart. S-o ia de la zero. Să gestioneze realmente cea mai valoroasă resursă: oamenii.

Din păcate, modificările de sistem nu vor mai putea fi preluate și impuse cu copy-paste, așa cum prost ne-am învățat până acum. Experiența școlii românești pare a fi unică și indivizibilă. Această experiență va avea nevoie de oamenii tăcuți din sistem care pot propune soluții realiste, nu standarde birocratice. Cel mai probabil, va trebui să-l multiplicăm pe domnul Trandafir și să-l muncim și să-l plimbăm între Coțofenești și Danemarca (țara cu cel mai performant și eficient sistem educațional din Europa).

Fără o îngrijorare autentică și dorința de a salva această generație, e foarte posibil ca anul 2020 să ne prindă în faza de resemnare. Până atunci, generațiile deja instruite vor fi pensionate sau emigrate, iar tinerii de azi vor fi o povară pentru un sistem care nu a ales niciodată să fie parte dintr-un macro-sistem. Ar fi ridicol și inutil să le vorbim acestor tineri despre dezvoltare durabilă. Putem începe discuția de jos. Putem vorbi despre neputință. A se vedea neputința adulților instruiți când se confruntă cu hiper-birocratizarea sistemului fiscal din România. Putem vorbi despre perplexitate. A se vedea blocajul adulților instruiți și ceva mai versați în experiențe occidentale atunci când sunt umiliți de un lucrător poștal. Putem vorbi despre durere. A se vedea durerea din momentele în care putrezim pe culoarele spitalelor imunde din România. În general, putem vorbi despre orice aspect din viața reală și peste care am trecut teferi tocmai datorită școlii și școlirii. Sau, la fel de bine, le putem spune acestor tineri că au murit. Ceva îmi spune că, în 2020, România va raporta oricum succese pe toate liniile. Treaba noastră ce facem cu sutele de mii de analfabeți. Pardon, e doar treaba lor!

Acest material face parte din colecţia de resurse a primei comunităţi de practică pentru dezvoltare durabilă din România. Comunitatedurabila.ro îşi propune să ofere celor interesaţi un instrument colaborativ de învăţare pentru dezvoltare durabilă şi reuneşte în acest sens experţi şi manageri de proiecte din domenii diverse, cu toţii motivaţi să dezvolte profilul durabil al proiectelor pe care le conduc.

Comunitatea este un rezultat al proiectului „Parteneriat pentru dezvoltare durabila” co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 ”Investeşte în oameni!” iniţiat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu ActiveWatch şi implementat cu sprijinul Centrului pentru Politici Durabile Ecopolis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *