În urmă cu vreo patru decenii, într-un oraș mic de provincie, un profesor de liceu avea o metodă atipică de mustrare a elevilor leneși. Dacă tânărul sau tânăra nu reușeau să-l convingă că au venit pregătiți la școală, profesorul cu pricina îi pupa părintește pe frunte. Apoi, la fel de candid, le spunea: „Și-acum mergeți acasă și spuneți-le părinților voștri că v-am pupat în fund”.

Pentru că am fost nominalizați pe o listă a trădării naționale, fără a fi invitați să comentăm și să clarificăm scenarii distopice care încep cu „se aude”, „se spune” sau „se știe”, astăzi vrem să pupăm frunțile mai multor cetățeni.

Nu ascundem faptul că încă oscilăm între perplexitate și candoare atunci când urmărim materialele jurnalistice ample despre rețeaua Soros în România și despre banii pompați de acest ticălos întru destabilizarea țării. În primă instanță, mergem pe cartea candorii și încercăm să descâlcim puțin argumentele jurnaliștilor, politicienilor și formatorilor de opinie, profund aplecați asupra finanțărilor sorosiste de la noi. În acest exercițiu vom încerca și să clarificăm anumite aspecte filosofice, lexicale și semantice, care ar putea ajuta la completarea tabloului. Evident, dacă există și un dram de voință din partea receptorilor.

  1. Pentru început, pe scurt, vom vorbi despre natura activităților și „haosului” finanțate de Soros. Din start, Soros ne-a spus că nu ne va deconta cocktailuri Molotov, arme de asalt, antrenamente în taberele paramilitare sau tentative de preluare a puterii. Bine, ne-a spus-o elegant, sub forma unor ghiduri cu condiții de finanțare, unde era stipulat foarte clar că fundația/fundațiile nu vor finanța activități anti-statale, care pot afecta ordinea socială ori activități politice. Lista de constrângeri este mult mai mare, dar am extras esențialul. Dacă în loc să ne facem treaba asumată prin contractul de finanțare, am fi cheltuit banii omului în proteste de stradă sau alte ghidușii, am fi fost dublu penalizați. O dată, nu ne-ar fi acceptat la decontare facturile pentru cocktailuri Molotov și, a doua oară, ne-ar fi pus pe o listă neagră de organizații care nu respectă condițiile programelor de finanțare.
  2. De asemenea, credem că trebuie să facem o distincție între fondurile „date” sau „pompate” de Soros către ONG-urile ticăloase și fondurile câștigate de aceste organizații în cadrul unor competiții de proiecte, deschise și transparente. În cei peste 20 de ani de activitate, nu ne-a agățat nici un finanțator pe stradă să ne întrebe dacă nu vrem niște kilograme de bani vrac. Procesul a fost puțin diferit. Noi urmăream calendarul finanțărilor, ghidurile de finanțare (care cuprind reguli, lista de activități și cheltuieli eligibile, toate în acord cu legislația națională și comunitară). Apoi începea competiția între organizații, care scriau proiecte detaliate și atașau bugete la fel de detaliate, în care explicau cum vor fi cheltuiți banii solicitați, dacă proiectul ar fi fost declarat câștigător. După depunerea ideilor de proiect, niște cetățeni care se pricep la management de proiect și la analiza eficacității bugetare (să le zicem evaluatori), aplicau o grilă de punctaj. Dacă proiectul se dovedea a fi relevant pentru obiectivele programului de finanțare și era decent din punct de vedere bugetar, era declarat câștigător și se semna contractul de finanțare. De-a lungul timpului am scris mai multe proiecte bune și am câștigat finanțări, dar am scris și mai multe proiecte slabe și neconvingătoare. Putem spune că am avut o marjă de succes de 30% – din 10 proiecte scrise și depuse, doar 3 erau finanțate. Subliniem, proiecte câștigate, nu „date”.
  3.   Haideți să urmărim banii până la capăt! Știm că jurnalismul are numeroase constrângeri, inclusiv cea privind nivelul de detaliu, astfel încât publicul să nu moară de plictis, dar nu este elegant să lăsăm niște sume să umble brambura pe stradă.

În primul rând, oricât de tentante sunt numerele mari, se cade să precizăm că aceste sume au fost, sunt și vor fi fiscalizate. Asta înseamnă că, din start, purcoiul de bani devine ceva mai firav odată ce intră în circuitul fiscal (taxe, contribuții și impozite). ActiveWatch este o organizație înregistrată legal, deci trebuie să respecte toate regulile jocului fiscal. Sau, dacă vreți puțin can-can, puteți spune că ActiveWatch a fost intermediarul lui Soros în plasarea de contribuții la bugetul de stat al României. Diabolică mișcare, nu? Unde mai pui că neplata obligațiilor fiscale ar fi atras după sine descalificarea organizației din orice competiție pentru granturi.

 

În al doilea rând, nu am vrea ca publicul să își imagineze că acele fonduri sunt direcționate exclusiv pentru salarizarea sorosistilor. Nici un finanțator nu oferă un grant doar pentru a plăti salarii. Există chiar limitări în ceea ce privește ponderea salariilor într-un buget. Unele praguri sunt de 70%, 50%, altele de 30%, în funcție de exigențele finanțatorului. De ce sunt haini finanțatorii? Pentru că ei vor să vadă rezultate, nu să asigure confortul financiar al unor oengiști.

 

În al treilea rând, aceste sume nu trebuie privite ca fiind proprietatea ActiveWatch. Da, ActiveWatch a câștigat proiecte în valoare de 171.690 dolari, în perioada 2007-2012, însă această sumă apare în dreptul organizației noastre pentru că noi am fost aplicant principal/lider de parteneriat. De regulă, finanțatorii nu finanțează un proiect depus de o singură entitate. Dimpotrivă, încurajează parteneriatele, tocmai pentru că este o măsură a consolidării ONG-urilor. Așadar, bugetele se împart între parteneri, în funcție de rol și de implicare în proiect. A fi lider de parteneriat nu este neapărat un privilegiu, ci o mare responsabilitate. Orice neregulă în cheltuirea fondurilor este imputată atât de finanțator, cât și de autoritățile statului român. Pentru că ONG-urile dau socoteală pentru contractele finanțate atât în fața finanțatorului extern, cât și în fața statului român. Lider de parteneriat = responsabilitate legală și fiscală 100% pentru fiecare bănuț. Recomandăm tuturor părților interesate să studieze rapoartele anuale de activitate de pe site-ul nostru. Acolo vor găsi informații despre proiectele derulate, bugetele gestionate, parteneriatele și, evident, rezultatele proiectelor.

Încheiem în nota perplexității. Oare cum își pot imagina onoratele persoane care cred că demantelează acum cea mai ocultă rețea din istoria post-decembristă, că sorosistii sunt cauza haosului atât de precar definit în dezbaterile lor manipulatorii? Ar fi fost posibil așa ceva într-un stat care are binoame, sisteme de forță, securitate și oameni de stat care își schimbă loialitățile  și agendele în funcție de dispoziția astrală? Și dacă ONG-urile care au „primit bani de la Soros” creează haos, am dori să ne prezinte cum văd domniile lor ordinea. Să fie (în) ordine toate narativele despre conspirații interne și internaționale, pe care le ticluiesc cu multă dedicație pentru câțiva arginți și pentru a-și justifica faliile uriașe din societate? Falii pe care unii politicieni și unii jurnaliștii le adâncesc minuțios și într-o complicitate cinică, aproape criminală.

Haideți, dragi căutători de rețele și oculte, mergeți la familiile voastre și spuneți-le că ActiveWatch v-a pupat în fund pe toți!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *