EEA Grants_small    logo amp_simplu

 

 

La intrarea în Muzeul Național al Literaturii Române dai de Cioran și Eliade, care privesc spre tine meditativ. Apoi te întâlnești cu paznicul, cu o mină mai preocupată decât ale celor doi la un loc. Și lângă el la ușă se frământă la unison cam toți angajații din muzeu.

– Merg să văd dacă zice ceva de noi la televizor, îi spune paznicul unei colege vârstnice. Femeia înclină aprobator din cap și-și continuă discuția cu o alta.

– Scriitorii ar trebui în primul rând să vină aici, la protest, că e muzeul lor, îi spune interlocutoarea.

– Să ia consilierii de la Primărie manuscrisele lui Eminescu!, intervine o alta, care stârnește câteva zâmbete pe fețele congestionate.

– Ia-ți pancarta, cea mai mare-i a ta, îi spune prima unui coleg nou venit, cu o expresie mereu în alertă, ochelari, și borsetă atârnată pe umăr.

– Tinerii au nevoie și de cărți, nu doar de laptop. Cu picătura chinezească se distruge această țară, spune o altă voce de femeie.

– Eu nu mai vreau pancartă cu Iorga. Dați-mi Cioran. Vom folosi porumbeii ca să evacuăm manuscrisele; un porumbel – un manuscris, un porumbel – un manuscris, spune un scriitor care s-a alăturat protestului din fața muzeului.

– Legea românească e o barieră și taurul, când vede roșu, dărâmă acea barieră, spune o doamnă care profită de venirea unui nou protestatar ca să reia teoria asta, pe care a mai expus-o câtorva manifestanți ceva mai devreme. Două ore are timp să-și cizeleze relatarea, tot intrând în vorbă cu noi interlocutori. Noroc că s-a strâns ceva lume.

– Sunt consternată. Patruzeci și doi de ani am muncit aici, spune una dintre cele mai vechi angajate ale muzeului.

– Nu ne călcați pe pancartă, o atenționează un alt scriitor pe o trecătoare care se informează ce-i cu toată lumea strânsă la opt seara în fața muzeului închis.

– Vorba Mântuitorului, fiți trecători!, spune cineva de lângă.

Printre manifestanți miroase a săpun, dar nu pentru mult timp, fiindcă cineva a pus de un grătar undeva în spatele clădirii și mirosul de mici sfârâind se insinuează la protest împreună cu fumul.

Unii dintre manifestanți spun că până acum nu au mai fost la niciun protest. Printre ei sunt și copiii unei angajate a muzeului, o adolescentă și fratele ei mai mic. Puștiul a primit de la cineva cu împrumut o portavoce și intră rapid în rolul de agitator de mase. Vreo cincizeci de oameni repetă spusele lui din portavoce. „Salvați cultura și literatura! Salvați Muzeul Literaturii Române! Salvați Muzeul pentru viitor!”, se scandează desincronizat.

În fundal, bustul lui Nichita Stănescu, alb ca varul, participă și el la protest. Ce-ar fi zis Nichita nimeni nu știe. Cum privește așa într-o parte, pare că ar fi scris o elegie.

– Muzeul ăsta ne adăpostește memoria. Fiecare român care a trecut printr-o școală a citit ceva din operele expuse aici. Dacă Primăria nu rezolvă problema cu cel care a revendicat clădirea, trebuie să monitorizăm procesul de relocare a Muzeului într-o locație demnă de un muzeu național, spune la portavoce un protestatar mai experimentat. Iau cuvântul și alții să-și spună păsul.

Niște jandarmi privesc plictisiți mișcarea browniană de pe scările din fața Muzeului. Pare un protest pașnic ca oricare altul. Dar miza, după cum au semnalat protestatarii și pe Facebook, e foarte mare: „Muzeul Literaturii Române este în pericol iminent de a fi evacuat, împreună cu întreaga sa arhivă de peste 300.000 de manuscrise și cărți vechi, mai vechi de 500 de ani, evaluate la peste 1 miliard de euro, dar a căror valoare istorică și culturală este inestimabilă”.

Alte detaliile deprimante despre retrocedarea clădirii și dezinteresul autorităților găsiți pe site-urile Digi 24 și Rezistența Urbană.

 

Galerie foto, aici.

Citiți și:

Bucureștenii au trecut la fapte pentru salvarea Muzeului Național al Literaturii Române

“Orice mutare a Muzeului Literaturii presupune afectarea manuscriselor”

 

 

logo fondong format png

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public.

Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare in valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2015 – iunie 2015). 

Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org

Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Articolul are un comentariu

  1. Era responsabilitatea PMB sa relocheze muzeul sau, poate si mai potrivit, sa pastreze cladirea si sa o cumpere de la proprietarul actualul. La ultima sedinta de indata de luna trecut, in cadrul Consiliului General a fost incercata o discutie in plen, cu consilierii, pe aceasta tema. Din pacate si din obisnuinta, era asa o harmalaie acolo incat subiectul a fost tratat mai degraba secundar.

    Imobilul a fost retrocedat. Primaria stia despre acest lucru, caci primarul semneaza aceste documente de retrocedare. Cu toate acestea, nu au putut compila niste informatii din timp – bai, retrocedez imobilul asta. Ce e in el? un Muzeu. Ce facem cu muzeul mai departe? E, aceste intrebari, in cadrul unei autoritati publice responsabile, trebuia sa fie puse de ceva vreme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *