Astăzi ActiveWatch lansează Raportul FreeEx (2018-2019) - Libertatea Presei în România. Citește contextul general mai jos și întregul raport aici (doc.) și aici (PDF).

Contextul general

Anul 2018 poate fi definit ca un an de pregătire și de tatonare pentru perioada electorală 2019 - 2020. Campaniile mediatice duse împotriva unor persoane din sistemul judiciar sau a unor politicieni vor fi cu siguranță „utile” și vor legitima strategiile editorial-electorale ale „partidelor media” care nu au depus niciun efort să mimeze măcar o minimă distanță între politică și jurnalism. Sfârșitul anului trecut venea cu confirmarea că Partidul Social Democrat investește masiv și consecvent în fidelizarea unor jurnaliști și formatori de opinie care reușesc, cu multă abilitate, să transfere agenda partidului în agenda publică. Vocile minoritare sau critice la adresa coaliției de guvernare au fost permanent demonizate de presa pro guvernamentală și încadrate ca fiind „propaganda sistemului”. Opozanții actualei puteri, fie ei partide sau ONG-uri, au fost înfierați sistematic de presa fidelă actualei puteri, care a încropit pseudo-investigații despre consum de droguri, tranzacții fantomatice cu bitcoin și despre relații nesănătoase cu puterile colonialiste. Din nou, politicienii puterii și presa arondată au făcut front comun și au încercat să dezvolte o imagine apocaliptică a unui stat pus sub asediu de forțe răuvoitoare. Pe de altă parte, unele instituții de presă, critice puterii, nu au acționat întotdeauna cu profesionalism, unele dintre ele transformându-se în portavoce exclusivă pentru partidele din opoziție. Însă, raportul de forțe între media partizane este similar cu cel dintre partidele politice parlamentare de la noi - presa pro guvernamentală are resurse și impact semnificativ mai mari decât presa de opoziție. În contextul protestului din 10 august 2018, au fost consemnate cele mai multe și mai grave agresiuni împotriva jurnaliștilor, agresiuni venite tocmai din partea forțelor de ordine, care ar fi trebuit să asigure protecția tuturor cetățenilor aflați în mijlocul acelor evenimente încă neclare pentru opinia publică și pentru anchetatori. Conform Indexului Libertății Presei realizat de Reporteri fără Frontiere, situația presei de la noi rămâne tot în zona problematică, în anul 2019 pierzând deja trei poziții în clasamentul global (în 2018 ocupam locul 44, iar în 2019 am coborât până pe locul 47). Singura explicație pentru această poziție rezonabilă în clasamentul global ar fi că România nu e zonă de război (contrar avertizărilor de tip breaking news de la televizor) și că nu avem jurnaliști uciși pentru că și-au făcut datoria. La noi, jurnaliștii onești și profesia, în ansamblul ei, sunt sabotate, de cele mai multe ori, chiar de foști jurnaliști care fie au intrat oficial în politică, fie trăiesc din alocația oferită de partide. Principalele evenimente din 2018-2019 cu impact asupra libertății de exprimare:

2018 a fost un an de testare a strategiilor editorial-electorale, în care instituțiile de presă politizate și-au fidelizat publicul cu aceleași subiecte și obsesii dezvoltate în ultimii doi ani, parcă în anticiparea alegerilor din 2019 și 2020.
Televiziunea și radioul public - presiuni editoriale și derapaje politice alarmante. Actuala Președintă-Director General a TVR, Doina Gradea, a dovedit că nu este potrivită pentru funcția pe care o deține și trebuie demisă de Parlament.
Dezbaterile din Comisia parlamentară de control al SRI au relevat existența unor relații controversate între conducerea SRI din mandatul lui George Maior și patroni din presă.
Infiltrarea presei de către serviciile de informații, recunoscută în mod oficial de SRI, într-un comunicat de presă din septembrie 2017, continuă să aibă efecte toxice în mass-media.
2018 a fost un an în care dosarele penale ale patronilor de presă în general au stagnat sau au evoluat favorabil acestora.
Jurnaliștii au fost agresați, amenințați și insultați de politicieni, reprezentanți ai autorităților statului, oameni ai legii. O jurnalistă a fost amenințată cu moartea de un polițist, iar mașina unui alt jurnalist a fost incendiată.
Jurnaliști și cetățeni pașnici au fost victimele agresiunii nejustificate a forțelor de ordine în 10 august 2018 la „Protestul Diasporei”, violențe care au fost relatate chiar și de presa străină.
A continuat practica Jandarmeriei Române de a amenda cetățeni pentru status-urile de pe rețelele de socializare și de a identifica așa-ziși organizatori ai unor proteste nenotificate, în funcție de share-urile de pe profilurile acestor cetățeni.
Un jurnalist german care documenta protestul din 20 iunie 2018 a fost ridicat de Jandarmerie și reținut la o secție de poliție, unde a fost amendat. Procesul verbal a fost anulat, în primă instanță.
Jandarmeria și Poliția au aplicat mai multe amenzi pentru afișarea unor mesaje defăimătoare la adresa Partidului Social Democrat (plăcuțe de înmatriculare înregistrate în Suedia, proiecții video pe clădiri în București).
Ministrul Justiției Tudorel Toader a dat dovadă de aroganță și ostilitate în relația cu presa, lăsând fără acreditare jurnaliști incomozi sau ținând la porțile instituției jurnaliști.
Au existat instituții publice centrale (Ministerul Educației, Ministerul Sănătății) care au dorit centralizarea comunicării publice, limitând astfel dreptul la informare al cetățenilor, prin proceduri greoaie și birocratice de avizare a eventualelor comunicări publice ale instituțiilor din subordine.
Prevederile Legii nr. 544/2001 rămân opționale pentru parte dintre instituțiile publice din România și dintre entitățile asimilate acestora. Curtea Constituțională a României, Ministerul Apărării Naționale sau Partidul Social Democrat sunt instituții care au refuzat furnizarea unor informații de interes public și care au pierdut în instanță.
Primăria Municipiului București a restrâns încă și mai mult comunicarea cu jurnaliștii, aceștia având ca singur instrument de comunicare cu PMB conferințele de presă organizate de instituție.
Regulamentul privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR) este folosit de autorități și instituții publice pentru a bloca accesul jurnaliștilor și al cetățenilor la informații de interes public.
Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal se adaugă listei de cenzori politici ai mass-media, implementând Regulamentul privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR) fără a respecta exercitarea dreptului la libertatea de exprimare.
În 2018, hotărârile luate de colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării au generat suspiciunea că aceasta a devenit o anexă a coaliției de guvernare.
România a pierdut un nou proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului la liberă exprimare al unui jurnalist, care a fost arestat în 2006, urmărit penal și amendat pentru deținerea și comunicarea de informații clasificate.
Directiva privind drepturile de autor pe piața unică digitală (cunoscută și ca Directiva Copyright), adoptată de Parlamentul European în martie 2019, conține prevederi cu impact negativ asupra libertății de exprimare și accesului la informații.

Etică profesională și corupție în presă Chiar dacă anul 2018 nu a mai fost atât de tensionat la nivel politic și social precum anii precedenți, această stare de fapt nu s-a reflectat și în peisajul mass-media. Partidul Social Democrat a continuat să-și promoveze, contra cost, propria agendă, cu sprijinul instituțiilor de presă și al formatorilor de opinie[1] care au continuat lupta împotriva „statului paralel”, dar și împotriva adversarilor politici ai coaliției de guvernare. Jurnalismul angajat a atins noi culmi anul trecut și la începutul acestui an, când, în premieră, o instituție de presă afiliată PSD a depus denunțuri penale împotriva adversarilor politici reali sau imaginați de partidul de guvernare. Aceste evenimente au fost exploatate mediatic de presa pro guvernamentală și au contribuit la campania de denigrare a președintelui statului sau la consolidarea discursului eurosceptic tot mai pronunțat în spațiul public românesc. Acuzațiile de fake news și de propagandă au fost aruncate din toate taberele media, însă, în unele situații, așa-zisele lecții de dezasamblat știri false s-au făcut tot cu știri inventate sau scoase din context. 2018 a fost un an de uzură, în care instituțiile de presă politizate și-au fidelizat publicul cu aceleași subiecte și obsesii dezvoltate în ultimii doi ani, parcă în anticiparea anilor electorali 2019 și 2020. Proteste Cel mai controversat protest din 2018 a fost Protestul Diasporei, din 10 august. Jandarmeria Română a acționat violent, cu bastoane, gaze lacrimogene, pumni și picioare împotriva participanților pașnici și a reprezentanților presei, veniți la protest pentru a relata evenimentul. La rândul lor, unii dintre jandarmi au fost atacați de participanți la protest. Violențele fără precedent au fost amplu relatate și în presa străină, iar Parchetul Militar a deschis o anchetă pentru a analiza abuzurile Jandarmeriei. În același timp există și anchete penale împotriva protestatarilor violenți. În luna iunie 2018, jurnalistul german Paul Arne Wagner a fost ridicat de Jandarmerie și condus la o secție de poliție. Conform acestuia, aici a fost reținut, nu a fost lăsat să efectueze niciun apel telefonic și i s-a solicitat să semneze un proces-verbal la care nu a avut acces pentru a-l citi. În februarie 2019, jurnalistul a câștigat, în primă instanță, împotriva Jandarmeriei. Parte din agenda autorităților române pare să fi fost să amendeze persoanele care au afișat mesaje considerate ofensatoare la adresa PSD. Astfel, unui cetățean i s-a intentat dosar penal, i-a fost suspendat carnetul de conducere și i s-au ridicat plăcuțele de înmatriculare înregistrate în Suedia - numărul de înmatriculare era „MU*EPSD”. Ulterior, Brigada Rutieră București a solicitat procuraturii să claseze dosarul penal, admițând că prevederea invocată pentru constituirea acestui dosar fusese abrogată încă din 2016. Amenzi și amenințări cu dosare penale au primit și activiștii care, la diferite evenimente publice, au proiectat pe pereții unor clădiri din București mesaje anti-PSD și anti Guvernul României. Presa și serviciile La finalul anului 2017 și începutul lui 2018, mai multe declarații publice au scos la iveală relațiile existente între patroni mass-media și conducerea SRI din mandatul lui George Maior. Conform acestor declarații, șefii SRI se întâlneau cu patroni din mass-media. Din declarații reiese și că șefii SRI ar fi creat unui sistem de „culoare” în justiție și media sau ar fi intervenit în deschiderea unor dosare penale patronilor din presă. George Maior, șef al SRI în perioada 2006 – 2015, a infirmat aceste teorii. Deși subiectul relațiilor dintre jurnaliști (nu patroni) și servicii nu a mai avut anvergura publică de felul celei din 2017 (vezi Raportul FreeEx pentru acel an), el își continuă efectele discret, aceleași suspiciuni și acuze de colaborare sau apartenență la serviciile de informații planând deschis sau în privat între jurnaliști și vedete media, fără ca dovezi pentru astfel de acuze să apară vreodată. Subiectul are bază factuală în faptul că SRI a admis că ar exista „infiltrați” în presă[2], în faptul că există un (unic) caz de colaborare cu o structură militarizată care a devenit public (cazul Robert Turcescu – detalii în Raportul FreeEx 2014) și în existența unor relații controversate dintre SRI și patroni de presă, descrise mai sus. Dar această bază factuală nu justifică suspiciunile generalizate cu care se confruntă breasla. Interdicția prin lege a infiltrării presei de către serviciile de informații ar fi singura soluție pentru a reduce nivelul de toxicitate generat de acest subiect în breaslă și în afara breslei. Audierile din Comisia SRI, începute în toamna lui 2017, au avut ca efect pozitiv, în 2018, scoaterea la iveală a unor informații de cert interes public, cum ar fi publicarea protocoalelor de colaborare dintre SRI și instituții din justiție. Desecretizarea acestor protocoale și aducerea unora dintre ele în atenția Curții Constituționale contribuie la garantarea legalității administrării justiției. Totuși, reforma modului de funcționare a serviciilor de informații, prin modificarea legilor din domeniul siguranței naționale și asigurarea unui control civil autentic prin comisiile parlamentare de control al activității acestor servicii, trebuie să devină un obiectiv real al partidelor politice. În actuala legislatură, PSD și ALDE dețin majoritatea și au criticat pe larg existența unui așa-zis „stat paralel” creat/controlat, în opinia lor, de membri ai serviciilor secrete. Este momentul ca deținătorii majorității parlamentare să demonstreze solid existența acestor rețele de influență și să pună în practică controlul civil real al acestor servicii de informații. Serviciile publice de radio și televiziune Existența unor presiuni editoriale alarmante asupra jurnaliștilor televiziunii publice a devenit publică, în special ca urmare a înregistrărilor făcute publice de Dragoș Pătraru și ca urmare a audierilor și analizelor publicate de Comisia de Etică. Obișnuita indiferență sau ostilitate a precedentelor conduceri ale TVR față de activitatea Comisiei de Etică și Arbitraj a fost înlocuită, în mandatul Doinei Gradea, de o atitudine agresivă, chiar de sabotare a activității acestui organism independent, ajungându-se în premieră la chemarea Comisiei în instanță, de către conducerea TVR. Cheltuirea banului public în TVR pare a se face pe criterii arbitrare și, în mod sigur, într-un mod lipsit de transparență. Actuala Președintă-Director General a dovedit că nu este potrivită pentru funcția pe care o deține. Demiterea acesteia și numirea unei persoane integre și competente reprezintă o nevoie urgentă. Radioul public a depășit perioada abuzurilor administrației Miculescu, dar nu a rezolvat toate problemele rămase, fiind în atenția opiniei publice și a comisiilor parlamentare cu o serie de derapaje editoriale, în condițiile în care au fost menținute la conducere persoane care au ocupat poziții manageriale în perioada controversatului mandat al lui Ovidiu Miculescu și chiar și în perioada Dragoș Șeuleanu, acuzat de politizare excesivă. Radioul public este în continuare opac, refuzând să ofere acces la o serie de informații de interes public și să își asume în totalitate statutul de instituție publică, conform legii. Polarizarea politică a împiedicat din nou modificarea Legii nr. 41/1994, de funcționare a serviciilor publice de radio și televiziune. Partidele parlamentare au eșuat să colaboreze în vederea îmbunătățirii acestei legi. Proiectul de modificare a Legii nr. 41/1994, adoptat în iunie 2017 și trimis spre reexaminare de Președinte, este blocat de un an în procedura legislativă, ceea ce reprezintă un indiciu că ar fi fost abandonat definitiv. Proiectul conținea și prevederi salutare și poate fi o bază de pornire pentru reforma Legii. Consiliul Național al Audiovizualului Și în 2018 Consiliul Național al Audiovizualului a încercat să ajungă la zi cu soluționarea reclamațiilor care au vizat, în principal, posturile Antena 3, Realitatea TV, România TV și B1TV. De altfel, acestea au fost cele mai amendate posturi de știri anul trecut. La începutul acestui an, CNA a luat mai multe decizii controversate, cea mai sonoră fiind decizia de suspendare temporară a emisiei postului Realitatea TV pentru derapaje grave în prezentarea protestului din 10 august 2018. De asemenea, pentru a închide definitiv o serie de reclamații care riscau să depășească termenul de prescripție, a acordat amenzi la „la pachet” pentru posturile Antena 3, Realitatea TV și România TV pentru abateri repetate de-a lungul anului 2018. La sfârșitul anului trecut, CNA și-a schimbat componența prin validarea de către Parlament a patru membri noi, iar în luna martie a votat-o pe Monica Gubernat pentru funcția de președinte, propunere încă nevalidată de Parlament. Accesul la informațiile de interes public Anul trecut, reprezentanții Guvernului s-au remarcat prin replici arogante și amenințări la adresa jurnaliștilor. De la invitațiile lui Liviu Dragnea „la baie” pentru jurnaliștii incomozi și până la parlamentari PSD care au împins reprezentanți ai presei pe holurile Parlamentului pentru a-i proteja pe Liviu Dragnea și pe Viorica Dăncilă de la a da declarații, relația dintre politicieni și reporteri pare că s-a degradat. Tudorel Toader, celebru pentru monoloagele sale în cadrul conferințelor de presă, a refuzat reacreditarea a doi jurnaliști (Ionela Arcanu, Realitatea TV) și Ovidiu Oanță, ProTV) motivând că aceștia nu ar fi respectat un „cod de conduită”, care în fapt este inexistent. Tot el a refuzat accesul corespondentului român al France 2 la un interviu acordat televiziunii, nemotivând această decizie în niciun fel (jurnalistul în cauză, Paul Cozighian, a legat acest refuz de un articol semnat de el, critic la adresa ministrului). Instituții importante din România - Curtea Constituțională a României, Ministerul Apărării Naționale, dar și Partidul Social Democrat - au pierdut procesele intentate de jurnaliști pentru că nu le-au fost transmise informații de interes public. Primăria Municipiului București pare că a încetat orice legătură cu jurnaliștii (exceptând trustul Intact). Multe dintre materialele jurnalistice despre București se încheie cu disclaimer-ul netransmiterii unui punct de vedere din partea PMB. Instituția a ales să se limiteze la comunicate de presă și conferințe de presă, alegând deci atât subiectele cât și momentele în care să comunice. Legislație În 2018, Eugen Nicolicea a încercat să modifice Codul penal în așa fel încât din dosarele penale nu ar mai fi putut fi publicate decât informații laudative la adresa suspecților/inculpaților din dosare. Încercarea a eșuat. Tot în 2018, Liviu Dragnea și-a exprimat dorința de a reincrimina defăimarea țării, dorință nematerializată încă printr-un proiect de lege. A fost adoptată Legea pentru combaterea antisemitismului, o lege contestabilă prin prisma lipsei proporționalității pedepselor, dar și din perspectiva faptului că aceasta dublează prevederi deja existe în legislație (OUG 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob). Legea audiovizualului a fost amendată în Parlament, cea mai notabilă modificare fiind cea referitoare la obligația de a subtitra filmele românești, obligație care le revine producătorilor de film. Scopul este acela de a accesibiliza producțiile românești pentru persoanele cu deficiențe de auz. La CNA este în lucru modificarea unor prevederi din Codul de reglementare în audiovizual. O schemă de ajutor de stat pentru filmele și serialele românești a fost aprobată, pentru o perioadă de 3 ani, de Guvernul României. Bugetul anual se ridică la 50 de milioane de euro anual, iar filmele, seriile, miniseriile, serialele de televiziune, sitcom-urile și telenovelele sunt incluse în lista producțiilor care pot beneficia de ajutor. Ca aproape în fiecare perioadă pre-electorală, apar inițiative legislative care au scopul de a atrage bunăvoința industriei de media și a jurnaliștilor. Pe agenda Parlamentului se află o propunere de modificare a Codului Fiscal care ar scuti veniturile jurnaliștilor și ale altor lucrători din presă de la plata impozitului pe venit, indiferent de forma contractuală (contract de muncă sau de drepturi de autor). Directiva privind drepturile de autor pe piața unică digitală (cunoscută și ca Directiva Copyright) a fost adoptată de Parlamentul European și va fi implementată la nivel de țară în următorii doi ani. Directiva conține prevederi cu impact negativ asupra libertății de exprimare și a accesului la informații. Regulamentul privind protecția datelor cu caracter personal (GDPR) a intrat în vigoare. Deși legislația românească exceptează activitățile jurnalistice de la implementarea GDPR, în practică Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a demonstrat că nu are noțiuni elementare legat de aplicarea GDPR cu respectarea exercitării dreptului la libertatea de exprimare. Jurisprudență Abaterile presei de la normele profesionale au fost sancționate de instanțe, în baza Codului Civil. Daune morale record au fost acordate pentru atingerea adusă reputației unui magistrat (fosta șefă a Direcției Naționale Anticorupție). Suma - 300.000 de lei - iese din tiparele obișnuite în astfel de procese civile, în care daunele rămân în zona maximă a câtorva mii sau zeci de mii de lei. Prin comparație, amenda maximă prevăzută în prezent de legea audiovizualului pentru sancționarea radiodifuzorilor este de 200.000 de lei. CNA a aplicat acest prag maximal pentru a amenda câteva televiziuni pentru depășirea timpului de publicitate. Într-un caz din 2017 care a vizat derapaje ale România TV, tot legate de Laura Codruța Kövesi, CNA a amendat acest post cu 120.000 de lei. În concluzie, cuantumul mare al daunelor, corelat cu lipsa unei practici unitare și cu discrepanța sumei față de alte hotărâri similare, ridică serioase probleme de proporționalitate a sancțiunii. Hotărârile instanțelor în materie civilă sunt incongruente și, astfel, rămân lipsite de previzibilitate. Fapte similare par a fi sancționate în mod divergent de la o instanță la alta. Există hotărâri care țin cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar există și hotărâri care încalcă testul de proporționalitate cu gravitatea faptei și de necesitate într-o societate democratică, limitând deci, nejustificat, dreptul la libertatea de exprimare. De exemplu: obligarea la publicarea de scuze (care ar putea încălca dreptul la libertate de conștiință), obligarea la publicarea în edițiile tipărite ale ziarelor inclusiv al unora care, de multe ori, nu se află în proprietatea și controlul celor sancționați, a hotărârilor judecătorești integrale (care prin costurile implicate devine lipsită de proporționalitate; în plus este dificil de pus în practică), obligarea prin ordonanțe președințiale la ștergerea unor materiale din spațiul online. Cea mai periculoasă dintre aceste măsuri este obligarea la ștergerea unor articole din mediul online în integralitate, pentru că ar încălca reputația unor persoane, sancțiune care intră în coliziune cu standardele CEDO (vezi cauza Węgrzynowski și Smolczewski contra Poloniei, 2013). România a pierdut un nou proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru încălcarea dreptului la liberă exprimare al unui jurnalist (Marian Gîrleanu), care a fost arestat, urmărit penal și amendat pentru deținerea și comunicarea de informații clasificate. Agresiuni, amenințări, insulte Nici 2018 nu a fost un an pașnic pentru jurnaliști, mulți dintre aceștia devenind victime ale agresiunilor, amenințărilor și insultelor unei largi categorii de indivizi. Jurnalista Emilia Șercan a primit amenințări cu moartea. Poliția a identificat un prim suspect, care este chiar un polițist. Jurnalistul Dragoș Pătraru a făcut publice înregistrări care denunță abuzurile conducerii TVR, reprezentate de Directorul-General Doina Gradea și de Directorul TVR 1 și producătorul executiv Eduard Dârvariu. Liviu Dragnea a cerut anchetarea jurnalistului Dan Tapalagă, după ce G4Media a publicat un material despre un memorandum secret pe care Parlamentul României ar fi urmat să îl adopte. Mașina jurnalistului timișorean Dragoș Boța a fost incendiată, iar autorul a rămas necunoscut. Chiar și în acest context, primarul Timișoarei, Nicolae Robu, a devenit din nou agresiv verbal la adresa jurnalistului, care a publicat mai multe materiale critice despre activitatea Primăriei. Mai mulți jurnaliști l-au boicotat prin ignorare pe Eugen Nicolicea, după ce a jignit presa. România TV a primit o amenințare cu bombă. Doru Bușcu, redactor-șef la Cațavencii, a acuzat, într-o scrisoare deschisă adresată directorului SRI, că este filat de reprezentanți ai instituției conduse de către acesta. Avocatul Poporului s-a remarcat prin izbucniri nervoase la adresa presei. Nemulțumit de o știre, ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovici, a amenințat voalat TVR. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a amenințat presa cu retragerea acreditărilor la instituția condusă de el, amenințare pe care a și pus-o parțial în practică. Iar lista continuă. Piața de media În 2018, piața de media s-a bucurat de cea mai bună perioadă de după criza financiară. Estimările au indicat o creștere cu 10% a pieței de publicitate față de anul precedent, potrivit MediaFactBook. Mobilitatea jurnaliștilor a continuat să fie foarte crescută, mulți dintre aceștia orientându-se spre alte redacții sau proiecte, eventual în domenii conexe. Totodată, mai mulți oameni din presă au devenit membri de partid și și-au anunțat înscrierile în cursele electorale. S-a remarcat și o creștere a ponderii contractelor de promovare și a subvențiilor pentru presă din bani publici, cel mai probabil și pentru că 2019 este an electoral, marcat de alegerile europarlamentare și prezidențiale. În ceea ce privește câteva dintre principalele televiziuni, Pro TV a rămas lider absolut de audiență, Digi 24 și Pro au renunțat la stațiile locale, Antena Group și Kanal D au ieșit din sistemul must-carry, obligând astfel companiile de cablu să plătească pentru a le retransmite, iar discuțiile despre preluarea Prima TV de către Adrian Tomșa de la Cristian Burci au avansat. Realitatea Media a continuat să fie în insolvență. Cozmin Gușă, proprietarul postului Realitatea TV, a încercat să înființeze partidul politic Realitatea. Digi Sport și Telekom au obținut drepturile de difuzare ale meciurilor UEFA Champions League și UEFA Europa League din perioada 2018 – 2021, precum și ale meciurilor de handbal din Campionatele Europene și Mondiale care se vor juca în următorii trei ani. Ca noutate, NCN s-a lansat ca televiziune națională, cu prezentatori generați pe calculator. Piața de presă tipărită s-a confruntat în continuare cu dificultăți financiare și scăderi ale tirajelor. Pe de altă parte, principalele lanțuri comerciale și-au promovat afacerile prin publicații proprii de zeci și sute de pagini, către (sute de) mii de potențiali cumpărători. Tranzacția anului pe acest segment a fost că Ringier Sportal (companie creată de grupul elvețian Ringier și de grupul bulgar Sportal) a preluat Gazeta Sporturilor. Anul acesta, s-a remarcat din nou prin faptul că piața de media online investește în inovații la nivel de conținut și de promovare și este în continuă dezvoltare. Radio Europa Liberă a revenit în România, deocamdată doar online. De asemenea, nișa de vlogging (în special de dvertisment) a luat avânt. Presiuni la adresa libertății de exprimare Autoritatea Națională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și Poliția Teleorman au cerut jurnaliștilor de la RISE Project să dezvăluie sursele unui material de presă care îl viza pe Liviu Dragnea. Ambele instituții publice au în conducere persoane care au legături cu Dragnea. Primarul din Târgu Mureș a reclamat un jurnalist la Poliție, pe motiv că materialele acestuia ar fi deranjat ordinea și liniștea publică. Inspecția Judiciară a deschis o cercetare disciplinară împotriva unei procuroare care l-a contrazis public pe ministrul Justiției. PSD Hunedoara a strâns semnături pentru reclamarea la CNA a televiziunilor critice la adresa PSD și a lui Liviu Dragnea. Avertizorii de integritate au fost hărțuiți și în anul 2018 de instituțiile publice în care sesizau nereguli. Instituția Avocatului Poporului, ca autoritate responsabilă pentru reprezentarea/protejarea avertizorilor, este pasivă sau intervine doar formal. În 2018, hotărârile luate de colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în materie de sancționare a discursului instigator la ură au expus presiunile politice la care este supusă instituția, generând suspiciunea că aceasta a devenit o anexă a coaliției de guvernare. Cu toate acestea, trebuie remarcat că în a doua parte a anului 2018, CNCD a început să dea semne că-și recâștigă independența față de politic. Coaliția pentru Familie a dat afară jurnaliști de la propriile conferințe de presă, a blocat evenimente cu teme LGBTQI+ și i-a hărțuit pe realizatorii unui clip de descurajare a participării la referendumul (eșuat) de modificare a definiției familiei din Constituție. Ziarul Libertatea și-a investigat propriii clienți de publicitate și a rămas temporar fără reclame. CEC Bank (instituție de stat) a încetat colaborarea cu agenția de publicitate Papaya, după ce reprezentanții acesteia au protestat în fața Parlamentului. Problemele penale ale patronilor de presă 2018 a fost un an în care dosarele penale ale patronilor din presă în general au stagnat sau au evoluat favorabil acestora. Unele dosare penale sunt invalidate în justiție, ceea ce înseamnă că ori sunt greșit instrumentate, ori sunt abuzive. Alte dosare trenează ani de zile fără a fi trimise în judecată sau clasate. În ianuarie 2019, Tribunalul București, într-o primă decizie în acest dosar, l-a condamnat pe Ioan Bendei, administratorul RCS&RDS, la 4 ani de închisoare cu executare. Instanța a dispus și o amendă de 1.250.000 lei pentru firma RCS&RDS și confiscarea a peste 3.200.000 de euro de la această companie. Fiul lui Dan Adamescu, Alexander Adamescu, proprietar al ziarului România liberă, a continuat lobby-ul puternic la nivel internațional pentru blocarea extrădării sale din Anglia. Extrădarea este cerută de autoritățile române pentru a-l judeca într-un proces ce privește acuzația de complicitate la dare de mită către judecători, dosar în care tatăl lui Alexander, Dan Adamescu (între timp, decedat), a fost condamnat definitiv. În februarie 2019, publicația The Guardian a dezvăluit că un fost șef al serviciului secret de Informații MI6 și un lord liberal-democrat au folosit ofițeri de informații pensionați pentru a strânge informații „sensibile” de la surse secrete din guvernul României pentru a-l ajuta pe Alexander Adamescu. La sfârșitul lunii aprilie 2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) i-a respins plângerea lui Alexander Adamescu împotriva mandatului de arestare în lipsă emis de autoritățile române în martie 2016. Cu doar o zi înainte de decizia CEDO, în 22 aprilie 2019, polițiștii Direcției de Investigare a Criminalității Economice și procurorii Parchetului Capitalei au efectuat mai multe percheziții la compania familiei Adamescu, Unirea Shopping Center, și la domiciliul unui director din cadrul societății, într-un nou dosar ce vizează infracțiuni de delapidare. Anul trecut i-a adus omului de afaceri și fostului parlamentar PSD Sebastian Ghiță o schimbare radicală a situației. Sebastian Ghiță, care controlează România TV, a fugit din România în decembrie 2016, în ultima zi în care mai beneficia de imunitate parlamentară, în timp ce se afla sub supraveghere judiciară. Dacă în aprilie 2017 acesta era reținut de autoritățile de la Belgrad și plasat sub control judiciar în baza a trei mandate de arestare emise pe numele său de autoritățile române, în ianuarie a fost aprobată de autoritățile sârbe cererea sa de azil politic, iar în martie 2019 ministerul Justiției a retras cererea de extrădare, după ce Curtea de Apel Ploiești a revocat și ultimul dintre mandatele de arestare. Anterior, în luna august 2018, Curtea de Apel din Belgrad respinsese printr-o decizie definitivă cererea de extrădare a lui Sebastian Ghiță. Decizia a reprezentat punctul culminant al unui lung șir de decizii favorabile pentru fostul deputat PSD care, în luna iunie 2018, într-o decizie în primă instanță, a fost achitat de ÎCCJ în dosarul în care era judecat pentru mai multe fapte de corupție alături de mai mulți șefi din poliție și Parchetul din Prahova. Sebastian Ghiță este inculpat în cinci dosare penale. Printr-o disjungere din martie 2018, DNA continuă să cerceteze, într-un nou dosar, modul în care Maricel Păcuraru și societatea Strategies Research Investments SRL au intrat în posesia acțiunilor de la Realitatea TV. Maricel Păcuraru a fost eliberat condiționat din închisoare în 2017. El fusese condamnat pentru infracțiunile de spălare de bani și complicitate la abuz în serviciu. Anul 2018 a fost un an liniștit pentru patronul media Adrian Sârbu, cele două dosare penale în care acesta este inculpat trenând în procedura de cameră preliminară. Dosarul Mineriadei 13-15 iunie 1990, unde Adrian Sârbu a fost trimis în judecată în iunie 2017 pentru infracțiuni împotriva umanității, se află în cameră preliminară pe rolul Curții Supreme din ianuarie 2018, o decizie cu privire la legalitatea probelor fiind așteptată în data de 8 mai 2019. La trei ani de la reținerea sa pentru 24 de ore, dosarul lui Cristian Burci, deschis de către procurorii DIICOT Olt, nu a fost încă trimis în instanță. În iunie 2018, Curtea de Apel București a respins, printr-o decizie definitivă, contestația fostului moderator și patron al OTV, Dan Diaconescu, la sentința de executare ce îi interzicea să mai desfășoare vreo activitate în presa scrisă sau audiovizuală până în 2023. După executarea a doi ani și șapte luni de închisoare pentru infracțiunea de șantaj, Dan Diaconescu a fost eliberat condiționat în 2017. Dan Andronic, patronul Evenimentului zilei are trei dosare pe rolul instanțelor, fiind acuzat de mărturie mincinoasă, favorizarea infractorului, aderarea la un grup infracțional organizat și complicitate la trafic de influență. Sorin Strutinsky (Telegraf, Neptun TV) are trei dosare pe rolul instanțelor, pentru acuzele de complicitate la luare de mită, trafic de influență ș.a. El a primit două condamnări, care nu sunt definitive, în primă instanță: 7 ani și 10 luni în dosarul Polaris, alături de Radu Mazăre și de fostul deputat PSD Eduard Martin (hotărâre a ÎCCJ din 3 mai 2019); 7 ani și 4 luni de închisoare într-un dosar de trafic de influență (hotărâre a Tribunalului Constanța din decembrie 2017). Aristotel Căncescu (președinte al Consiliului Județean Brașov, patron al Mix TV), a fost trimis în judecată de DNA, în ianuarie 2019, într-un nou dosar în care este acuzat de fapte de corupție, prejudiciul fiind estimat la 12,8 milioane de lei. Alături de el au fost trimiși în judecată mai mulți șefi ai unor direcții din CJ, în legătură cu modul de atribuire a contractului din bani publici privind modernizarea bazelor de salvare, a refugiilor alpine și a traseelor turistice. Căncescu are pe rolul instanțelor alte șase dosare penale instrumentate de DNA. [1] „Caracatița „jurnaliștilor” și „analiștilor” plătiți de PSD”, de Octavia Constantinescu, newsweek.ro, 28 decembrie 2018 – anchetă actualizată la 18 ianuarie 2019. „Cine sunt clienții PSD plătiți din subvenții publice”, Virgil Burlă, G4Media.ro, 11 martie 2019. [2] Infiltrarea presei de către servicii este o problemă reală, acest lucru fiind recunoscut, în 2017, chiar de SRI, într-un comunicat de presă din septembrie: „Referitor la presă, reprezentanții SRI au afirmat public în repetate rânduri că serviciul de informații se comportă după aceleași norme ale muncii de informații ca toate serviciile partenere, utilizând surse secrete umane, inclusiv acoperite, în toate domeniile de interes pentru siguranța națională, cu stricta respectare a legii”. - „SRI contrazice afirmațiile fostului ofițer Daniel Dragomir și spune că nu a elaborat niciodată vreun rechizitoriu / Despre ofițerii acoperiți în justiție, politică și presă: Respectăm strict legea”, de R.M., HotNews.ro, 15 septembrie 2017; https://www.sri.ro/articole/comunicat-de-presa-1 ____ Extras din Raportul FreeEx (2018-2019) - Libertatea Presei în România. Citește întregul raport aici.