Tentativa de sinucidere a unui politician de calibrul lui Adrian Năstase a ocupat perfect justificat mințile României: omul a condus țara, iar gestul său extrem este, fără îndoială, în legătură cu felul în care a condus-o. Sunt, așadar, partizanul includerii acestui comportament extrem în dezbaterea publică, iar nu înlocuirea dezbaterii cu compasiunea – așa cum propune Victoria Stoiciu într-un excelent text publicat pe Critic Atac.

Și susțin această idee în ciuda unei copleșitoare categorii de comentarii de extrem prost gust, asezonată cu temerare interpretări „științifice” emise de tele-psihologi. Așa e dezbaterea publică la români. Unii l-au luat la mișto, alții se îndoiesc de autenticitatea faptei, au fost oameni nervoși că a făcut-o și oameni nervoși că n-a făcut-o bine, mulți care i-au înălțat osanale, câțiva care l-au declarat erou ș.a.m.d. România își exersează valorile, ceea ce e foarte bine.

Toate aceste comentarii au, de fapt, o mică relevanță pentru omul Năstase. Ele sunt o gimnastică morală a societății. Iar prilejul nu este unul de doi lei, pentru că – uite, Victoria, aici e loc de compasiune – costul unui asemenea exercițiu e mult mai ridicat. Nu mă hazardez, vă las să evaluați cât face viața lui Năstase.

Iar dacă tot avem acest prilej, cred că ar fi păcat să nu-l maximizăm. Să aducem în discuție și alți sinucigași ai României. Să nu uităm că învățăm la școală despre un anume Decebal care și-a luat viața ca să nu îngenuncheze în fața dușmanului – și salut, cu acest prilej, recunoașterea valorii didactice a suicidului. Repet, vorbesc aici doar despre sinuciderea de interes public.

Recunosc că atunci când mă gândesc cu mintea mea de psiholog la oamenii care se împușcă, se spânzură ori sar în gol, tind să mă refugiez în opțiunea noninvazivă: reconstitutirea trăirilor autorului este un proces extrem de delicat care în nici un caz nu se poate face la televizor, în compania avocatului, a ziariștilor etc. Dar din poziția de cetățean, am să-mi permit să pun alături două personaje în calitatea lor de suicidari de interes public: Panait și Năstase. Nu pot și nici nu încerc să reconstitui mecanismele psihologice care i-au dus către soluția cunoscută. Dar există câteva repere care sunt accesibile pentru că sunt exterioare minții. Uite, așa cum nu pot să reconstitui vâltoarea de stări pe care le-a parcurs Romeo, iubitul Julietei, până să ia dramatica decizie, dar pot să declar cu certitudine că s-a sinucis pornind de la o confuzie.

Sinuciderea lui Panait. În anul de 2002, al doilea an de guvernare Năstase, tânărul (29 ani) procuror Cristian Panait a fost trimis de șefii săi la Oradea să-l ancheteze pe colegul său de breaslă, Alexandru Lele. Lele călcase grav pe bec, pentru că arestase unul dintre marii sponsori ai PSD-ului – Adrian Tărău. Din contrabanda cu carburanți, Tărău își plătise protecția din partea regimului Năstase și un post de prefect pentru tatăl său. La o zi după ce Lele l-a arestat, premierul Adrian Năstase a apărut la televizor și a atacat inițiativa procurorului cel viteaz. A doua zi contrabandistul era pus în libertate iar de la Parchetul general era declanșată acțiunea de pedepsire a lui Lele pentru infinitul tupeu de a se atinge de protejații sistemului. Instrumentul de pedepsire a fost Panait. Doar că el nu a fost bine ales: la întoarcerea din anchetă, a anunțat că Lele a acționat corect și că nu are motive să declanșeze vreo urmărire penală. Șefii i-au luat instantaneu dosarul și l-au sfătuit să-și bage mințile-n cap dacă vrea să mai aibă vreo carieră în procuratură. După câteva zile Panait s-a aruncat de la etaj. Ultimul care l-a vizitat înainte de a se sinucide – scrie presa din epocă – a fost colegul său, procurorul Victor Ponta. După înmormântarea lui Panait, Ponta a fost promovat șef al Corpului de Control al primului Ministru, Adrian Năstase. Privind această istorie din afară, putem înțelege că, pentru Panait, valorile morale erau mai importante decât pentru alți oameni. Faptul că s-a sinucis înseamnă, desigur, și că mintea lui nu a găsit, atunci, alte soluții pentru a-și proteja curățenia. (Lele, de exemplu, nu s-a dat bătut: a continuat războiul din afara profesiei, și, după 10 ani, a câștigat și ultima bătălie în instanță).

Sinuciderea lui Năstase. Adrian Năstase a patronat România într-o perioadă în care corupția își subordonase statul. A avut, cu siguranță, o putere uriașă: scotea oameni de la închisoare – vezi Tărău -, sau, dacă îl deranjau, îi băga la închisoare – vezi arestarea lui Ovidiu Iane pentru diseminarea Armaghedon-ului. Este, moral, responsabil de moartea lui Panait. Era puternic și intangibil ca un zeu. Dar, după ce-a pierdut puterea, imunitatea a rămas intactă numai în mintea lui. Faptul că în 2012 a încercat să se sinucidă după ce a fost condamnat la închisoare este semnul că nu a înțeles că devenise muritor.

De unde privesc eu, între cele două sinucideri, România a parcurs un drum pozitiv.

*mă voi referi, aici, la comportament, indiferent de rezultatul acestuia

Articolul are 14 comentarii

  1. Va salut. Gasesc articolul bun. Nu inteleg de ce ati evitat sa mentionati numele celui arestat de Lele (mentionez ca nu cunosc episodul) si e posibil sa nu-nteleg finalul articolului.
    Am parcurs un drum pozitiv in sensul ca Statul de drept nu numai ca nu mai sta, dar a inceput sa-si faca simtita prezenta timid, iar personajul din poveste care nu a inteles asta este fix A.N.? Daca da, excelenta perspectiva. E un pas intermediar colosal in analiza evenimentului. Pe mine ma deranja profund intentia de a evita puscaria cu orice pret si posibila impresie ca e indreptatit sa evite puscaria cu orice pret. Incerc sa nu investesc sentimente in eveniment si ma deranjeaza faptul ca legea, in putinele momente in care ne trateaza pe toti “mai egal” decat si-ar dori unii, e.. subestimata/sfidata.
    Cred ca usor-usor, avem de-a face cu un nou mod (in RO) de a face opozitie. Ma bucur cu trei sferturi de gura ca nu ne mai acuzam doar ca suntem securisti, ci am devenit plagiatori si hoti. Si ma bucur ca sunt acuze care iau calea instantei (unde e nevoie de argumente, dovezi), nu mai sunt simple injurii/ denigrari. Numai vorbim doar despre discreditare ieftina, incepem sa vorbim despre posibilitatea de a aplica legea in scopul condamnarii celor care o incalca.
    Sper sa se pastreze o nota de decenta, sa crestem in rigoare si, cand se va pronunta poporul in sensul asta, sa ne bucuram de alternanta la putere, sa facem curat sub pres.

    Felicitari inca o data pentru articol si pentru invitatia la dezbatere publica! E un exercitiu de care avem foarte mare nevoie.

  2. Dar Năstase NU a încercat să se sinucidă, oricât ar zice antenele asta.

    Un om care are 21 de arme de foc nu greșește iar un glonț în gât de la mai puțin de 1 metru te lasă fără gât!!

  3. Pacatul trufiei este unul din pacatele capitale. Si A.N. se face vinovat de prea multa trufie care, eident, i-a anihilat simtul realitatii. Este greu sa cazi de sus. Si, in cazul lui, este si mai greu sa intelegi de fapt de ce cazi.

  4. de la a-ti lua singur viata si pana la te rani doar, e cale lunga. in primul caz lasi un testament sau manifest nescris, in al doilea e o incercare disperata de a-ti diminua pedeapsa sau a o face mai confortabila. daca avea onoare ori se impusca in cap ori facea cei doi ani de detentie asa cum au facut altii, zece sau douazeci, in inchisorile comuniste de la Sighet, Aiud, Pitesti, etc. oameni care s-au stins in intunericul unei ignorante impuse. de unde privesc eu, drumul intre atitudinea incarceratilor politici din anii 50 si cel actual (la singular deocamdata), Romania a parcus un drum negativ.

  5. Toata treaba asta cu sinuciderea e o manevra ca sa scape de parnaie. Si-s sanse mari sa scape pt ca probabil are destui la mana cu foi si dovezi, chiar si acum.

  6. cazul Panait a fost primul lucru care mi-a venit in minte cand a inceput toata tarasenia asta. am rationat si eu asemanator dar mi-am dat seama ca gresim. procedand asa nu suntem deloc mai buni ca ei, dimpotriva suntem de-o teapa cu ei, procedam exact ca ei daca dam verdicte e genul “Este, moral, responsabil de moartea lui Panait.” fara sa punem semnul intrebarii. desi sufletului meu i-ar placea sa va dea dreptate, ratiunea imi spune ca articolului ii lipseste tocmai ce incearca sa propuna: echilibru si argumentare bazata strict pe fapte! putem sa jucam rolul instantei morale bazandu-ne doar pe informatiile pe care le-am cules din presa vremii?

  7. Alaturarea numelui lui Ponta de afacerea Nastase, via “Ponta a fost ultimul care l-a vizitat pe Panait” numai pentru ca asa a spus presa, mi se pare putin fortata. Dar cum traim in tara telenovelelor si a scenaritelor, se poate trai si cu asa ceva. Si in fond, daca Nastase a fost infundat de un potential penal (l-am numit pe Basecsu) de ce n-ar fi si Basecsu la randul lui infundat de Ponta? De aici de unde stau eu, din varful muntelui, s-ar vedea ca un lucru pozitiv. Asta ar insemna ca Romania si-a continuat drumul pozitiv inceput cu condamnarea lui Bombonel. Ha! Ha! Ha!

  8. Si da, are dreptate Octavian, daca Bombonel este vinovat de moartea lui Panait, atunci putem s-o spunem din toti rarunchii ca autorul moral al tentativei de sinucidere a lui Nastase este Basecsu. La fel cum, nu peste mult timp, Ponta va fi gasit vinovat pentru dezumflarea acestei uriase minciuni numita Basescsu si trimiterea lui la puscarie. Acolo unde, trebuie sa fiti de acord cu mine, ii este locul. Desfiintarea personajului politic numit Basecsu va semana cu artificiile de Anul Nou in comparatie cu telenovela Nastase! Va fi un spectacol de sunet si lumina incomparabil mai pasionant! Ha! Ha! Ha!

  9. Buna ziua,
    daca m-as uita numai pe National Geographic sau pe CNN as intreba cine e Nastase.
    Daca ne indepartam putin de subiect nu vi se pare ca totul e un circ?
    Insa e unul vechi. In termeni stiintifici se numeste manipulare.
    PSD isi apara oamenii cu armele lor vechi pile si manipulare, presedintele tarii se lupta in continuare cu “rechinii” care ii doreste DOAR dansul, dupa ce si-a pus la “adapost” fata la euro-bani multi pe luna.
    Toate bune,
    Un om care munceste si are grija de copii lui

  10. De adaugat ar mai fi perchezitia pe care dorea sa faca anumite organe, ca sa planteze dovezi in apartamentul lui Lele, ce moaca au facut cand procurorul le-a deschis usa avand casa plina de echipaje de la diferite televiziuni…

  11. Mi se pare atat de trist, ca eu care eram un copil la vremea aia si inca mai tin minte treburile astea. Iar lumea are un singur of zilele astea, transformarea in martir a acestui nenorocit arogant (pe alocuri foarte vinovata de toate mai este si Monica Macovei).

    Eu fac pariu cu toti USL-istii democrato-socialisto-liberalo-conservatori ca Boc si Basescu (cu toate bubele lor) nu vor ajunge niciodata unde a ajuns Nastase si unde ar trebui sa ajunga Hrebenciuc, Mitrea, Victoras/Daciana/Ilie Sarbu si ceilalti dinozauri zamisliti sub falnica domnie a lui Nea Nelu x 3 mandate.

  12. Un detaliu important: Ponta a fost facut sef al Corpului de Control al Guvernului in 2001, Panait s-a sinucis in 2002. Eroare din partea mea (am verificat totusi cv-ul lui Ponta) sau neglijenta/dezinformare din partea d-vostra?

Comentariile au fost inchise.