Săptămâna aceasta, mai exact miercuri, am fost alături de Codru Vrabie (expert al organizației Funky Citizens), Mircea Toma și Liana Ganea la o dezbatere / atelier cu studenți ai facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din București despre ce înseamnă accesul la informație publică, eficiența legii și cazuri concrete ale aplicării sale, în cadrul laboratorului media experimental Sponge.

Am povestit și discutat cu studenții de la Jurnalism despre modul în care ActiveWatch a câștigat în instanță procesul împotriva Ministerului Culturii / Institutul Național al Patrimoniului referitor la cazul Roșia Montană Gold Corporation, și despre procesul câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de jurnalistul Ioan Romeo Roșiianu împotriva stutului român.

Un alt punct interesant al discuției a fost despre platforma de informare nuvasuparati.info, platformă ce pune la dispoziția utilizatorilor un instrument prin care se pot solicita informații de interes public în format electronic.

Pentru cei interesați de subiect, aici este un interviu cu Mircea Toma vorbind despre liberul acces la informație, publicat de ziarul online epochtimes-romania. Vedeți si articolul despre transparență și date deschise, publicat de subsemnatul pe blogul Sponge în engleză și pe blogul ActiveWatch în română (mai jos).

 

Paul Chioveanu

Sponge este un laborator media experimental care conectează organizații din domeniul media, tehnologia informației și a transparenței. Experimentăm cu noi unelte digitale de eliberare a informației de interes public. Promovăm informația liberă, relevantă și verificabilă sub formă de articole sau aplicații. Organizăm ateliere, hacatoane, cursuri și conferințe. Partenerii Sponge sunt Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Active Watch, Ceata, Geo-spatial, ApTI și Facultatea de Științe Politice – Universitatea București.

Aceasta activitate face parte din proiectul „Sponge – conectarea retelelor si comunitatilor de inovatori din domeniul media, tehnologia informatiei și a comunicarii. Proiectul este coordonat de Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie si este finantat  prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania. Pentru informatii oficiale despre granturile SEE si norvegiene, accesati: www.eeagrants.org

Sponge – Transparență 2.0

Open… Access, Cities, Contracting, Data, Design, Development, Economics, Education, GLAM, Government, Hardware, Humanities, Mapping, Science, Source, Sustainability, Transport și așa mai departe. Lista poate continua. Nu există o limită, cum, de altfel, nu există o limită a conceptului de ‘acces la informații’. Se inventează, poziționează, reinventează și iar repoziționează. Un ciclu care ține cont doar de interesul public și implicare cetățenească continuă.

Valorile Open sunt o parte din subiectele discutate la Festivalul Open Knowledge organizat în iulie 2014 la Berlin de către Open Knowledge Foundation – o rețea de specialiști pasionați de date deschise, advocacy, tehnologie și consultanță/ instruire. 95% dintre aceste subiecte au legătură cu mecanismele de transparență guvernamentală, participare și consultare cetățenească. Festivalul a adunat laolaltă o rețea de oameni – programatori, activiști, analiști, experți guvernamentali etc. – pasionați de subiect și care, pe parcursul câtorva zile, au discutat idei și instrumente în a face lumea un pic mai bună, mai accesibilă, mai participativă.

Citind agenda evenimentului am realizat că sunt subiecte care acum 15 ani nu mă gândeam că vor fi abordate în Europa și cu atât mai puțin în România. Bine, nici în ziua de azi fenomenul nu a prins rădăcini puternice la noi, dar există o serie de indicii care ma fac să cred că în scurt timp le vom aborda. Poate chiar sub umbrela / mișcarea Sponge.

În România anului 2000, de-abia se puneau bazele, vorba unui prieten, ‘sfintei treimi’ în lupta împotriva corupției și promovarea transparenței decizionale. Ca și azi, și atunci au existat câțiva oameni din zona ongeurilor, și nu numai, care au promovat și au pus presiune pe decidenți pentru ca în România să avem o lege a liberului acces la informație – Legea 544 din 2001 (la un an distanță de o altă lege importantă – Legea 24 din 2000 privind normele de tehnică legislativă) și apoi, în 2003, a transparenței decizionale – Legea 52/2003.

De la adoptarea lor, în special a Legii 544 și a Legii 52, și până în prezent s-au scris sute de articole, rapoarte, procese verbale, sesizări de nerespectare a legilor, trimiteri în judecată și mii de cereri de informații. Toate acestea cu rolul de a încuraja guvernul și administrațiile locale de a pune în aplicare și de a respecta legislația, dar și de a motiva cetățenii în a construi o ‘relație’ cu cei care îi guvernează (și nu doar în timpul exercițiului electoral). Pentru o guvernare transparentă și eficientă e nevoie de mai mult, e nevoie de cetățeni activi și administrații responsabile în gestionarea banului public.

Scopul acestui articol este de a aminti, reaminti sau poate doar a introduce în discuție o speță care, după părerea mea, a trecut mult prea ușor pe lângă noi. Un caz câștigat la CEDO, pe liberul acces la informație și libertate de exprimare ce deschide ușa transparenței instituționale, acolo unde aceasta este zăvorâtă cu multe lacăte, nu doar în România, ci în întreaga Europă: Cazul Roșianu vs. România.

Pe 24 iunie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat câștig de cauză jurnalistului maramureșean Ioan R. Roșiianu în procesul intentat de acesta României. Obiectul cererii de reclamare a constat în încălcarea de către statul român a drepturilor garantate de către Convenția Europeană, articolul 6 – dreptul la un proces echitabil și articolul 10 – libertatea de exprimare.

Pe scurt despre ce a fost vorba:

Pe 8 februarie 2005, la patru ani de la adoptarea Legii accesului la informații, I.Roșiianu a solicitat primarului municipiului Baia Mare să îi comunice o serie de informații de interes public pentru un material jurnalistic. Solicitarea era structurată pe 10 întrebări care vizau activități ale primăriei – deplasările în țară sau străinătate ale angajaților, contractele de publicitate încheiate de primărie, cheltuielile ocazionate de organizarea unor serbări publice ș.a.m.d.

Conform Legii, autoritățile / instituțiile publice au obligația de a răspunde în scris la solicitare în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia, în funcție de dificultatea și complexitatea răspunsului, iar refuzul solicitării în termen de 5 zile.

I.Roșianu nu a primit, însă, niciun răspuns. În consecință, s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru obligarea primarului la comunicarea informațiilor. După câteva luni, sentința Tribunalului Maramureș i-a dat câștig de cauză dar primăria a refuzat în continuare să dea curs cererii și să pună în aplicare executarea sentinței.

La sfârșitul lunii februarie, I.Roșiianu a mai solicitat Primăriei Baia Mare să-i comunice un alt set de informații printre care și schimburile de teren sau spații comerciale efectuate; modul în care au fost cheltuite / investite fondurile primărie. La 11 aprilie, primăria i-a comunicat un răspuns incomplet ce nu cuprindea informațiile solicitate. În consecință, Roșianu s-a adresat din nou Tribunalului Maramureș, câștigând și de această dată.

Ca urmare a unor demersuri făcute în paralel de jurnalist (s-a adresat Judecătoriei Baia Mare pentru a-l sancționa, conform Legii, cu amendă civilă pe primar; apoi a depus plângere penală la Parchet cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu; în final s-a adresat executorului judecătoresc pentru a obține plata unor daune morale), la 12 decembrie 2005, primarul Cristian Anghel îl invita pe I.Roșiianu la sediul Primăriei să ridice 402 pagini care ar fi conținut informațiile solicitate și plata unei taxe de 90,4 Ron (!) cheltuieli de multiplicare.

La 26 aprilie 2006, Tribunalul Maramureș admite cererea jurnalistului și aplică primarului o amendă civilă de 2816 Ron pentru neexecutarea sentinței: Tribunalul constată că: „Asigurarea informaţiei de interes public nu este îndeplinită atunci când la dispoziţia solicitantului se pun un număr de acte din care cel îndreptăţit să selecteze ce-l interesează […] Copiile în sine nu ţin loc de răspuns care trebuie să fie punctual la fiecare întrebare. În caz contrar se deschide posibilitatea fiecărui solicitant să interpreteze personal conţinutul actelor pe care le primeşte, interpretare care să fie total diferită de cea a autorităţii după care autoritatea să fie nevoită să dea explicaţii şi justificări ceea ce nu este în spiritul legii”.

Efortul de a obține informații publice nu s-a oprit aici. Pe 9 mai 2005, Roșiianu solicita aceleiași instituții și alte informații. Deznodământul, identic cu ‘succesul’ primelor două cereri.

Cazul Roșiianu nu este singular în România. Multe organizații și mulți cetățeni au acționat în instanță administrații locale sau instituții publice pentru refuzul de a răspunde solicitărilor făcute în baza legii. Singular este procesul intentat la Curtea Europeană. Și aici meritul este atât al jurnalistului pentru perseverența dusă pană la capăt cu o administrație opacă, cât și a organizației Apador-CH pentru preluarea cazului și susținerea apărării acestuia la CEDO.

Conform jurisprudenței CEDO, dreptul la un proces echitabil garantat de Articolul 6 protejează “punerea în aplicare a deciziilor judecătoreşti definitive şi obligatorii care într-un stat de drept nu pot rămâne inoperante în detrimentul unei părţi. Executarea unei decizii judecătoreşti nu poate fi împiedicată, invalidată sau întârziată de manieră excesivă”.

Mai mult, CEDO constată, în baza articolului 10 din Convenție, că statul român a încălcat „ libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii fără amestecul autorităţilor publice”, ceea ce se traduce în împiedicarea unui jurnalist de a avea acces la o informație de interes public și de a informa mai departe publicul larg.

Pe baza celor două articole, CEDO a condamnat România la plata a 4000 de euro despăgubiri jurnalistului.

 

Revenind la datele Open*, există o legătură strânsă între informațiile publice necesare a fi deschise și modul de obținere al acestora. Până de curând, informațiile și datele publice erau obținute în baza Legii 544/ 2001 și livrate de către instituțiile/ autoritățile publice pe suport de hârtie (prin poștă) sau, în cel mai bun caz, într-un document cu acces restricționat în format .pdf.

O dată cu semnarea de către guvernul României a Open Government Partnership (OGP) în 2011, lucrurile au început treptat să se mai schimbe. Guvernul și-a luat angajamentul de a crește transparența și eficiența administrației, precum și creșterea calității și a numărului de date deschise publicate de instituțiile publice. În prezent, o serie de organizații neguvernamentale, împreună cu Departamentul pentru Servicii Online și Design (din cadrul Guvernului) cer sistematic instituțiilor centrale din România seturi de date cu informații gestionate de către acestea. (pot fi găsite aici – ogp.gov.ro/guvernare-deschisa/date-deschise, sistematizate în baze de date online).

Rămâne de urmărit dacă, în contextul procesului câștigat la CEDO și al mișcării Open Government, instituțiile din România, în special autoritățile locale, vor fi mai atente la modul în care pun în practică dispozițiile legii liberului acces la informații: răspunsuri la termene și informații complete la cererile cetățenilor, jurnaliștilor sau ong-urilor; publicarea din oficiu a informațiilor publice pe paginile de website; formatul deschis al informațiilor.

Din iunie 2014, verdictul dat de CEDO în cazul Roșiianu a devenit parte a jurisprudenței europene și naționale.

* definiția termenului de open data, oferită de colegii de la ApTI poate fi mai ușor de înțeles în contextul poveștii de mai sus: “datele publice sunt date produse de autoritățile publice și care nu sunt subiectul unor restricții legate de viața privată, confidențialitate sau securitate. Datele deschise sunt informații care sunt libere de accesat, reutilizat și redistribuit”.

 

Mai mlte info despre cazul Roșiianu vs România puteți citi accesând: http://www.apador.org/rosiianu-romania-condamnare-cedo; http://swarb.co.uk/rosiianu-v-romania-echr-24-jun-2014/.

Decizia CEDO pe larg aici: http://www.bailii.org/cgi-bin/markup.cgi?doc=/eu/cases/ECHR/2014/648.html&query=ROSIIANU&method=boolean

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *