EEA Grants_small   logo amp_simplu

 

 

În data de 9 aprilie a acestui an, Guvernul României a demarat o acțiune de introducere prin procedură de urgență a obligativității înregistrării și stocării datelor de identificare ale utilizatorilor de cartele prepaid și rețele Wifi gratuite. Hotărârea nu a venit nicidecum ca o surpriză, în contextul în care acesta este al patrulea proiect inițiat în ultimii trei ani cu scopul introducerii obligativității înregistrării utilizatorilor de cartele prepaid.

Ce este și mai curios este faptul că acest proiect de lege a fost propus la o zi după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a invalidat Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie și internet – cunoscută și ca Directiva Big Brother – pe motiv că aceasta reprezintă o imixțiune deosebit de gravă și disproporționată în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. Având în vedere faptul că inițiativa nu este prima de acest gen din partea Guvernului României, ne-am fi putut aștepta la o motivare clară, formulată în urma unei analize amănunțite, a necesității implementării unei astfel de măsuri. Totuși, în expunerea de motive elaborată și publicată de Guvern nu este punctat niciun motiv clar și nu se face referire la niciun fel de raport asupra situației actuale din care să reiasă nevoia unei astfel de reglementări.

Primul motiv specificat este acela că „actuala situație creează discriminări între consumatorii serviciilor achiziționate de la furnizori, în condițiile în care legislația națională recunoaște dreptul furnizorilor de a colecta și prelucra datele cu caracter personal numai ale abonaților, împreună cu obligația acestora de a pune la dispoziție aceste date”. Cu alte cuvinte, guvernul consideră că utilizatorii abonamentelor s-ar putea simți lezați de faptul că doar ei trebuie să-și publice datele, nu și cei ce utilizează cartele prepaid. Ce nu au luat reprezentanții guvernului în considerare este faptul că utilizatorul este conștient că furnizarea datelor personale nu este necesară pentru a folosi efectiv serviciul de telefonie, ci pentru a încheia un contract prin care el se obligă să își achite datoriile față de furnizor. În acest caz, utilizatorul nu se poate simți discriminat, deoarece beneficiază de un produs diferit față de utilizatorul prepaid, chiar dacă serviciul de telefonie este același.

Al doilea motiv este „dificultatea identificării utilizatorilor de cartele preplătite în cazul activităților efectuate pentru desfășurarea cercetării penale ori pentru cunoașterea, prevenirea și contracararea riscurilor ori amenințărilor la adresa securității naționale”. Deși motivarea pare elocventă, în document nu se face referite la niciun studiu, raport sau situație statistică actuală care să expună o legătură între indicatorii criminalității și inexistența obligației de a înregistra cartelele prepaid. Mai mult decât atât, la nivel mondial nu există niciun studiu care să demonstreze că introducerea unei astfel de legi a dus la scăderea criminalității.

Care sunt consecințele introducerii obligativității de înregistrare a datelor?

În prezent, piața de telefonie mobilă din România este dominată de clienții de cartele prepaid, aceștia reprezentând aproximativ 67% din numărul total de utilizatori. Tendința este în continuă creștere, mai ales datorită lărgirii portofoliilor de servicii prepaid oferite de operatori. În cadrul anumitor promoții operatorii aleg chiar să distribuie gratuit cartele prepaid cu credit inițial, pentru a-și promova noua ofertă sau chiar pentru a căștiga clienți noi în detrimentul altor operatori. În multe cazuri utilizatorii aleg chiar să folosească mai multe cartele prepaid, chiar și de la același operator, pentru a separa telefonul personal de cel de serviciu sau pentru a beneficia de mai multe oferte în același timp. Toate aceste lucruri se întâmplă tocmai datorită regimului liber de distribuire și folosire a acestui tip de cartele și toate aduc beneficii atât utilizatorilor cât și operatorilor.

De menționat este faptul că în procesul de adoptare a acestei măsuri reprezentanții guvernului nu au luat în considerare poziția operatorilor față de proiect, deși ei ar fi printre primii afectați.

GSMA – Ascociația operatorilor GSM la nivel global – a publicat un studiu prin care expune posibilele consecințe ale reglementărilor asupra cartelelor prepaid, atât din punct de vedere economic, cât și social și administrativ. Acest document oferă ca studiu de caz situația din Mexic unde o astfel de lege a fost introdusă în anul 2009 ca mai apoi să fie retrasă trei ani mai târziu pe motiv că nu s-a putut demonstra că măsura a ajutat la prevenirea, investigarea și finalizarea cazurilor de infracțiuni asociate cu folosirea cartelelor prepaid. În acel interval s-a putut observa chiar o creștere cu 40% a cazurilor de amenințare și șantaj prin telefon. Tot cu această ocazie s-au putut trage mai multe concluzii care infirmă ipotezele pe baza cărora au fost propuse și inițiate astfel de măsuri, cum ar fi cea conform căreia infractorii folosesc exclusiv cartele înregistrate pe numele lor sau al unor apropiați, lucru care nu este aproape niciodată valabil, mai ales când cartelele SIM, ca și cardurile bancare, pot fi clonate și falsificate.

Impactul social pe care îl poate avea o astfel de măsură este și el deosebit de important, chiar dacă nu se aplică decât unui segment destul de mic al populației. Este foarte cunoscut faptul că serviciile prepaid sunt folosite în procent foarte mare în țările sărace și în curs de dezvoltare, deoarece sunt mai ieftine, mai ușor de folosit și achiziționat. Printre utilizatorii de cartele prepaid se numără oameni fără domiciliu, oameni fără acte de identitate, persoane cu dizabilități senzoriale (orbi, surdo-muți), cu dizabilități psihosociale, dizabilități motorii, sau care se află în alte situații datorită cărora le-ar fi foarte greu sau chiar imposibil să își înregistreze cartela SIM. Toți acești oameni ar rămâne practic izolați, deoarece legea cere operatorilor să întrerupă serviciile în cazul în care utillizatorul nu se înregistrează în decurs de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.

Apariția unei piețe negre a cartelelor înregistrate fraudulos, furate sau clonate este o altă consecință care ar putea afecta mediul social și care ar putea acționa contrar propunerii de combatere a criminalității.

Un alt aspect foarte important dar destul de puțin dezbătut în acest context este cel al dreptului la viață privată și protecția datelor cu caracter personal – mai exact, ce se întâmplă cu datele? Pe lângă numărul de telefon și numele utilizatorului, va fi necesară furnizarea altor informații cu caracter personal, necesare pentru identificarea utilizatorului, cum ar fi codul numeric personal. Aceste date au în mod normal un statut special și trebuie protejate deoarece folosirea lor în mod abuziv îi poate afecta grav pe cetățeni. Înregistrarea cartelelor și a rețelelor Wifi ar presupune stocarea acestor date într-un server separat, la care nu se știe deocamdată cine va acea acces și în ce circumstanțe, cu alte cuvinte nu se știe care este nivelul de securitate al acestuia.

Unul din foarte puținele exemple de impact pozitiv al înregistrării cartelelor este accesul la anumite servicii guvernamentale, cum ar fi votul prin telefon. În teorie sună ca o idee de accesibilizare a votului, dar în același timp această măsură poate reprezenta și o vulnerabilitate în sistemul de vot, creând oportunități de fraudare.

Analizând atent ipotezele pe baza cărora se încearcă adoptarea legii și posbililele consecințe ale acesteia, apare următoarea întrebare: Nu cumva există posibilitatea ca această lege să provoace mai mult rău decât bine? Este o temă de gândire față de care reprezentanții statului nu au dat prea multe semne de interes, blocând în același timp și ideea de dialog cu societatea civilă și reprezentanți ai industriei de telecomunicații. Nu ne rămâne deci decât să sperăm că va fi inițiat un proces de dezbatere înainte ca legea să intre sub votul final.

 

logo fondong format png

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public.

Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare in valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, in cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2015 – iunie 2015). 

Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org

Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *