O tânără din Vaslui a fost violată de șapte bărbați. Un eveniment suficient de cutremurător încât să nu intrăm public în multe dintre detaliile lui. Aceasta este treaba anchetatorilor și a celor care trebuie să stabilească sancțiunile pentru agresori, precum și a psihologilor și medicilor care trebuie să ajute victima să depășească trauma. Agresorii au recunoscut parțial faptele pentru care au fost denunțați, iar magistrații au decis înlocuirea măsurii de arest preventiv cu arestul la domiciliu. Mai mult, o parte dintre rudele lor demarează o campanie publică de denigrare și blamare a victimei, pe Internet. Subiectul este, fără dubiu, de interes public.

Aici intervine jurnalistul, care nu se substituie oamenilor legii, dar al cărui rol este să informeze asupra unor subiecte de interes public și să semnaleze neglijența, injustiția și abuzurile care afectează comunitatea, conform principiilor profesiei sale. „Câinele de pază al democrației” veghează ca autoritățile să-și respecte îndatoririle față de cetățeni și dezbate eventualele lacune din procesul decizional.

Sub sloganul „Dreptate pentru fata violată în Vaslui”, publicația Adevărul a inițiat o campanie care prezintă îndeaproape evoluția anchetei și detaliile cazului, precum și opiniile unor experți legate de cele petrecute. Violul este condamnat, solidaritatea cu agresorii este condamnată, sunt analizate mecanismele care au permis ca un astfel de abuz să se petreacă. Până aici, putem vorbi de o campanie inițiată cu bune intenții, un demers de interes public. Problema a apărut însă în momentul în care, în paralel cu campania prin care erau supuși oprobriului public bărbații acuzați de viol și susținătorii lor, Adevărul a publicat câteva materiale care au încălcat codul deontologic al jurnalistului și au pus atât victima violului din Vaslui, cât și femeile, în general, într-o poziție vulnerabilă și ofensatoare.

Pe de o parte, vorbim despre faptul că unul dintre materiale detalia în mod nepermis violul și cita declarația victimei cu lux de amănunte. Astfel, violul, o experiență extrem de traumatizantă din perspectivă psihologică și fizică, un abuz inacceptabil, este transformat într-un articol pretins „de presă”, care exploatează detaliile acestui tratament inuman. Se prezintă în detaliu neputința victimei, modul în care a fost siluită, umilită și agresată, comportamentul prin care a încercat să scape de agresori, reacțiile de nepăsare ale acestora.

Acest fapt încalcă deotologia jurnalistică, deoarece se recomandă evitarea pe cât posibil a prezentării detaliilor morbide. Codul deontologic stipulează că: „jurnalistul va evita descrierea detaliată de tehnici și metode infracționale, tehnici suicidale, vicii și nu va utiliza imagini violente și alte elemente morbide. De asemenea, jurnalistul va evita să provoace, să promoveze și să dezvolte subiecte de presă pe marginea unor evenimente morbide. Infracțiunile, crimele, terorismul, precum și alte activități crude și inumane nu trebuie încurajate sau prezentate într-un mod pozitiv”.

Un alt material, scos ulterior de pe site-ul Adevărul și pentru care redacția și-a cerut public scuze, făcea referire la: „Cum să recunoști o femeie ușoară. Semnele care o dau de gol că se gândește numai la sex”. Articolul era un amalgam de stereotipuri și prejudecăți menite să prezinte o parte dintre femei ca pe niște obiecte sexuale. Autorul materialului se erija în specialist, nu cita nici o sursă de informare, nu făcea apel la nici un expert sau document, și ridica prejudecățile personale la rang de adevăruri absolute. Generalizările pripite, denigratoare la adresa femeilor sunt folosite pentru a „justifica” ignoranța și misoginismul autorului. Efectele unui asemenea discurs public întăresc prejudecățile celor care ajung să recurgă la violență simbolică, psihologică și fizică la adresa femeilor. Un pretins jurnalist contribuie la asta, iar redacția își cere scuze și îi retrage articolul după ce faptul a fost consumat.

O axiomă spune: „Comunicarea este ireversibilă”. Cu alte cuvinte, odată ce ai lăsat „porumbelul” să-ți scape, nu-i mai poți controla „zborul”.

 

 

 

_______________

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015). Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org. Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.