James Robinson, Don Lothrop si Alexis de Tocqueville. Citatul de pe PowerPoint spune: “Nimic nu este mai minunat decât arta de a fi liber, dar nimic nu este mai greu decât a învăța cum să folosești libertatea.”

James Robinson, Don Lothrop si Alexis de Tocqueville. Citatul de pe PowerPoint spune: “Nimic nu este mai minunat decât arta de a fi liber, dar nimic nu este mai greu decât a învăța cum să folosești libertatea.”

 

EEA Grants_small

logo amp_simplu

 

 

Acum câteva săptămâni am prins de veste de la un prieten că un economist american profesor la Harvard urma să facă o vizită la Cluj luni, 23 iunie, pentru o discuție cu studenții despre unde o dau în bară națiunile în privința dezvoltării politice și economice. Bântuită fiind des de întrebarea asta, m-am dus la eveniment să aflu răspunsul.   

James Robinson este un tip jovial, care a sfătuit multe guverne în cariera lui. “Am regretat asta de fiecare dată,” spune el în glumă. Specialist mai mult în regiunea Africii și a Americii Latine, spune că este in România ca sa învețe. Pentru el, orice exemplu (sau contraexemplu) este de valoare.

Robinson face parte dintr-o constelație de economiști care studiază probleme de dezvoltare economică, zburând în jurul lumii ca să înțeleagă de ce unele națiuni sunt mai prospere decât altele. Și-a publicat ideile în cartea “Why Nations Fail,” în care împreună cu colegul său de la MIT Daron Acemoglu, dezvoltă lucid și interdisciplinar o explicație pentru inegalitatea economică.

Răspunsuri la întrebarea lor au mai dat și alții. Printre cele mai acceptate este teoria factorilor geografici. Jeffrey Sachs, campionul politicilor de ajutor financiar spune că țările de la tropice ar fi inerent mai dezavantajate economic din cauza climei.

Pe de altă parte, Jared Diamond atribuie inegalitatea economică măsurii în care a fost posibil ca anumite regiuni să își dezvolte agricultura, și, în consecință, tehnologia și sistemele politice mai sofisticate.

“Suntem prieteni buni, dar nu sunt de-acord cu Diamond,” mărturisește Robinson.

Povestea lui Robinson și a lui Acemoglu este mai pragmatică. Prin nenumărate exemple care contrazic ideea că soarta națiunilor este pecetluită de geografie sau cultură, cei doi arată că inegalitatea economică este rezultatul tipului de reguli politice și economice prezente într-un stat — așa-numitele instituții.

Astfel, susțin ei, statele puternice, cu instituții “incluzive”, în care fiecare membru are posibilitatea de a își cultiva talentul și de a culege roadele propriei munci, sunt mai prospere.

“În state incluzive, guvernul garantează că legile vor fi respectate. Iar societatea mereu dă feedback.” spune Robinson.

Pe de altă parte, state cu instituții “extractive,” care permit ca un număr mic de membri să controleze toate resursele economice, ajung, în timp, să fie mai sărace.

Până aici, poate, nimic surprinzător. Suntem, la urma urmei, o țară cu o bogată istorie de instituții extractive, fapt remarcat și de Robinson.

Implicația mai interesantă a teoriei este că soarta națiunilor nu este bătută în cuie. Se poate învăța din greșeli, exemple venind de la țări precum Botswana, Singapore sau Coreea de Sud, care au prosperat pornind de foarte jos.

În ce condiții apare o transformare?

Robinson crede că “toți politicienii joacă jocul lor. Important este care sunt regulile și ce interese generează. Schimbarea instituțională pe scară largă poate avea loc, de exemplu, atunci când societatea civilă se mobilizează și când apare o coaliție largă a clasei de mijloc, a intelectualilor, a artiștilor ș. a. m. d. Ei contestă puterea și pot ajusta regulile.”

Întrebat cum se potrivește povestea lui cu modul în care am fost învățați să dăm vina pentru năpasta noastră pe toată lumea, de la ruși până la unguri, Robinson răspunde simplu:

“De ce v-ați concentra pe asta? Important este viitorul.”

Răspunsul mai practic vine, parțial, de la Don Lothrop, “mecena” responsabil pentru vizita lui Robinson în România.

“Unele legi în România sunt perfecte. Doar că nimeni nu le știe,” spune Lothrop, un american expatriat în Cluj.

După ce a făcut milioane in Silicon Valley punând pe picioare o firmă de investiții în domeniul sănătății, Lothrop a văzut îndeaproape ce preț poate avea prosperitatea. A descălecat în Apuseni în căutarea unei existențe mai liniștite.

Mai multe piedici l-au determinat pe parcurs să se ia, americănește, la trântă cu sistemul legislativ românesc. Acum vrea să pună umărul la construcția societății civile din România și spune că se simte mai român decât românii.

“În Statele Unite, democrația începe pe stradă. Liderii locali nu au timp să se gândească la soluții, contează pe cetățeni să vină cu idei.”

Plec de la eveniment zâmbind. Una este să studiezi teoria la distanță. Alta să o observi cum se pune în mișcare în țara ta.

Cartea “Why Nations Fail” de James Robinson și Daron Acemoglu este distribuită în România de Okian.

Evenimentul a fost organizat de RomaniaOne, asociația non-profit condusă de Don Lothrop.

Angela Rădulescu studiază psihologie și neuroștiințe la universitatea Princeton.


logo fondong format png  ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public.

Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2015 – iunie 2015). 

Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org

Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *