gianina_carbunariu

un text de Gianina Cărbunariu

De două luni de zile, urmăresc cu stupoare discuțiile și evenimentele declanșate de scrisoarea deschisă a redacției Film Menu. Ceea ce a început ca o invitație la transparență în dialog, ca un semnal de alarmă față de hărțuirea fostului decan de la Facultatea de Film, Sorin Botoșeneanu, de către rectorul Adrian Titieni și echipa dumnealui, s-a transformat într-o discuție ce privește întreaga societate românească actuală.

Temele majore ale discuției privesc sistemul educațional în general, precum și derapaje extrem de grave în discursurile publice din România: sistemul de meditații pentru admitere (profesori meditatori care sînt prezenți și în comisia de examinare), „aranjamentele“ în cazul concursurilor publice pentru posturile de profesori, școala doctorală deficitară, ieșirile la rampă rasiste, homofobe, sexiste, antisemite pe paginile personale de Facebook ale unor profesori din UNATC, tăcerea complice a conducerii instituției față de asemenea afirmații, încălcarea procedurilor legale în ceea ce privește desfășurarea unor activități din cadrul Universității. Și lista poate continua.

Absurdul situației a atins culmi nebănuite atunci cînd Președintele Senatului, Sergiu Anghel (profesor care a postat pe pagina FB afirmații rasiste, xenofobe, antisemite) a semnat o sesizare către Comisia de etică a UNATC, care i-a convocat pe inițiatorii revoltei, profesorii Andrei Rus si Andrei Gorzo pe motiv că au făcut „afirmații neadevărate“ în discuțiile de pe Facebook. Ieri, în urma ședinței, Comisia de etică a hotărît desfacerea contractului de muncă a lectorului Andrei Rus.

Cred că este mai mult decît evident că această situație nu este „un conflict intern“, ci un moment în care un abuz inițial declanșează o suită de poziționări publice relevante pentru un context mai larg. Ne aflăm la acel moment în care taberele se împart în două: cei care doresc perpetuarea și întărirea unui anumit tip de funcționare a unei instituții publice și a unui anumit tip discurs si cei care refuză explicit, public, categoric acest lucru. E DA sau NU.

Nu salvarea personală a lui Andrei Rus e importantă (postul lui la UNATC). Andrei Rus nu dorește să-și salveze postul. Dacă dorea asta, nu ar fi deschis niciodată această discuție sau ar fi lăsat-o să se stingă demult. Andrei Rus, Andrei Gorzo și cei care susțin acest demers doresc reformarea unei instituții pe calea dialogului transparent, ei doresc acest lucru nu pentru ei înșiși, din vreun interes personal, ei vor ca lucrurile să se schimbe în bine pentru UNATC, pentru generațiile de studenți care urmează să se formeze în acest mediu, pentru viitoarele generațiile de profesioniști de teatru și film. Miza interesului public face diferența între un conflict pe coridoarele unei instituții și lansarea curajoasă a unor alerte către un public mai larg. Diferența între bîrfă și „whistleblowing“.

Sistemul Bologna implementat à la roumaine face victime în rîndul studenților și are consecințe grave asupra mediului profesionist. Există deja o atmosferă generală de nemulțumire, iar UNATC-ul nu este un caz excepțional în acest sens. Acum cîteva luni, un student al Facultății de Arhitectură din București a depus un memoriu la Ministerul Educației semnalînd punctual neregulile din facultate. Memoriul a fost semnat de 700 de studenți la Arhitectură din diferiți ani de studiu. La scurt timp, conducerea Universității a decis exmatricularea studentului fără nici o explicație, fără nici o discuție prealabilă cu acesta.

Exmatricularea sau desfacerea contractului de muncă sînt soluții abuzive care arată poziția de forță pe care se situează conducătorii acestor instituții publice. După părerea mea, ele au efectul invers decît cel scontat: în loc să potolească scandalul, ele acutizează criza și solicită o poziționare clară, atît a celor din interiorul instituției, cît și a celor „din afară“.

Am susținut pînă acum această inițiativă pornită de redacția Film Menu în discuțiile de pe FB pentru toate motivele expuse mai sus. Aș adăuga la acestea un motiv personal: ca regizor, nu-mi imaginez cum aș putea lucra cu absolvenți de actorie formați într-un mediu în care valori umaniste ca toleranța, respectul față de celălalt sau libertatea de expresie sînt călcate în fiecare zi în picioare.

Text preluat de pe site-ul Miliția Spirituală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *