Am trăit „revoluția căpșunarilor” din Roma live, la telefon, cu taică-miu pe post de reporter din mulțime. (A.G., 26 de ani)

_____________________

ORA 11.00

Mă sună tata. E duminică, ora 11.00, și mă aștept să-mi povestească ce are de gând să gătească, așa cum face de obicei. Dar azi nu. Azi nu aud bombănelile maică-mii pe fundal, ci altceva. Forfotă. Ceva clocotește.

Suntem la vot, îmi zice tata. Sunt surprins, mai ales că la primul tur nu a vrut să meargă.

De data asta ceva s-a schimbat. Ceva i-a înfuriat și i-a făcut să iasă din casă, pe el și pe unchiu-miu și pe miile de români treziți cu noaptea-n cap să se așeze la coadă. Ceva grav, pentru că nu țin minte când ai mei au votat ultima oară. Mai ales de când au plecat, din țară, în Italia.

Suntem la Roma. E coadă aici. Ca peste tot. Sunt peste 1000 de oameni, îmi zice, care așteaptă să intre. E Revoluția Căpșunarilor.

Filmează. Filmează tot. Filmeză și trimite-mi. Trebuie să vadă toată lumea că nu numai Necromantul Teleromanului poate să ridice armata de (zombie) votanți.

Îl grăbesc, cum nu fac de obicei. Dacă în mod normal aș vorbi cu orele cu el, acum vreau să închidă să îmi trimită mai repede filmarea. Să văd cu ochii mei revolta stranierilor. Mai durează puțin. Tehnologia nu e chiar punctul forte al generației lui taică-miu. Noroc cu o verișoară branșată direct din fașe la conducta Facebook-ului.

 

 

Mă uit. Știam că o să fie haos. Ce mi se arată e nebunie curată. E o coadă uriașă. Un șarpe de un kilometru ce se unduiește pe unul dintre trotuarele Romei. Se stă la coadă ca pe vremea lui Răposatu’, îmi zice. Atunci, lumea mergea la vot de frică. Acum, o altfel de spaimă îi mână într-o luptă inegală cu Fratele cel Mare. Se tem pentru cei pe care i-au lăsat acasă. De ce îi așteptă. Și ei știu. Simt până-n măduva oaselor. Văd prin valul de praf ridicat de mass-media. Nu sunt atât de otrăviți de armatele de propagandă care le dictează maselor cum, cât și cui să se închine.

La ora la care filmau imaginile astea, pe la televiziuni se discuta orice altceva. Semn că votul în Diaspora e o bubă ce stă să pocnească și pe cineva doare rău. Românii așteptă cuminți la coadă, ca să nu lase soarta unei țări pe mâinile lor.

 

ORA 15.00

După vreo trei ore, telefonul sună iar. E tata, devenit #reporterlavot pentru mine. A mai filmat ceva și vrea să-l urce pe internet. Abia îl aud, abia mă aude. E ca pe stadion. Lume țipă că vrea să voteze. Alții fluieră. Se face liniște. Ascultă, îmi zice tata. Se-aude? Începe un murmur. Încet și prinde amploare. E imnul.

 

 

Mă simt ca-n Piața Universității în iarna aia împuțită a lui 2012 când m-au caftit jandarmii. Deși acum nu m-am urnit de pe scaun. Trăiesc live revolta căpșunarilor la telefon, iar singurele bastoane care-mi șuieră pe lângă ureche sunt vorbele eternilor mâncători de rahat de la teve.

Nu știu cum se simte el acolo, în mijlocul oamenilor. Dar îi simt în voce mândria. Mândria dată de sentimentul că face ceva. Pentru mine, pentru frate-miu, pentru toți fii și fiicele de români plecați în străinătate.

 

ORA 16.00

Pe la patru mă sună din nou. Sunt curios care mai e situația, dar abia ne înțelegem. Nu știu câți sunt cei care țipă că vor să voteze. Dar sunt mulți. Bine măcar că nu plouă, ca la Paris. Lângă tata sunt câteva sute care așteaptă să intre în curtea consulatului. Ce e în spate, la începutul cozii, nu știe să-mi spună, dar știe că oamenii tot mai vin.

Ceva din vocea lui mă face să cred că putea să fie și viscol și tot nu pleca până nu băga votul în urnă. Îl tot iscodesc, încerc să scot ceva de la el. De când a auzit un bâzâit în telefon în timp ce vorbeam, trăiește tot timpul cu impresia că Noua Secu’ ne ascultă.

Să ne asculte și să-i …, îi zic. Spune-mi cum e acolo. Câți sunteți? Mai vin?

Nu mai pot să ies, ne păzesc carabinierii, mă anunță cu regret. Nici măcar în Italia unele lucruri nu se schimbă niciodată. E ora 16.20, iar el stă la coadă de la ora 9 și jumătate. După ce au măsurat așteptarea în ore, a învins. Acum îmi spune că mai are 10 metri și intră. Mai în glumă, mai în serios, zice că va reuși într-o oră, două. Ce se va întâmpla cu cei rămași afară, nu știe. Dar mi-a promis că mă sună după ce reușește să iasă din secție. Să mă țină la curent.

Mulțumesc, tata.

 

P.S.:

Celor ce-și imaginează că lor nu le pasă de țară, din moment ce au plecat, am o veste pentru voi. Niciunul din românii din Diaspora nu a plecat de bine. Sau cel puțin niciunul din ăia pe care i-am cunoscut eu. S-ar întoarce și mâine, dar unde? Să facă ce? Să țină mâna întinsă și să se aștepte ca prin degetele butucănoase și unsuroase ale politicianului de Dâmbovița să pice ceva? Nu. Nu vor pomană.

Vor să li se respecte dreptul la vot. Chiar dacă e un singur vot, iar niciodată soarta unor alegeri nu a atârnat de atât. Și chiar dacă pentru blazații de acasă soarta pare pecetluită, ei încă mai speră. Și, după 25 de ani, au ieșit iar pe străzi. E drept, nu e acasă, în căldurosul și primitorul București.

 

ORA 18:00

În timp ce tata stătea de ore întregi la coadă ca să voteze în Roma, acasă alți oameni care și-au asumat rolul de #reporterlavot semnalau indicii îngrijorătoare de fraudare masivă a votului. Acum aștept telefonul cu prefix de Italia care să mă anunțe că măcar tata, mama, unchiul meu și mătușa au votat.

 

#ReporterLaVot este un experiment jurnalistic de crowdsourcing în timp real de la votul din țară și din străinătate. Informațiile semnalate de cetățeni vor fi aranjate de CasaJurnalistului într-un reportaj colectiv.

 

 

 

_____________

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public.

Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015).

Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org.

Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *