În data de 3 februarie 2014, pe pagina de Faceebook a revistei Historia era distribuit un articol mai vechi despre un eveniment din istoria recentă a României. Subiectul este extrem de problematic prin prisma relațiilor dintre minoritatea maghiară și majoritatea română: masacrele de la Ip și Trăznea. A fost ilustrat cu o fotografie extrem de clară, care reprezintă un militar, presupus maghiar, stând în fața unui morman de cadavre.

Print screen historia.ro

Ce s-a întâmplat la Ip și Trăznea?

În 1940, prin Dictatul de la Viena, Ungaria primea Ardealul de Nord, o zonă care, deși avea o populație maghiară semnificativă, era locuită în majoritate de români. O dată cu intrarea trupelor maghiare în Ardealul de Nord, mai mulți civili nevinovați de etnie română erau uciși în confruntările cu acestea. La Ip și Treznea au avut loc unele dintre cele mai mari masacre ale armatei maghiare din acea perioadă. Întrucât există încă supraviețuitori a ceea ce s-a întâmplat acolo, amintirile sunt vii, iar martorii oculari încă pot depune mărturie cu privire la ce au pățit. Pe scurt, este un subiect care nu ar trebui trecut sub tăcere nici de către istoriografia maghiară, nici de către cea română.

Cum abordează presa românească subiectul?

Evident, un subiect atât de sensibil nu trebuie evitat, însă ar trebui tratat cu maximum de seriozitate și profesionalism. Pe lângă nevoia de a arăta adevărul istoric, este nevoie de foarte multă grijă pentru a nu se stârni sentimente de ură față de o minoritate care nu are nici o vină pentru ceea ce au făcut strămoșii ei. Din păcate, modul în care presa românească alege să o facă este departe de acest deziderat. În septembrie 2013, Adevarul.ro și www.historia.ro publică un articol cu titlul: Au trecut 73 de ani de la masacrul de la Ip. Cum au rămas în mintea supravieţuitorilor atrocităţile făcute de armata ungară. Articolul este ilustrat cu o fotografie preluată de pe antena3.ro. Am identificat ca sursă a fotografiei un articol mai vechi, publicat în 19 iulie 2012. Practic, adevărul.ro preia pe nemestecate o fotografie publicată cu un an înainte de către colegii lor de la Antena 3.

Problema cu acea fotografie este că nu este nici de la Ip, nici de la Trăznea și nici măcar din Ardealul de Nord. O căutare pe Google [1] ne arată că fotografia este de la Katyn. Ea poate fi găsită pe mai multe surse: aici și aici. Este o greșeală pe care un jurnalist profesionist și onest nu ar fi trebuit să o comită.

Dacă în cazul articolelor de pe Adevarul.ro și Historia putem vorbi doar despre lipsă de profesionalism, în cazul Antena 3 vorbim despre rea voință. Articolul menționat mai sus este ilustrat cu încă o fotografie falsă: aceea care înfățișează scena unei execuții. Nu este foarte greu să identificăm falsul, încât chiar Antena 3 a mai folosit-o o dată două luni mai târziu într-un articol despre Katyn. Imaginea apare și pe un site de cercetare a Holocaustului, având descrierea „Reconstituirea modului în care ofițerii polonezi au fost împușcați în gât”. Prin urmare, nici aceasta nu are legătură nici măcar cu Ardealul de Nord.

Print-screen Antena 3 (articol despre masacrele de la Ip si Treznea)

Print-screen Antena 3 (articol despre masacrele de la Katyn)

Nu doresc să comentez conținutul acestor articole și nici să fac speculații cu privire la contextul în care sunt publicate. Ce am observat însă este faptul că, pentru cei de la Antena 3, nu au fost suficiente cele două fotografii aparent autentice cu care au ilustrat materialul din iulie 2012. Ca și când păreau să nu fie suficient de șocante, s-au gândit să pluseze. Și, cum sursele din presa românească se citează unele pe altele fără să se verifice, falsul se tot rostogolește și e foarte probabil că asemenea fotografii vor mai apărea.

Ce se întâmplă în alte părți când se fac asemenea greșeli?

Modul în care sunt ilustrate articolele este un subiect extrem serios. Există studii aprofundate care arată faptul că imaginile influențează comportamente și manipulează percepții. De aceea, cele mai credibile instituții de presă și-au clădit reputația pe standarde editoriale extrem de stricte. Spre exemplu, Associated Press a concediat un fotograf laureat al unui premiu Pulitzer pentru că a editat un simplu detaliu al fotografiei. Și-a anunțat decizia în public, printr-un articol foarte amplu, publicat pe site-ul propriu în care explicau pe larg motivele deciziei. Nici Guy Reynolds, fotoreporter la Getty Images nu a avut parte de mai multe circumstanțe atenuante, și el fiind concediat la rândul său.

Ce s-a întâmplat la publicațiile incriminate?

La sesizările unor cititori, atât Antena3.ro cat si Historia.ro (pe site-ul adevarul.ro imaginea falsă este în continuare prezentă) au dat jos, ieri, fotografiile incriminate. Au făcut acest lucru fără nici un anunț și fără să-și asume greșeala de a dezinforma publicul. La vremea la care scriu eu articolul, nu au dat nici o declarație publică cu privire la situația, spun eu, cel puțin jenantă în care au fost puși. Am ales, prin urmare, să public totuși acest material pentru că, răul deja a fost făcut, articolele fiind preluate deja de destul de multe bloguri. Prin urmare, riscul de a vedea articole despre Ip și Treznea ilustrate cu alte asemenea fotografii persistă.

[1] Căutările dau rezultate numai dacă se setează afișarea rezultatelor în altă limbă decât cea română.

Articolul are 7 comentarii

  1. E o manipulare grosolană care, din păcate, nu este unică. De-alungul mai multor decenii se poate crea astfel un intreg discurs fals din care se pot construi, la nevoie, instrumente de manipulare al opiniei publice. Asta face presa acum. Desigur, această atitudine poate exista din simplul motiv că intr-o anumită perioadă istoriografia (peste tot în lume) a trecut în serviciul sferei politice și încă nu și-a revenit pe deplin. Fără obiectivitatea acestei autorități (supreme în domeniu) presa sau niște grupuri de interese pot interpreta întâmplările după propriul plac, iar publicul, neavând competența necesară și fiind crescut în spiritul respectiv nu pune întrebări. Nu e treaba lor, nu e treaba presei, e treaba istoriografiei române/maghiare să se ocupe într-un mod serios de această temă. Dovada ușurinței cu care se pot crea chiar și fără voie mesaje nefaste: din păcate și DVS greșiți când scrieți “o minoritate care nu are nici o vină pentru ceea ce au făcut strămoșii ei.” Această frază ar trebui reformulată, pentru că: 1. maghiarii din Ungaria nu fac parte (evident) din minoritatea maghiară din România ca să putem vorbi de strămoșii lor 2. strămoșii maghiarilor ardeleni nu aveau cum să fie membrii armatei ungare în momentul Dictatului, ci doar după venirea trupelor ungare (eventual cei care au plecat din România în perioada interbelică, dar după război oricum nu aveau cum să rămână; faptele jandarmeriei și al administrației militare nu mai țin de primul val de atrocități de gen Ip/Trăznea)

  2. Ip, Traznea sau Katin. un morman de cadavre, ramane morman de cadavre indiferent de unde este imaginea. Credeti oare ca mortii nostrii erau tratati mai cu respect? Tot intr-o groapa, amestecati, au ajuns toti.

  3. subiect mult prea sensibil ca să fie menționat aici doar manipularea prin intermediul pozei… mult prea sensibli şi autorul vorbeşte de “nevoia de a arăta adevărul istoric”–aşa ceva nu există, există viziunile dominante asupra trecutului recent, în cazul asta române şi maghiare, naraţiuni diferite (în punctele cheie) şi lumea normală la cap militează pentru o total altă abordare, nu căutarea obsesivă a “adevărului”istoric ci acceptarea faptului că rememorările diferite ajută la înţelegerea nu atât a „adevărului”, cât mai degrabă la un nivel mai profund a semnificaţiei unui eveniment…. în plus o întrebare, asociatia de monitorizare a presei investighează si presa de limba maghiară din ro…că şi acolo sunt situaţii similare (a se vedea de ex site-ul erdely.ma, doar un ex)

  4. interesant e ca, cel putin la Treznea, unde am fost in vara trecuta, isteria nationalista nu exista absolut deloc! sigur ca oamenii n-au uitat cele petrecute acum 74 de ani, insa nu-si traiesc vietile si nu-si construiesc viitorul amestecand trecutul de-a valma! asta e specialitatea politrucilor si a slugilor lor.

  5. un articol foarte bun. avem nevoie de adevar in orice caz. poate la un moment dat vom afla si cine ne-a dat libertate in 89. oricum ar fi, romanii ar trebui sa fie mai conectati la ce se intampla in cele trei judete covasna harghita si mures, unde se aduc grave incalcari la statutul de stat national al Romaniei. ei incet incet forteaza o autonomie. Mi-e teama ca va iesi cu sange din nou. Sa se inteleaga bine, nu instig la ura sau ceva.

    In Romania subiectul trebuie sa fie tratat cu foarte mare atentie. Ma intreb insa cum este tratat subiectul in Ungaria? Ati vazut filmul Trianon ? A fost un film foarte ok ca sa intelegem cum gandeste natiunea maghiara. Daca ei isi permit sa trateze astfel subiectul, cred ca avem si noi dreptul sa spunem ce gandim. Cred ca romanii nu au avut o problema nici cu ungurii, tatarii, lipovenii, ucrainienii sarbii sau care mai sunt. Dar astia is mai cu mot, nu au respect deloc. Adica toate comunitatile traiesc in liniste si pace cu romanii, dar astia is mai cu mot! Pai imi pare rau ca nu se scrie mai mult despre ce au facut si fac maghiarii in Transilvania. Sa stie toata tara ca se mai intampla si altceva in tara asta in afara de taraf tv.

  6. Citez: “O dată cu intrarea trupelor maghiare în Ardealul de Nord, mai mulți civili nevinovați de etnie română erau uciși în confruntările cu acestea.”
    Cu alte cuvinte civilii români au intrat în conflict (presupun ca armat) cu trupele maghiare si în urma acestor “confruntări” au fost ucisi. Nimic mai fals. Oameni simpli au fost executati de militarii maghiari doar fiindca erau români. Nu fusesera provocati (vezi cazul Odesa), nu o facusera ca represalii, ci doar din dorinta de a se razbuna pe umilintele la care-i supusese ca natiune invinsa Trianonul.
    Iar în ce priveste calitatea presei românesti, cu mici exceptii avem ce se consuma cu predilecţie: senzaţionalul. Orice om cu minime cunostinte istorice (sau macar cinematografice) realizeaza ca in imagine sunt trupe germane in primul caz si sovietice in cel de-al doilea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *