Articol scris de Andreea Vasile si publicat inițial pe andreeavasile.ro

Jurnaliştii, ca şi medicii ori profesorii, au devenit o tagmă hulită. Dacă lucrezi în oricare dintre aceste domenii, seria de invective care urmează profesiei se înşiră cu naturaleţe. Sigur, nu există pădure fără uscături, însă cu cât mai multe urcăturile, cu atât mai dese umilinţele pe care şi vinovaţii, şi nevinovaţii trebuie să le suporte deopotrivă. Toate cele trei meserii enumerate de mine sunt dintre cele care sunt responsabile în faţa unui public, a cetăţenilor, în sens larg. În privinţa jurnalismului, situaţia este destul de clară: este domeniul care informează, prin intermediul căruia oamenii pot să afle, dar mai ales să înţeleagă, ce se întâmplă într-o anumită situaţie. Să fii jurnalist înseamnă să fii şi puţin medic, şi puţin profesor, şi puţin investigator, toate astea calităţi intrinseci care te ajută să diseci printre lucruri, să alegi ce este relevant şi să ai capacitatea să spui mai departe. Este foarte important să fii cât mai puţin subiectiv şi, mai ales, să nu minţi. Să încerci, pe cât posibil, să înţelegi o situaţie în ANSAMBLU şi să prezinţi o informaţie în context. Pe cât posibil să nu scoţi din context, să nu faci dintr-o informaţie o perspectivă subiectivă, o informaţie să nu fie denaturată astfel încât să servească tezei tale.

În teorie, cam aşa ar sta lucrurile. În realitate, pentru că lucrez în televiziune, ştiu că demonstraţiile obiective sunt rare şi că, de obicei, balanţa este înclinată în direcţia în care reporterul doreşte să ducă povestea respectivă.

Sunt însă situaţii în care acest unghi subiectiv este FLAGRANT! În care, cu bună ştiinţă, îţi iei de prost publicul şi crezi că, doar pentru că trăieşte într-o ţară în care televizorul ca mijloc de informare e la putere, poţi să-i spui vrute şi nevrute pentru că o să te creadă. De fapt, eu, ca telespectator, mai degrabă din cauza asta m-aş enerva, că cineva care e de partea cealaltă a ecranului bombăne credinţe de tot felul şi încearcă să mă convingă să cred ca el prin faptul că îmi serveşte imagini cu muzică a căror menire e să mă înduioşeze şi să mă facă să exclam: DA, AŞA E, CUM SPUNEŢI!

Duminică, 2 iunie, s-a întâmplat aşa ceva la emisiunea “Sinteza zilei” a cărui moderator este Mihai Gâdea. Atunci, emisiunea a început cu imagini de la protestele din Turcia şi nimic nu avea să anunţe ce va urma. După imaginile din Turcia au intrat imagini de la protestele din ultimul an din Europa, apoi, pe o muzică de un patetism înfiorător …

… au început să curgă imagini cu protestele din Piaţa Universităţii din 2012. Sigur, au fost alese cele mai dure imagini, cu protestatari cu pancarte care vizau guvernarea de atunci şi pe preşedintele Băsescu şi cele în care jandarmii îi loveau pe oameni. Apoi, montate astfel încât să smulgă lacrimi şi celui mai lipsit de inimă om. S-a obţinut materialul pe care îl puteţi vedea mai jos, de la minutul 19:07.

Minciuna este că nu există absolut nicio asemănare între Turcia şi România mai departe de faptul că nişte oameni au ieşit în stradă şi s-au răfuit cu jandarmii. Violenţele nu seamănă nici cât negru sub unghie, la fel cum nici numărul de protestatari din România nu se apropie deloc de numărul de protestatari din Turcia. În Bucureşti, în ianuarie 2012, la Piaţa Universităţii nu au fost mai mult de 3000 de oameni, if even, deşi Wikipedia consemnează că au fost între 1500 şi 20000 cu data de 19 ianuarie ca fiind cea mai plină de evenimente. Chiar dacă numărul acesta ar fi real, el nu se apropie de Turcia, acolo unde un număr de 1700 de persoane au fost arestate numai, că despre participarea lor, aceasta este de ordinul sutelor de mii. De pildă, Lizi, care locuieşte în Istanbul unde e măritată cu un medic chirurg şi care a participat la proteste (voi publica în curând un interviu cu ea), spune că numai în cartierul ei au ieşit aproximativ 20.000, în vreme ce despre piaţa Taksim e greu de apreciat numărul de participanţi.

Acesta este un prin screen din emisiunea Sinteza zilei de duminică, 2 iunie

Ca să potriveşti două evenimente astfel încât să se potrivească tezei tale că Băsescu, în cazul ăsta, este un fel de criminal care dă ordine jandarmilor să vină peste populaţie, ceva de genul Iliescu reloaded în 1990 …

… că-n cazul fostului preşedinte chemarea minerilor e cât se poate de evidentă, vedem şi în video, este nu doar o informaţie falsă. Ci este ceva mai mult şi mai periculos: se lasă impresia că preşedintele ţării a făcut cu Piaţa Universităţii ce face Erdogan cu Taksim, pune forţele de ordine pe populaţie. Se trage şi-un titlu ca “Regimul lui Băsescu împotriva românilor” şi am rezolvat problema.

Dacă eu aş fi Mihai Gâdea, mi-ar fi foarte ruşine de mine şi de faptul că, prin meseria pe care o practic, intoxic atât pe colegii de breaslă, cât şi pe ceilalţi oameni. Veţi argumenta poate că asta e poziţia postului de televiziune, misiunea ei, că Gâdea câştigă mulţi bani, dar eu cred că nici un argument nu are justificare ca să mergi atât de jos.
Andreea Vasile, jurnalist

Articolul are 7 comentarii

  1. As mai completa cu o categorie socio-profesionala, care in ansamblul ei este departe de menirea si rolul care ar trebui sa-l aibe in societatea romaneasca, respectiv tagma preotilor.

  2. “Wikipedia consemnează că au fost între 1500 şi 20000” prea bun, prea ca la tara.

  3. Si care e diferenta dintre tine si Gadea? Tu cazi in cealalta extrema ca si cum nimic nu s-a intamplat in Romania, vezi ca se poate si mai rau, de ex. Turcia. Intr-o democratie nu conteaza numarul de protestatari batuti ci faptul ca se recurge la astfel de violente. Ca unii regizori vor sa dramatizeze e alta poveste. In loc sa ii critici pe altii mai bine informeaza tu corect pentru ca asta e adevarata problema in ziua de azi, nu se informeaza publicul despre adevarata situatie a protestelor si a violentelor in lume. Se gasesc critici pentru Gadea, aia care au rabdare sa il asculte aproape 2 ore. Mie mi-au trebuit ceva ore in weekend sa gasesc o informatie despre protestele din Turcia, motivul lor.

  4. cuconitza Alexanrda nu ai prins ideea- nu era vorba despre a-l dispretui sau admira pe gadea ci despre realele intentii ale jurnalistului cand prezinta un fapt. una e sa prezinti realitatea si alta e sa o fabrici. gadea s-a nimerit doar sa fie exemplul dat despre cum sa nu faci jurnalism, adica sa nu denaturezi faptele pentru a-ti atinge scopurile si pentru a manipula opinii, dar nu e singurul. insa daca nu e singurul nu inseamna ca e justificabil ci tot de blamat si de compatimit ramane…

  5. continuare…

    chiar tu zici ca nu se informeaza corect publicul despre adevarata situatie a protestelor in lume insa ti se pare corect ca gadea sa denatureze informatia in functie de interesele sefului sau pe motiv ca e mai bine asa decat deloc, fiindca tie ti-a trebuit cateva ore sa gasesti informatii despre protestele din turcia. cum s-ar zice mai bine miciuni decat nimic… mai bine invata google si o sa gasesti informatii (reale nu fabricate) si din turcia in cateva secunde

  6. Comentariul asta va fi sters. Insa il voi scrie stiind ca nervoasa autoarea a textului asta il va citi. Domnisoara, pentru mine cineva care scrie “emisiune a carui moderator” cand critica moderatorul emisiunii cu cel mai mare rating din Romania este o persoana inculta si cu grave carente gramaticale. Si se face de ras. Atat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *