moguliziunea

 

Un material realizat de Vlad Stoicescu și Diana Oncioiu / dela0.ro

Imagine & montaj: Mihai Dragolea

 

La început a fost Realitatea TV. Mai târziu modelul s-a clonat şi erau chiar 11 stații de știri pe piaţă, iar aspiranţii la titlul de mogul se tot înmulţeau. Fiecare îşi construia propria televiziune, fabricându-şi propria versiune a realităţii, căci fiecare dorea să-şi marcheze influenţa şi să facă „jocurile”. La mijloc au căzut jurnaliştii – şi mai important, însă, la mijloc a căzut interesul public.

Într-una din primele zile ale verii anului 1997, prima pagină a „Evenimentului zilei” găzduia un comentariu semnat de Cornel Nistorescu şi intitulat „Culoarea banilor”. Ziaristul relata cum fusese căutat de un misterios om de afaceri, cu aer de „cămătar modern”, care „folosea cârja pentru a compensa o deficiență de mers” şi dovedea o abilitate uimitoare de a „adulmeca banii aşa cum somnul adulmecă noaptea, pe lună,peştii mărunţi care vagabondează prin valuri”.

Omul de afaceri era Sorin Ovidiu Vîntu şi-l căutase pe Nistorescu pentru că dorea „un plan inteligent” de a intra pe piaţa media. Planul era următorul: „Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video ca să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră când daţi ordine”.

Şapte ani mai târziu, în anul 2004, afaceristul Vîntu îşi făcea intrarea, prin interpuşi, în prima linie a industriei de presă, preluând o televiziune înfiinţată de Silviu Prigoană care încerca să impună un model inedit, netestat încă în România – cel al producţiei şi difuzării de ştiri 24 de ore din 24. SOV nu mai era personajul misterios din 1997 – o ţară întreagă îl ştia deja, în contextul „tunului” financiar de la FNI, dar puţini mai reţineau viziunea afaceristului despre presă, felul în care ar trebui ea făcută şi cui ar trebui să-i servească.

Aveau să mai treacă alţi şapte ani pentru ca mentalul colectiv să-l plaseze definitiv pe Vîntu în rândul „stăpânilor imaginilor” – cei care îşi construiseră, menţinuseră sau răspândiseră influenţa personală patronând televiziuni de ştiri. La sfârşitul lui 2010 erau făcute publice stenograme conţinând discuţii purtate de proprietarul Realitatea TV cu diverşioameni din structura editorială a televiziunii. „Organizaţia trebuie să răspundă intereselor patronului. Punct” – asta era suma principiilor după care Vîntu se ghida în gestionarea afacerii sale de presă.

În 2010, spre deosebire de 2004, SOV nu mai era singur pe piaţa televiziunilor de ştiri. Deja, modelul se multiplicase – căci tot mai mulţi simţiseră o oportunitate în a-şi construi organizaţii TV care să răspundă intereselor private ale patronatului. Paradoxal, primele victime ale acestui proces fundamental în apariţia şi evoluţia televiziunilor de ştiri au fost chiar ştirile. În conţinutul zilnic al canalelor, importanța ştirilor a devenit invers proporţională cu însemnătatea talk-show-urilor. Şi pe măsură ce ştirile şi faptele relatate au ajuns tot mai puţine, opiniile şi interpretările s-au tot înmulţit pe ecranele televizoarelor.

După povestea dispariţiei departamentelor de investigaţii din presa scrisă, relatată în „Extincţia”,  Dela0.ro lansează un nou video-documentar. „Moguliziunea” descrie cenzura, manipularea şi deformarea profesională care au marcat naşterea şi viaţa televiziunilor de ştiri din România. Toate aceste fenomene au marcat direct ştirile prezentate, dezbaterile politice, economice, sociale propuse şi realităţile relatate în aceşti ani de canalele de ştiri.

Dacă am înţeles într-un fel anume, ca societate, lucrurile prin care am trecut în ultimii 10-15 ani – ei bine, am înţeles în acel fel anume şi pentru că a existat „filtrul” acestor televiziuni. Nu de puţine ori, democraţia românească s-a dovedit a fi o videocrație.

 

 

Urmăriți și:

 

 

__________

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 de euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul „Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – septembrie 2015). Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org. Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *