Cătălin Tolontan anunța în urmă cu câteva zile că el și Mirela Neag au câștigat la fond al doilea proces cu Alina Stoica, procuroarea care a instrumentat intr-o primă fază dosarul “Gala Bute”. Anul trecut, tot la fond, pierduseră un proces cu aceeași procuroare, deși singura „greșeală” a jurnaliștilor fusese aceea că au vorbit despre un dosar instrumentat prost – dosarul “Gala Bute”. Procesul acesta a fost câștigat de către jurnaliști, din fericire, în apel.

Presiunea jurnaliștilor în dosarul „Gala Bute” a contribuit la condamnarea mai multor persoane, inclusiv a fostului ministru Elena Udrea. Nu putem ști ce s-ar fi întâmplat cu dosarul „Gala Bute” în lipsa presiunii mass-media.

Astăzi, Tolontan face un calcul al prejudiciilor recuperate de stat, și datorită dezvăluirilor presei, în alte două dosare: dosarul “Transferurilor”, dosarul “Loteria 1”.

Am extras mai jos două dintre cele mai interesante spețe din Raportul FreeEx “Libertatea Presei în România 2016-2017”. Printre acestea și un rezumat al procesului Alina Stoica vs Cătălin Tolontan și Mirela Neag.

Un al proces interesant, rezumat mai jos, și cu consecințe negative asupra publicării de informații din dosare, este cel câștigat de Decebal Traian Remeș împotriva Rodicăi Culcer, a Televiziunii Române și DNA, după publicarea de către televiziunea publică a unor imagini filmate de procurori în dosarul „Caltaboșul”.

Citește mai multe exemple de spețe în capitolul Jurisprudență al Raportului FreeEx.

 

Alina Stoica vs Cătălin Tolontan și Mirela Neag

Jurnaliștii Cătălin Tolontan și Mirela Neag (Gazeta Sporturilor) au câștigat în 2016, printr‑o hotărâre a Tribunalului București, un proces deschis împotriva lor de procuroarea Alina Stoica, după ce pierduseră la judecata de fond.

Mai exact, în iunie 2015, Judecătoria Sectorului 6 București i‑a găsit vinovați pe Cătălin Tolontan și Mirela Neag de încălcarea reputației și a demnității procuroarei Alina Stoica[1]. Aceasta fusese implicată în dosarul gala Bute instrumentat în 2013 de DNA. Soluția prin care procuroarea a decis trimiterea în judecată doar a uneia dintre persoanele implicate în dosar a fost criticată pe larg de cei doi jurnaliști în articole publicate în perioada decembrie 2013 – ianuarie 2015 pe tolo.ro și gsp.ro[2].

Judecătoria Sectorului 6 a respins cererea Alinei Stoica de a primi daune morale de 400.000 de lei și de a fi șterse din spațiul online anumite pasaje din aceste articole, dar a decis că dreptul la reputație și demnitate al reclamantei au fost încălcate. De aceea, instanța i‑a obligat pe cei doi ziariști să publice hotărârea, după rămânerea definitivă, în integralitate, în ziarele Gazeta Sporturilor, Jurnalul Naţional şi Pro Sport, în format print şi electronic, cât şi pe site‑urile www.tolo.ro şi www.gsp.ro și să îi plătească reclamantei cheltuielile de judecată în valoare de 4.960 de lei reprezentând onorariu de avocat.

Astfel, deși a considerat că este de interes public subiectul tratat de jurnaliști, instanța a considerat că: „prin articolele publicate de pârâți, (…) aceștia au prezentat opinii drept fapte ale reclamantei, au lansat acuzații, au prezentat raționamente speculative, care sugerează pretinse fapte de abuz în serviciu, dar și de corupție, atribuite reclamantei, al cărei nume a fost asociat în aceste articole cu afirmațiile pârâților referitoare la săvârșirea unor fapte de natură penală de către procurorul desemnat să instrumenteze cazul, sugerând și o pretinsă incompetență a acesteia în soluționarea cauzei penale, acuzații pe care instanța le apreciază ca fiind grave, cu caracter denigrator și de natură să prejudicieze dreptul la reputație și demnitate al reclamantei, dar și susceptibile de a‑i afecta exercitarea atribuțiunilor de serviciu”[3].

Dosarul Gala Bute a fost redeschis de DNA[4] și, după un traseu sinuos, s‑a încheiat cu condamnarea în 2014 a fostului ministului Elena Udrea și a altor trei angajați din Ministerul Dezvoltării, condus de aceasta[5].

În apel, Tribunalul București[6] a decis în favoarea celor doi jurnaliști pe baza mai multor argumente.

Astfel, instanța a considerat că judecățile de valoare au avut o solidă bază factuală (se bazau pe un raport oficial – ordonanța de infirmare a rechizitoriului procuroarei Stoica în dosarul Gala Bute) și chiar dacă au fost formulate uneori într‑o manieră provocatoare și cu un oarecare grad de ostilitate, ele se bucură totuși de protecția oferită de Articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Jurnaliștii nu au acuzat‑o pe procuroare de săvârșirea vreunei infracțiuni. Buna‑credință a jurnaliștilor a reieșit din chiar faptul că demersul jurnalistic a pornit de la convingerea lor că a existat o problemă de deontologie a procuroarei, afirmațiile critice fiind făcute în contextul dosarului Gala Bute. În concluzie, instanța a decis că jurnaliștii au acționat în limitele protecției libertății de exprimare.

ActiveWatch a făcut o cerere de intervenție accesorie în sprijinul jurnaliștilor, cerere care a fost admisă de instanță.

La data redactării acestui raport, procuroarea Alina Stoica formulase o nouă cerere de chemare în judecată împotriva celor doi jurnaliști, ca urmare a unui articol din iulie 2016[7], în care aceștia relatau că au câștigat procesul și făceau o scurtă trecere în revistă a litigiului. De acestă data procuroarea a cerut instanței de judecată să dispună, printre altele, ca cei doi jurnaliști să publice hotărârea ce va fi pronunțată inclusiv pe site‑ul ActiveWatch, „întrucât organizaţia în cauză s‑a implicat în mod direct în litigiul civil pe care l‑am avut anterior cu pârâţii, prin formularea unei cereri de intervenție:. „În consecinţă, având în vedere interesul acestei organizaţii pentru soarta pârâţilor, este o bună ocazie ca şi cei în numele cărora militează organizaţia să cunoască persoanele/cauzele în care investeşte organizaţia şi care sunt preocupările celor pe care îi susţin”, a mai adăugat Alina Stoica în cererea de chemare în judecată.

 

Decebal Traian Remeș vs Rodica Culcer, Televiziunea Română, Președinția și DNA

În noiembrie 2016, Decebal Traian Remeș (politician, fost ministru) a câștigat definitiv și irevocabil un proces deschis împotriva Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Societății Române de Televiziune şi a jurnalistei Rodica Culcer.

Procesul a fost declanșat de un material difuzat de TVR în octombrie 2007. Televiziunea română deschidea atunci unul dintre Jurnalele de la ora 19.00 cu ştirea „Filaj la miniştri”. Crainicul introducea ştirea anunțând că TVR prezintă „imaginile care în opinia procurorilor anti‑corupţie probează că Decebal Traian Remeş, ministrul Agriculturii, a luat mită”. Ştirea prezenta nişte imagini obţinute de postul public din care reieşea că Ioan Mureşan, fost ministru al Agriculturii, i‑ar fi dat un plic, presupus cu bani, ministrului Agriculturii în funcţie Decebal Traian Remeş. Imaginile difuzate, filmate cu camera ascunsă, îi arătau pe cei doi discutând într‑o cafenea. Filmul mai conţinea şi o înregistrare a unei convorbiri telefonice dintre aceștia. Din film reieşea că cei doi ar fi discutat despre aranjarea unor licitaţii. Pe parcursul primei difuzări, TVR a adăugat un titlu peste imagini: „Flagrant”. Acest titlu nu a fost păstrat în difuzările ulterioare. Ştirea nu conţinea punctul de vedere al celor doi politicieni implicaţi, redacţia afirmând că încercările de a‑i contacta au rămas fără răspuns[8].

DNA a declanșat o anchetă împotriva celor doi politicieni, rechizitoriul procurorilor arătând că în septembrie 2007 Remeș, în calitate de ministru, ar fi acceptat și primit produse alimentare (caltaboș și țuică) și suma de 15.000 de euro de la omul de afaceri Gheorghe Ciorbă, prin intermediul lui Mureșan[9]. Drept urmare, Decebal Traian Remeș a fost condamnat la trei ani de închisoare, din care a executat doar unul, fiind eliberat în februarie 2014[10].

După ce Tribunalul București a respins acțiunea deschisă de Decebal Traian Remeș împotriva Preşedintelui României, Administrației Prezidențiale și Direcției Naționale Anticorupție ca fiind formulată împotriva persoanelor fără calitate procesuală pasivă și, de asemenea, a respins acțiunea împotriva Rodicăi Culcer, șefa știrilor TVR la data difuzării imaginilor, și a Societății Române de Televiziune, ca neîntemeiată[11], Curtea de Apel Brașov a admis apelul formulat de Decebal Traian Remeș și a schimbat în parte această sentință. În noiembrie 2016, ÎCCJ a respins recursurile părților, hotărârea Curții de Apel Brașov rămânând irevocabilă[12].

Astfel, Curtea de Apel Brașov:

  • a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Naţională Anticorupţie;
  • a obligat pârâtele Direcţia Naţională Anticorupţie, Societatea Română de Televiziune şi pe Rodica Culcer să plătească în solidar reclamantului Decebal Traian Remeş suma de 15.000 de lei, despăgubiri civile;
  • a obligat pârâta, Societatea Română de Televiziune, să înceteze difuzarea înregistrărilor audio‑video ambientale şi telefonice ce au constituit probe în dosarul penal nr. 157/P/2007;
  • a obligat pârâta Societatea Română de Televiziune să publice hotărârea Curții, pe socoteala sa, într‑un ziar de acoperire naţională, după rămânerea irevocabilă a acesteia[13].

Curtea de Apel Brașov a considerat că DNA avea obligația legală de a asigura păstrarea secretului înregistrărilor. Curtea a citat cauza Cășuneanu c. României în care „CEDO a analizat apariția în presă a unor înregistrări telefonice dispuse în cadrul anchetei penale înainte de a se ajunge în fața instanței de judecată”[14]. „Deoarece statul român nu a reușit să preîntâmpine scurgerea de informații, CEDO a considerat că dreptul la respectarea vieții private și de familie a respectivului aplicant, prevăzut de articolul 8 din Convenție, a fost încălcat”, se arată în hotărârea Curții de Apel Brașov (vezi și cauza Apostu c. României, n.n.)[15]. Instanța a considerat că în ceea ce privește fapta ilicită imputată SRTv și Rodicăi Culcer, de a difuza probe cu caracter secret dintr‑un dosar penal aflat în faza de urmărire penală pe un post de televiziune națională, „respectarea obligației de asigurare a secretului probelor în timpul anchetei penale, ca excepție de la principiul universal al liberului acces la informațiile de interes public, aparține tuturor subiecților de drept ce intră în contact cu astfel de informații și care au cunoștință că acestea sunt secrete, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 12 alin 2 din 12 din Legea nr. 544/2001 care prevăd expres faptul că răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine și altor <<instituții publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor>>”[16]. „Ori, potrivit art. 14 alin. 13 din Legea nr. 41 din 17 iunie 1994 republicată privind organizarea și funcționarea Socității Române de Radiodifuziune și a Societății Române de Televiziune (în forma în vigoare la data faptelor), <<în exercitarea atribuțiilor profesionale de către ziariști și alți realizatori de emisiuni, informațiile nu pot fi obținute decât prin mijloace legale și morale>>”, mai spun judecătoarele Curții de Apel Brașov[17]. Conform acestora, răspunderea pentru fapta ilicită a SRTv „este atrasă în calitate de instituție publică de televiziune în cadrul căreia s‑a difuzat emisiunea <<Flagrant>> din data de 10.10.2007 [este vorba despre o știre cu titlul <<Flagrant>>, nu o emisiune, n.n.] prin intermediul unuia din canalele de televiziune ce‑i aparțin, această instituție având obligația de a asigura respectarea prevederilor legale citate mai sus”[18]. Hotărârea mai menționează și o cauză recent judecată de CEDO, Bedat contra Elveției (martie 2016), în care Curtea a decis că penalizarea jurnaliștilor pentru publicarea de informații nepublice din dosarele penale este justificată, afirmând că și jurnaliștilor le revine sarcina să respecte confidențialitatea cercetărilor penale, nu doar procurorilor care gestionează dosarul[19].

ActiveWatch consideră că această hotărâre este excesivă și periculoasă pentru libertatea de exprimare. Hotărârea confundă demersul jurnalistic cu cel al organelor de anchetă. Nu este în responsabilitatea jurnaliștilor să păstreze secretul demersurilor organelor de anchetă din timpul urmăririi penale. Responsabilitatea jurnaliștilor este aceea de a informa publicul în legătură cu chestiuni de interes public major, așa cum era, în acest caz, un presupus fapt de corupție comis de un ministru în funcție. În plus, hotărârea face o distincție stranie între obligațiile jurnaliștilor angajați ai serviciilor publice de radio și televiziune și jurnaliștii angajați ai unor instituții de media private, dându‑le primilor mai multe obligații șui transformându‑i într‑o extensie a autorităților publice judiciare.

Hotărârea Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului, din martie 2016, în cauza Bedat contra Elveției este, la rândul ei, una controversată și dur criticată de către avocații specializați în libertatea de exprimare și libertatea presei[20].

În același timp ActiveWatch consideră că difuzarea oricăror probe din dosarele de urmărire penală trebuie făcută cu maximă responsabilitate jurnalistică, doar în scop de informare și respectând strict normele etice profesionale, având în vedere că este pus în pericol dreptul la reputație și, mai ales, dreptul la un proces echitabil al celor vizați de anchetele penale.

 

Citește mai multe exemple de spețe în capitolul Jurisprudență al Raportului FreeEx.

[1]  Dosar 17477/303/2014. Hotarâre  5106/2015  24.06.2015.

[2]  Articolele vizate: „Contul de piatră s‑a dărîmat”, „Procurorul <<care a pierdut pe drum suspecții>> pleacă din DNA!”, „Procurorul din Dosarul Ridzi redeschide cercetările în Gala Bute”, „Urmează al doilea KO în Gala Bute: sursă judiciară: <<Chiar dacă ministrul Elena Udrea a semnat doar felicitările de Crăciun și de Paște, ea este unul dintre profitorii corupției din spatele Galei de box!>>”, „Oamenii Elenei Udrea au început să vorbească: o dezvăluie drept <<șefa Galei Bute!>>”, „Nu presa a aflat din dosare ce fac procurorii, ci procurorii au aflat din presă ce fac răufăcătorii. O scrisoare din Botoșani și un atentat la Paris”, tolo.ro, gsp.ro.

[3]  „Când jurnaliștii nu au dreptate. GALA BUTE: Motivarea judecătorească a înfrângerii în prima instanță e bine venită ca să înțelegi că succesul ca ziarist este întotdeauna fragil și efemer”, de Mirela Neag și Cătălin Tolontan, gsp.ro, 29 decembrie 2015.

[4]  „Procuroarea DNA care a redeschis <<Gala Bute>> se pensionează subit la 56 de ani » Noi nu ne pensionăm, ne‑am plictisi de moarte! Dezvăluirile din ziar continuă

Udrea: Nu am emoții, numele meu nu trebuie să apară în dosarul Gala Bute (Agerpres, 16 mai 2013)”, de Mircea Neag și Cătălin Tolontan, tolo.ro, 11 septembrie 2014.

[5]  “Procesul în dosarul <<Gala Bute>>, reluat pe 11 noiembrie. Elena Udrea: Nimeni din România nu poate spune, cu probe, că am luat șpagă”, digi.ro, 16 octombrie 2014.

[6]  http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30300000000213411&id_inst=3

[7]  „Sentință definitivă: Gazeta nu a încălcat reputația procurorului DNA Alina Stoica, magistrat care îi scăpase pe Elena Udrea și Ion Ariton”, de Mirela Neag și Cătălin Tolontan, tolo.ro, 4 iulie 2016.

[8]  Rezumat extras din Raportul FreeEx 2007.

[9]  „Decebal Traian Remeș a pierdut procesul cu TVR, Rodica Culcer, Președinția și DNA în cazul <<Caltaboșul>>”, de C. Ionescu, HotNews.ro, 28 noiembrie 2014.

[10]  Rezumat extras din Raportul FreeEx 2014‑2015.

[11] Dosar nr. 48790/3/2010. Soluție din 28.11.2014. Tribunalul București, Secția a III‑a Civilă.

[12]  Înalta Curte de Casație și Justiție. Dosar nr. 48790/3/2010. Hotărâre nr. 2113/2016 din 08.11.2016

[13]  Curtea de Apel Brașov. Dosar nr. 48790/3/2010. Hotarâre 979/2016  30.06.2016.

[14]  Ibidem.

[15]  Ibidem.

[16]  Ibidem.

[17]  Ibidem.

[18]  Ibidem.

[19]  Curtea de Apel Brașov. Dosar nr. 48790/3/2010. Hotarâre 979/2016  30.06.2016.

[20]  „The Grand Chamber strikes again by finding no violation in freedom of expression case Bédat v. Switzerland”, de Dirk Voorhoof, 11 aprilie 2016, strasbourgobservers.com.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *