Dacă ar fi sa fac o statistică cu ce-mi aud urechile prin autobuze în drum spre muncă sau spre șpriț, aș ajunge la concluzia că așa credem că suntem noi, românii: leneși, dezorganizați, nepasători unul față de altul și proști (că votăm doar cu hoții). În antiteză – modelul german.

Ne apărăm insă cu îndârjire neamul (mai puțin nevoile) când vine vorba de relația noastră cu cele două minorități mai numeroase cu care ne împărțim statul național: romii și maghiarii.

După ce spiritul românesc (ca cel maghiar, de altfel) a fost apărat cu ciomegele la Tîrgu Mureș imediat după revoluție (mulțumim securiștilor că ne-au demonstrat că era nevoie să înființăm SRI-ul), spiritele au început să se calmeze. Economia a luat-o-n sus, lucrurile mergeau bine, oamenii erau mulțumiți, ungurii nu mai erau percepuți ca atât de agresivi și de doritori de anexare la Ungaria, păcat cu țiganii, că ne făceau de râs pe afară. Pe noi, ăștia cu cultura mare.

De vreo 5 ani însă (cam de când ne-am dat seama că o să mai dureze ceva criza), orice derapaj naționalist maghiar din Transilvania este iute prezentat ca o palmă pe obrazul scorojit de muncă și nevoi al sentimentului național românesc. Politicienii prind firul și bagă repede cărbuni în cazanul naturelului sensibel mioritic.

Așa se face că un scelerat care spânzură păpușa lui Avram Iancu ajunge sa fie prezentat în presă de zici că e inamicul public numărul 1 al țării, jucătorii maghiari din echipa de hochei de juniori ai României, făcuți bozgori de un coleg român pentru că vorbeau în limba lor și care ulterior l-au bătut pe acesta cu prosoapele, devin subiect de telenovelă jurnalistică, iar arborarea steagului Ținutului Secuiesc este privită ca primul pas spre autonomie, spre deosebire de cea a steagului județului Gorj, care este doar un lucru normal care ține de mândria locală.

De cealaltă parte, presa de limbă maghiară, atât cât o accesez ajutat de un coleg maghiar, banalizează nejustificat de mult subiectele pe care românii se inflamează și bate toba despre abuzurile românești asupra etnicilor maghiari. Desigur, cu unii politicieni ținându-le isonul.

În ultimele trei zile, povestea elevei românce de la un liceu din Covasna a cărei bentiță tricoloră a fost tăiată de o profesoară a prins aripi în media și pe rețelele de socializare. Că eleva nu a fost lăsată să poarte ce dorea reprezintă indubitabil un abuz asupra libertății de exprimare, chiar dacă gestul fetei a fost unul provocator, făcut de Ziua maghiarilor de pretutindeni. Impactul campaniei agresive din media este însă acela că în acest moment, în fața liceului Kőrösi Csoma Sándor, unde s-a petrecut incidentul, s-au strans niște manifestanți în port tradițional românesc, cu steaguri tricolore și care deocamdată doar cântă melodii populare.

Rămâne să sperăm că după meciul din seara asta dintre Ungaria și România, suporterii hard core ai naționalei României, expuși și ei poveștii cu fetița și fezandați de două săptămâni de TVR-u’ național cu un spot nesportiv referitor la meci al cărui mesaj principal este ”Noi suntem români!”, se vor limita la rândul lor la a cânta d-alea de galerie și nu-și vor agăța opincile de dinții coetnicilor maghiari. Poate măcar ei vor înțelege, dacă televiziunea publică n-a reușit, că e ”doar un meci de fotbal”, vorba celor de la stiridesport.ro.

Articolul are 3 comentarii

  1. Apreciez foarte mult ce ati scris, dar dati-mi voie sa va dau o alta perspectiva privind singurul aspect cu care nu sunt de acord: “Că eleva nu a fost lăsată să poarte ce dorea reprezintă indubitabil un abuz asupra libertății de exprimare, chiar dacă gestul fetei a fost unul provocator, făcut de Ziua maghiarilor de pretutindeni.”

    Eu nu cred ca gestul Sabinei se incadreaza in conceptul libertatii de exprimare pentru ca libertatile sunt conditionate de regula de a nu deranja pe alti cetateni in exercitiul drepturilor acestora: in speta, dreptul la sarbatorire.

  2. Mă bucur că există oameni care au cap pe umeri. Bun articol.
    E ridicol și jenant să vezi cum lumea se bate cu cărămida în piept, zvârcolindu-se de mama focului “Vai, România!” dar când e vorba să facă ceva concret, palpabil pentru România brusc le piere naționalismul, că deh, e ușor să dai doar din gură.
    Aș intreba, retoric, cui îi folosește înca un episod Tg. Mureș?

  3. Articolul este o insiruire inutila de cuvinte care nu spun nimic.
    reccsman,
    In ceea ce priveste portul tricolorului romanesc acest fapt nu este o provocare pe teritoriul Romaniei, indiferent de data si de imprejurari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *