O speţă soluţionată recent de Marea Cameră de la CEDO pune problema unei “vigilenţe” sporite a deţinătorilor de site-uri cu privire la comentariile găzduite.

Instanţa supremă (Marea Cameră) din sistemul Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat recent, la 16 iunie 2015, o hotărâre definitivă într-un caz (Delfi AŞ vs. Estonia) care priveşte obligaţia deţinătorului unui site de a şterge, şi încă foarte repede (“de îndată”), comentariile vădit ilegale, care incită la ură sau la violenţă, postate de cititorii unui articol.

Foarte pe scurt şi simplificând foarte mult[1], hotărârile CEDO care se pronunţa, în primă instanţă, de “Cameră” (un complet format din 7 judecători), pot fi atacate, doar pentru motive cu adevărat excepţionale[2], cu un fel de “recurs”, în termen de 3 luni de la pronunţare[3]. “Recursul”, dacă trece de un filtru foarte sever privind admisibilitatea, se judecă de instanţa supremă a CEDO, reprezentată de “Marea Cameră”, în complet format din 17 judecători. Hotărârea Marii Camere este definitivă şi nu mai este supusă niciunei căi de atac; de niciun fel.

În speţă, în cauza Delfi AŞ vs. Estonia, hotărârea în primă instanţă a fost pronunţată de CEDO la data de 10 octombrie 2013 şi a fost atacată cu “recurs”, iar hotărârea definitivă din “recursul” judecat de Marea Cameră a fost pronunţată la data de 16 iunie 2015.

Marea Cameră a menţinut soluţia dată de prima instanţă (Cameră) şi a prezentat în hotărâre un supliment de argumente.

“Scorul” cu care s-a luat hotărârea la Marea Cameră nu a fost de 17-0, ci de 15-2, de unde rezultă că 2 judecători de la Marea Cameră nu au fost de acord cu soluţia adoptată. În primă instanţă (Cameră), hotărârea fusese adoptată cu “scorul” de 7-0 (unanimitate).

 

Rezumatul speţei

Compania Delfi este deţinătoarea un important site estonian de ştiri, care, la data faptelor (2006), publica peste 330 de articole noi pe zi, la care se postau circa 10.000 de comentarii pe zi, majoritatea sub pseudonim.

La data respectivă, site-ul de ştiri stabilise 6 reguli pentru postarea comentariilor. Până la urmă, nici aceste 6 reguli nu au fost considerate suficiente de către CEDO, pentru că nu au asigurat ştergerea imediată a anumitor comentarii postate. Iată care erau cele 6 reguli:

– 1) Numele şi adresa de mail ale comentatorului sunt facultative (opţionale)

– 2) Comentariile sunt uploadate automat, fără ca, în prealabil, să fie editate/cenzurate de site. Dar, erau prevăzute 3 tipuri de proceduri pentru controlul ulterior postării (vezi, în continuare, pct. 3-5)

– 3) Există un sistem de ştergere automată, bazat pe cuvinte-cheie, a comentariilor care conţin expresii vulgare.

– 4) Există un sistem de semnalare de către orice internaut a unui comentariu nepotrivit (“notify-and-take-down system”): orice cititor poate semnala un comentariu nepotrivit (=insultător, umilitor sau incitant la ură/violență etc.), printr-un simplu clic dat pe un buton special amplasat în dreptul comentariului. În acest caz, comentariul va fi analizat de îndată de administratorul site-ului şi, dacă e nepotrivit, va fi şters rapid de pe site.

– 5) Există un sistem prin care persoana care se consideră victima unui comentariu poate notifica direct site-ul, cerându-i să şteargă comentariul

– 6) Este publicat un anunţ că site-ul nu răspunde pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin și că interzice şi îşi rezervă dreptul de a şterge comentariile care conţin: ameninţări, insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare[4]

În anul 2006, pe site a fost publicat un articol (redactat obiectiv şi fără conţinut insultător) despre o companie de transport maritim, care, pentru a-și extinde traseele de transport cu feribotul, distrusese nişte “drumuri pe gheaţă” (drumuri pe marea îngheţată, deschise iarna pentru circulaţie, care asigură o legătura rapidă între unele insule şi zona continentală a Estoniei; de altfel, cel mai lung “Ice Road” din Europa se află în Estonia (vezi: http://www.estonianislands.com/index.php?id=50&L=1&tx_btourismobjects_pi1%5Bobject%5D=101).

În 2 zile de la publicare, articolul a primit 185 de comentarii, dintre care 20 erau ameninţătoare şi/sau insultătoare la adresa şefului companiei de transport maritim.

O lună şi jumătate mai târziu, şeful companiei de transport maritim i-a cerut/notificat deţinătorului site-ului să şteargă cele cele 20 de comentarii ofensatoare şi să-i plătească daune morale în sumă de 32.000 euro (500.000 coroane estoniene).

Imediat după primirea notificării, comentariile ofensatoare au fost şterse de pe site, dar deţinătorul site-ului a comunicat că refuză plata daunelor morale.

S-a ajuns la judecată pe plan intern, iar instanţele estoniene au stabilit în final că deţinătorul site-ului datorează daune morale de 320 euro (5.000 coroane estoniene). În esenţă, s-a reţinut că, la fel ca şi în cazurile privind presa scrisă, în cazul comentariilor ofensatoare publicate pe un site, au calitatea de editor şi răspund împreună, atât autorul comentariului, cât şi deţinătorul site-ului care-l găzduieşte. În acest context, s-a hotărât că deţinătorul site-ului avea obligaţia să împiedice publicarea comentariilor ofensatoare sau, dacă au fost publicate, să le şteargă din proprie iniţiativă, fără să aştepte vreo cerere/notificare din partea persoanei lezate. Instanțele estoniene au precizat că nu este rezonabil ca obligaţia de a monitoriza comentariile de pe site sa fie pusă în sarcina eventualelor victime.

Sunt de remarcat echilibrul şi moderaţia de care au dovadă instanţele estoniene atunci când au stabilit cuantumul (modic) al daunelor morale acordate (reprezintă 1/100 din valoarea daunelor morale solicitate).

Deţinătorul site-ului a formulat plângere la CEDO, pe motiv că prin obligarea sa la plata de daune morale pentru comentariile găzduite i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare, în special sub aspectul posibilităţii de a comunica informații și idei. De asemenea, a subliniat că luarea unor măsuri de monitorizare şi moderare a tuturor comentariilor de pe site (circa 10.000/zi) presupune cheltuieli împovărătoare, de natură să afecteze chiar modelul/structura de afaceri a firmei.

 

Prima hotărâre CEDO (2013)

 

În primă instanţă, în anul 2013, CEDO a respins această plângere, reţinând, în esenţă, că:

– Deţinătorul site-ului, având controlul articolelor care urmează să fie publicate, poate şi trebuie să prevadă care dintre ele ar putea genera reacţii/comentarii defăimătoare şi, în consecinţă, trebuie să ia măsuri pentru împiedicarea sau ştergerea promptă a acestor comentarii; în speţă, măsurile adoptate de deţinătorul site-ului au fost insuficiente pentru a evita prejudicierea reputaţiei unei persoane, comentariile ofensatoare ramânând pe site circa 6 saptămâni.

– Din faptul că site-ul permite comentarii ale unor persoane neidentificate, comentarii care reprezintă un interes economic pentru site, rezultă că acesta şi-a asumat şi responsabilitatea pentru comentariile publicate (anonimatul comentariilor este important pentru libertatea de exprimare a persoanelor şi favorizează libera circulaţie a informaţiilor şi ideilor, dar el stimulează şi creşterea rezultatelor financiare ale firmei care deţine site-ul, întrucât anonimatul duce la creşterea numărului de postări şi de accesări şi, în cele din urmă, de încasări în urma creşterii publicităţii găzduite, care depinde de traficul de pe site. De aceea, pentru care are interes comercial privind comentariile găzduite, site-ul nu a fost considerat un simplu prestator de servicii tehnice, o simplă şi neutră “căsuţa poştală” pentru comentarii).

– Este greu pentru deţinătorul unui site să monitorizeze toate comentariile ofensatoare de pe acel site, dar, pentru persoanele obişnuite, care pot fi victime ale defăimării, este şi mai greu să facă această monitorizare, pentru că nu au resursele necesare unei monitorizări continue a siteurilor de pe internet care ar putea conţine referiri la ele.

Daunele morale acordate pentru defăimare, prin valoarea lor modică, nu pot fi considerate ca o măsură disproporţionată.

 

A doua hotărâre CEDO (2015)

În “recursul” soluţionat de Marea Cameră în 2015, au fost menţinute soluţia şi motivarea primei instanţe CEDO din 2013, dau au fost făcute şi unele precizări importante:

– Marea Cameră a introdus o nuanţă şi a restrâns sfera discuţiei privind obligaţia ştergerii imediate, din oficiu, a comentariilor de la orice fel de afirmaţii ofensatoare, la afirmaţiile vădit ilegale, ce ţin de discursul care incită la ură sau la violenţă (par. 114, 117, 140 din hotărârea Marii Camere)[5].

Nu e vorba de ştergerea metaforelor sofisticate, ale exprimărilor ambigue sau ale ameninţărilor subtile, ci de ştergerea exprimărilor clare şi uşor vizibile ale urii sau ale ameninţărilor clare şi făţişe privind integritatea corporală (“l’illicéité apparaissait au premier coup d’œil” – par. 117, 156 din hotărârea Marii Camere)[6]

Comentariile care incită la ură şi/sau la violenţă, nu sunt protejate de libertatea de exprimare (par. 136, 140 din hotărârea Marii Camere)[7]. Asta apropo și de unele comentarii nevricoase apărute în presă în ultima perioadă, pe tema Violului din Vaslui (violul e cu V mare, pentru că, în speță, substantivul nu mai este comun).

-Marea Cameră a reafirmat că victima unui discurs care incită la ură sau violenţă se poate afla în situaţia în care să nu poată notifica site-ul despre încălarea dreptului său, întrucât este mult mai greu pentru potenţială victimă să monitorizeze în permanenţă internetul, faţă de un important site comercial de ştiri, care poate împiedica publicarea sau poate şterge rapid astfel de comentarii (par. 158 din hotărârea Marii Camere)[8]

– Persoana lezată (victima) are dreptul de a alege între a acţiona în judecată pe autorii comentariilor (ceea ce, practic, este mai dificil, fiind necesare demersuri destul de complicate/ineficiente pentru identificarea autorilor) sau pe deţinătorul site-ului de ştiri pe care au fost publicate comentariile. Marea Cameră a reamintit că în cauzele privind societăţile media, care, de regulă, au o situaţie financiară mai bună decât a autorilor articolelor pe care le publică, s-a stabilit că riscul ca societatea media (şi nu direct autorul) să plătească daune unei victime a defăimării dintr-un articol publicat nu este o ingerinţă disproporţionată în libertatea de exprimare (par. 151 din hotărârea Marii Camere)[9]

– Marea Cameră a hotărât că nu constituţie o încălcare a liberaţii de exprimare impunerea pentru deţinătorul unui site de ştiri a obligaţiei de a şterge, imediat după publicare, comentariile care fac parte dintr-un discurs care incită la ură şi/sau la violenţă şi care, de la primă privire, se observă că sunt în mod clar ilicite (par. 153, 157)[10]. În speţă, afirmaţiile instigatoare la ură şi la violenţă au stat pe site circa 6 săptămâni, astfel că s-a apreciat că deţinătorul site-ului şi-a încălcat obligaţia de a elimina imediat comentariile vădit ilegale din gama celor care incită la ură/violenţă.

 

Observaţie

În loc de concluzie, o observaţie: un motiv important pentru care plângerea la CEDO a deţinătorului de site a fost respinsă a constat în cuantumul redus al sumei pe care a fost obligat să o plătească drept daune morale. Dacă sumă era exagerată… citește continuarea articolului pe Blogul APADOR-CH de pe site-ul Adevărul.

Un text de Dan Mihai. Publicat pe 28 iulie pe Blogul APADOR-CH din Adevărul.

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.

[1] Procedura CEDO este mult mai complicata. Pe langa hotarari, CEDO poate adopta si decizii, iar completele pot avea compuneri diferite (judecator unic, 3 judecatori = Comitet, 7 judecatori = Camera), in functie de caracterul admisibil si de aparenta de justificare a plangerii formulate. Nu este cazul aici sa insistam asupra detaliilor procedurale.

[2] Sunt astfel de motive situatiile in care cauza respectiva ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea convenţiei sau a protocoalelor sale, ori in care soluţionarea unei probleme poate conduce la o contradicţie cu o hotărâre pronunţată anterior de Curte (=schimbarea jurisprudentei Curtii).

[3] In sistemul CEDO, la data pronuntarii solutiei, hotararea este déjà redactata si, la aceeasi data, se publica pe siteul Curtii. In sistemul nostru, mai intati se pronunta solutia si, dupa un timp, extrem de variabil (saptamani, luni etc.) se redacteaza (=motiveaza) si hotararea

[4] Siteul postase un avertisment cu caracter general in sensul ca este doar un “mediu tehnic” pus la dispozitia doritorilor pentru a posta comentarii; aceste comentarii nu exprima opinia siteului, ci doar a autorilor lor, care sunt singurii raspunzatori pentru continutul lor.

[5] “…les commentaires en cause en l’espèce… consistaient principalement en un discours de haine et en des propos appelant directement à la violence. Ainsi, il n’était pas nécessaire de les soumettre à une analyse linguistique ou juridique pour établir qu’ils étaient illicites : l’illicéité apparaissait au premier coup d’œil.” (par. 117 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA)

[6] “La Cour rappelle que la majorité des mots et des expressions contenus dans ces commentaires n’étaient pas des métaphores sophistiquées, des tournures ayant un sens caché ou des menaces subtiles. Les propos en cause étaient des expressions manifestes de haine et des menaces flagrantes à l’intégrité physique de L.” (par. 156 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA)

[7] “De plus, la Cour a déjà dit qu’en vertu de l’article 17 de la Convention, le discours incompatible avec les valeurs proclamées et garanties par la Convention n’est pas protégé par l’article 10.” (par. 136 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA). “…la Cour juge que la majorité des commentaires litigieux étaient constitutifs d’un discours de haine ou d’une incitation à la violence et que, dès lors, ils n’étaient pas protégés par l’article 10 (par. 140 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).

[8] “Par ailleurs, même lorsqu’il y a une victime individuelle, elle peut ne pas être en mesure de notifier au prestataire de services Internet la violation alléguée de ses droits. La Cour attache du poids à la considération qu’il est plus difficile pour une victime potentielle de propos constitutifs d’un discours de haine de surveiller continuellement l’Internet que pour un grand portail d’actualités commercial en ligne d’empêcher la publication de pareils propos ou de retirer rapidement ceux déjà publiés.” (par. 158 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA)

[9] “La Cour rappelle également dans ce contexte que, dans l’arrêt Krone Verlag (no 4), elle a jugé que faire peser sur l’entreprise de médias – dont la situation financière est généralement meilleure que celle de l’auteur des propos diffamatoires – le risque de devoir verser une réparation à la personne diffamée ne constituait pas en soi une ingérence disproportionnée dans l’exercice par pareille entreprise de sa liberté d’expression” (par. 151 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA)

[10] “…la Cour ne n’estime pas que l’imposition à l’intéressée d’une obligation de retirer de son site web, sans délai après leur publication, des commentaires constitutifs d’un discours de haine et d’incitation à la violence, dont on pouvait donc comprendre au premier coup d’œil qu’ils étaient clairement illicites, ait constitué, en principe, une ingérence disproportionnée dans l’exercice par celle-ci de sa liberté d’expression.” (par. 153 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA). “…la Cour considère que l’obligation pour un grand portail d’actualités de prendre des mesures efficaces pour limiter la propagation de propos relevant du discours de haine ou appelant à la violence – la problématique en jeu en l’espèce – ne peut en aucun cas être assimilée à de la « censure privée ».” (par. 157 din hotararea Marii Camere din 16 iunie 2015 pronuntata in cauza nr. 64569/09 privind DELFI AS c. ESTONIA).

_______________

ActiveWatch este o organizație de drepturile omului care militează pentru comunicare liberă în interes public. Programul FreeEx al ActiveWatch beneficiază de o finanțare în valoare de 74 702 euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG in Romania (www.fondong.fdsc.ro) și de 8 400 de dolari din partea IFEX pentru proiectul “Harta Interactivă a Libertății de Exprimare” (implementat în perioada mai 2014 – iunie 2015). Pentru informații oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesați www.eeagrants.org. Pentru mai multe informații despre rețeaua IFEX accesați www.ifex.org. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a IFEX.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.