14808856_10154212569734833_940396240_o

Afișul interzis de Primăria Cluj pe motiv că ar fi ilegal

Constituția și legislația românească generală au prevederi suficient de generoase pentru ca minoritățile naționale să nu aibă foarte multe motive să se plângă. România a fost printre primele semnatare ale Convenției Cadru privind Protecția Minorităților Naționale, a Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare și, parțial, și-a adaptat legislația pentru a permite înglobarea principiilor generale ale acestor tratate și convenții. Practic, prin semnarea acestor documente, minorităților naționale li se garantează toate drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv drepturi colective.

Cu toate acestea, în urmă cu trei zile, Emil Boc a interzis derularea unei campanii publice prin care un grup de activiști de drepturile omului încerca să informeze publicul cu privire la multilingvism și multiculturalism. Pentru a putea explica cum s-a ajuns aici și de ce situația de la Cluj e una particulară, e nevoie să ne întoarcem cu 15 ani în urmă.

România a început, în special după 1996, să-și schimbe în bine politica cu privire la minoritățile naționale. Au început să fie adoptate legi noi, menite să pună în aplicare Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale, ratificată încă din 1995. Un moment important s-a consumat în anul 2001, când a fost adoptată Legea administrației publice locale, cu normele ei de aplicare. Această lege garanta prin intermediul articolului 17, alineatul 1, că: În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor autorităţile administraţiei publice locale vor asigura folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale convenţiilor internaţionale la care România este parte. Norma de aplicare a legii arăta la articolul 4, alineatul 1, că În localităţile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor se va asigura inscriptionarea denumirii localităţii şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective. Anexele legii cuprindeau și Clujul în rândul localităților, deoarece conform datelor ultimului recensământ organizat până la acea dată (cel din 1992), minoritatea maghiară ajungea undeva la 22%. Ghinionul a făcut însă ca la acea vreme, primar să fie ultranaționalistul Gheorghe Funar, fapt care, a făcut imposibilă aplicarea legii.

Astăzi, profesorul de drept Emil Boc refuză să repare această nedreptate interpretând legislația românească într-un mod cel puțin curios. Concret, acesta susține avem legi interne care nu permit amplasarea acestor plăcuțe. E adevărat, astăzi minoritatea maghiară din Cluj ajunge undeva pe la 17%. Însă, primarul orașului ignoră articolul 131 care arată că prevederile privind folosirea limbii materne în administrație rămân valabile şi în cazul în care, din diferite motive, după intrarea în vigoare a prezentei legi, ponderea cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale scade sub procentul prevăzut la art. 19. Cu alte cuvinte, dacă legea ar fi fost pusă în aplicare în 2001 (rezultatele primului recensământ care arată scăderea sub 20% a ponderii minorității maghiare au fost publicate în iulie 2003), Clujul ar fi trebuit să fie în continuare bilingv.

O altă inexactitate enunțată de Emil Boc este că legea ar permite amplasarea de plăcuțe bilingve numai în cazul în care se atinge pragul de 20% al unei minorități naționale. De fapt, legea nu interzice aceste plăcuțe, ci doar obligă autoritățile locale să le instaleze în cazul în care e atins acest prag. Așa se face că, în orașe în care minoritățile nu mai sunt foarte prezente, au fost instalate asemenea plăcuțe (Numele “Timișoara” apare scris și în germană, maghiară și sârbă; de asemenea, la Sibiu, Baia Mare și Brașov sunt prezente limbile germană și maghiară etc.) Profesorul de drept Emil Boc ar trebui în cazul acesta să ne explice de ce primarii respectivelor orașe nu au fost sancționați deja.

În al treilea rând, nu doar legea administrației publice locale prevede astfel de obligații pentru statul român. Articolul 11, alineatul 3 al Convenției Cadru privind Protecția Minorităților Naționale precizează următoarele: În ariile locuite în mod tradițional de un număr substanțial de persoane aparținând unei minorități naționale, părțile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, inclusiv, atunci când este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state, și ținând seama de condițiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiționale, a denumirilor străzilor și a altor indicații topografice destinate publicului, deopotriva în limba minoritară, acolo unde exista o cerere suficientă pentru astfel de indicații. (s.m.) De asemenea, Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare prevede următoarele la articolul 10: În ceea ce priveşte autorităţile locale şi regionale din zonele locuite de un număr de vorbitori de limbi regionale sau minoritare în care se justifică măsurile specificate mai jos, Părţile se angajează să permită şi/sau să încurajeze: (g) folosirea sau adoptarea, dacă este cazul alături de denumirea în limba  (-ile) oficială (-ale), a formelor tradiţionale şi corecte ale toponimiei în limbile regionale sau minoritare. Clujul bifează toate aceste criterii: comunitatea maghiară de acolo este o comunitate istorică (era majoritar maghiar la începutul secolului XX), are aproape 50 000 de oameni, iar orașul este unul dintre cele mai importante centre culturale ale minorității maghiare din România. De asemenea, de mai mulți ani, există o inițiativă locală care cere amplasarea unor asemenea indicatoare.

Mai mult decât atât, articolul 20 al Constituției României stabilește că dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Or, drepturile minorităților naționale sunt parte a sistemului de drepturi ale omului, iar legislația românească stabilește în mod evident dispoziții mai puțin favorabile în ceea ce privește acest aspect al drepturilor minorităților naționale [3] Prin urmare, Convenția Cadrul și Carta Europeană sunt deasupra legislației românești.

Cu alte cuvinte, Emil Boc dovedește într-o singură propoziție că, fie nu cunoaște legislația românească, fie alege să o ignore prevalându-se de raționamente care ar putea fi demontate cu ușurință de cineva care interpretează cu bună credință textele legislative. Nu este adevărat că legile nu permit amplasarea acestor plăcuțe, ci, dimpotrivă, există legislație internațională semnată și ratificată de către România care obligă la amplasarea acestor plăcuțe chiar și la Cluj. Mai menționez și că această legislație restrictivă nu a împiedicat primăria să amplaseze în 2015 un panou cu mesajul Bine ați venit în municipiul nostru! în șapte limbi: română, coreeană, engleză, franceză, germană, spaniolă și rusă. Și atunci, în mod sfidător, nu s-a afișat acest mesaj și în limba maghiară.

Abuzurile nu se opresc aici. Administrația locală de la Cluj Napoca, nu doar că interzice plăcuțele bilingve, însă le interzice oamenilor să militeze pentru amplasarea lor. Săptămâna trecută, primăria a blocat o astfel de campanie inițiată de un grup local de acțiune. Din nou, pentru a explica cum s-a ajuns aici, e nevoie să ne întoarcem puțin în timp.

În 2016, grupul Muszaj-Musai a câștigat un proiect în cadrul unui program inițiat tocmai de primăria Cluj și administrat de Fundația Comunitară Cluj. Scopul proiectului era de a promova cauza multilingvismului din Cluj pe spațiile publicitare ale Primăriei și ale Companiei de Transport Public. (Regulamentul programului este accesibil aici. Semnificativ este faptul că proiectul a primit cele mai multe voturi din partea publicului interesat.

În acest moment, proiectul ar trebui să fie în faza de implementare. Doar că, a fost pur și simplu blocat de primărie prin intermediul unui șir de abuzuri. Mai întâi, unul dintre voluntarii grupului de inițiativă a fost agresat și amenințat de către un angajat al Companiei de Transport Cluj în momentul în care se afla în sediul companiei pentru semnarea contractului pentru derularea campaniei. Acel angajat a devenit agresiv în momentul în care a văzut că campania pentru care semnase contractul este legată de plăcuțele bilingve și a încercat să i-l smulgă din mână cu forța.

Ulterior acestui incident, Emil Boc a venit cu precizări: domnul director Neag [directorul Companiei de Transport Public] nu a făcut nimic ilegal cerând primăriei să comunice aprobarea necesară şi să se verifice la nivelul departamentului primăriei dacă afişul este avizat de către persoana care are competenţe să facă aceasta. Şi vă vom da răspunsul cât mai repede cu putinţă. Domnul director Neag a procedat ca la carte cerând aceste informaţii primăriei, pentru că pentru fiecare lucru care se afişează în mijloacele de transport în comun, ei au sarcina fizică să le amplaseze, dar conţinutul este cenzurat între ghilimele sau validat dacă respectă legea de către departamentul de specialitate al primăriei. S-a cerut să se verifice dacă este avizat de către noi, ne vom consulta şi vă vom da răspunsul, de aceea domnia sa nu are ce să vă spună mai mult pentru că mingea este la primărie”

Cu alte cuvinte, deși grupul Muszaj-Musai a urmat toți pași legali și a obținut aprobarea de la Primăria Municipiului Cluj (lucru confirmat de către aceștia pentru ActiveWatch), directorul CTP s-a gândit că e bine să mai verifice o dată dacă angajatul instituției ierarhic superioare avea competențele necesare să avizeze afișul, contestând de capul lui semnăturile și ștampilele primăriei. Această afirmație este absolut hilară și arată foarte multă rea voință și dublă măsură.

Decizia de oprire a campaniei a venit vineri când purtătorul de cuvânt al primăriei a declarat că „Primaria municipiului Cluj-Napoca, în urma consultării conţinutului afişului propus de către asociaţia Musai -Muzsai a fi afişat pe spaţiile deţinute de CTP şi primărie în cadrul programului Comm’ On Cluj a comunicat gestionarului programului (Fundaţia Comunitară Cluj şi Grupul Pont) obligaţia de a se asigura că proiectele finanţate respectă regulamentul concursului şi legislaţia în vigoare în România. Conţinutul afişului face referire la subiectul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor din România”

Cu alte cuvinte, deși proiectul a fost aprobat în conformitate cu regulamentul programului și a primit cele mai multe voturi, administrația locală a decis arbitrar și abuziv să pună pumnul în gură și să ceară practic rezilierea contractului, invocând motive hilare: se insinuează că nu s-a respectat regulamentul concursului fără a se fi făcut o verificare cu privire la acest aspect la nivelul tuturor proiectelor și că nu s-ar respecta legislația în vigoare fără a se preciza despre ce legi e vorba. În ceea privește litigiul, este adevărat cu mai mulți cetățeni au acționat în judecată primăria pentru a cere plăcuțe bilingve, dar acest lucru nu poate să fie o justificare pentru interzicerea acestei campanii.

Argumentele cu privire la respectarea legii sunt ipocrite și cred că motivațiile din spatele acestor acțiuni sunt pur și simplu șovine. Este evident că Emil Boc nu a învățat nimic din insuccesul pierderii titlului de capitală culturală europeană și nu-și poate depăși pornirile anti-maghiare. Acest lucru face ca, în acest moment, practic, Clujul să fie în afara ordinii constituționale românești care, pe hârtie, acordă multe drepturi minorităților naționale. Din păcate, nu e singurul oraș.

[1] Norma de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 din 27.11.2001

[2] Conform art. 19 din Norma de aplicare a dispoziţiilor privitoare la dreptul cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, cuprinse în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 din 27.11.2001

[3] Raportul Comitetului de Experti al Consiliului Europei privind implementarea prevederilor Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare arată condiția atingerii pragului de 20% în vederea implementării articolului 10 al acesteia este prea mare. (http://www.coe.int/t/dg4/education/minlang/Report/EvaluationReports/RomaniaECRML1_en.pdf) Paragraful 35.

Conținutul ilegal al afișului propus de Muszaj-Musai

 

  1. De ce este important să scrie și în limba maghiară denumirea orașului, dacă maghiarii din Cluj vorbesc limba română? Amplasarea tăblițelor multilingve nu ține de cunoașterea sau necunoașterea limbii române. Tăblițele multilingve simbolizează nivelul de acceptare a comunităților lingvistice, buna coabitare și respectul mutual dintre acestea.

 

  1. Nu este ilegală scrierea numelui orașului în limba maghiară, dacă în Cluj comunitatea maghiară nu ajunge la 20% din totalul populației?

Nu. Legile în vigoare nu interzic în niciun caz afișarea tăblițelor în limba unei comunități minoritare. Mai mult, în cazul orașului Cluj, afișarea tăblițelor este obligatorie, în baza L. 2001/215, art. 76, 131 și HG 1206/2001. L. 2001/215, 76:

 

  1. “Nicio minoritate nu are atât de multe drepturi precum maghiarii din România. De ce le trebuie și mai multe?“

Această afirmație este greșită, deoarece doar în Europa, drepturile suedezilor din Finlanda sau germanilor din Italia sunt mult mai ample și întinse pe mai multe domenii decât cele ale maghiarilor din România. Pentru afișarea tăblițelor multilingve nu trebuie oferite mai multe drepturi, ci trebuie recunoscute și respectate cele existente.

 

  1. Românii din Ungaria au tăblițe multilingve?

Da, de exemplu la Micherechi (Méhkerék) găsim tăblițe româno-maghiare. În Ungaria, spre deosebire de procentul de 20% din România, afișarea tăblițelor multilingve este obligatorie dacă procentul unei minorități depășește 15% din totalul populației.

 

  1. Majoritatea clujenilor sunt pentru sau împotriva tăblițelor multilingve?

Conform unui sondaj CCST (Casa de Cercetări Sociologice Transilvania) 40,22% dintre clujeni sunt pentru așezarea tăblițelor multilingve, 35% au un punct de vedere neutru în această cauză, iar doar 24,68% sunt împotriva acestora.

Articolul are 4 comentarii

  1. Adică principalul motiv pt care Clujul este șovin este că îi lipsesc niște plăcuțe la intrare in oraș, nu pt ca ține câteva sute de oameni în condiții de evul mediu in Pata Rât?

  2. Cluj Napoca in afara ordinii constitutionale romanesti? Aoleu, dar ce drepturi nu vi se respecta in municipiul Cluj Napoca? Bine in afara de dorinta minoritatii de a iesi de sub autoritate a statului roman ca asta nu se pune.

  3. Ei bine, rautatea nu poate fi invinsa cu argumente. Ma gandesc ca antipatia fatisa a unor cetateni de etnie romana fata de cei cu etnia maghiara, are radacini mai adanci decat interpretarea diferita a legilor. Aceasta antipatie, aceasta impartire in tabere, in etnii, animozitatea nu o sa fie invinse prin aplicarea unor legi externe omului. Dar un lucru este clar. Exista dreptate si adevar, si exista abuz si minciuna. Cele din urma sunt rezultatul unor frustrari sau rani istorice. Apoi exista si o iubire de sine care se idenetifica exclusiv cu etnia, si nu neaparat cu calitatile umane, iar prin aceasat este tentat sa se amagaeasca. Este vorba in primul rand de o identitate exprimata de tipul eu impotriva ta, un ego natural dar si despre un narcisism patologic care se simte cu atat mai mult cu cat celalalt este adus mai jos. Si asa se nasc ideologiile de intaietate istorica, sau atitudinile combative, razbunatoare. Nu iau partea nici uneia, sau de fapt, iau partea amandoura, caci atat romanul cat maghiarul sunt in primul rand oameni, iar omenia nu este rezultatul etniei. De fapt, orice valoarea ar reprezenta apartenenta la o etnie, la o analiza amanuntita, vom gasi ca aceste valori etnice decurg din calitatile umane ale indivizilor apartinand etniei. Ca ele reprezinta culori diferite, dar cum orice culoarese naste din culoarea luminii albe, tot asa valorile reale culturale istorice etnice se nasc din cea a umanitatii. Mandria nationala este fondata daca se sperijina pe valori reale. De exemplu, daca sunt mandru de performanta nationalei de fotbal, aceasta este o mandrie sanatoasa. Daca insa sunt mandru de nationala, indiferent de performanta, numai pentru ca sunt ai nostrii, deja am cazut prada subiectivismului national, care face sa-i supraevaluez calitatile, si sa-i neg defectele. Aceasta tendinta generala umana insa nu ajuta nici mie nici nationalei. Numai o adevarata cunoastere de sine, fara prejudicii permite sa dezvolt un caracter, care devine puternic si rabdator prin acceptarea calma a lipsurilor, si detasandu-se de sentimentul rusinii, il intrece prin actiune constienta, lucida si rationala. In acest fel rezultatele nu vo intarzia sa apara, iar rezultatele reale vor intari sentimentul unei sanatoase apartenente etnice. Nobilitatea sufletului nu este un rezultat al apartenentei la etnie, ci este rezultatul actiunii constiintei umane libere si active.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *