mtDe când s-au eliberat de Ceaușescu, televiziunea și radioul publice se căznesc să scape de moștenitorii dictaturii. Televiziunea a făcut progrese remarcabile pe care le putem proba, azi, dacă o comparăm cu televiziunile private: cine manipulează, TVR sau B1TV? TVR sau Antena 3? Pe măsuratelea – citez aici rezultatele monitorizărilor făcute de colegii mei de la ActiveWatch -, de vreo zece ani controlul politic asupra televiziunii publice și-a modificat stilul de intervenție în timpul campaniilor electorale. În loc să umple ecranul cu hormoni partizani – așa cum se petrece la televiziunile-mercenar ale unor patroni – pentru Societatea Română de Televiziune (SRTV) și Radioul public (SRR) a fost preferată celebra tehnică a batistei pe țambal: fix în campania electorală, cele două instituții își reduc spațiul de emisie dedicat dezbaterilor politice. Emisiunile rămase sunt, în general, neutre și neapărat plicticoase. Audiența fiind mobilizată de isteriile de pe posturile private, riscul ca la TVR să apară influențe politice semnificative este redus la zero. Repet, acest tip de control este ceva mai recent, televiziunea a parcurs un drum lung de la condiția de instrument de manipulare grosolană la începutul anilor ’90, la un instrument de control politic ferm dar ceva mai cizelat – în anii 2000-2004 – și, mai apoi, în epoca Băsescu, cu accente partizane parcelare. Încet încet, stilul a fost orientat către minciuna prin omisiune, care pare mai puțin gravă decât cea proactivă. Ceea ce este, însă, o certitudine, e faptul că politicienii nu acceptă ca televiziunea și radioul publice să devină instituții media ferm independente și puternice.

Legea TVR. Calea prin care aceste transformări ar putea avea loc trebuie să treacă prin modificarea legii în baza căreia cele două instituții funcționează – legea 41 din 1994. O lege care are peste 20 de ani, și care, atunci când s-a născut, a fost un cert progres către transformarea televiziunii de stat într-o televiziune publică. De vreo 15 ani a devenit, însă, limpede că legea nu asigura protecția independenței politice a instituțiilor media publice. Nu e nevoie de mari explicații în sprijinul acestei constatări. E suficient să observăm că, după fiecare schimbare politică, noii veniți la putere schimbă consiliul de administrație, președintele director general și directorul departamentului de știri de la TVR și Radio publice. Acest lucru e posibil pentru că legea permite parlamentarilor să respingă raportul de activitate al celor două instituții fără nici un fel de criteriu; mai mult, legea permite conflicte de interese grave – unul începând încă de la nivelul funției de președinte al TVR sau SRR, președinte care este totodată și director general. Lista de ventile care fac ca legea să nu poată menține pe linia de plutire independentă cele două instituții este mult mai lungă. Când această situație a devenit evidentă, în urmă cu aproximativ 12 ani, s-a născut o propunere de modificare consistentă a legii 41. Ea a fost depusă în parlament de deputata Raluca Turcan La proiectul de lege au contribuit mai multe organizații neguvernamentale, sindicate din SRR și SRTV, reprezentanți ai managementului TVR, lume de tot felul. Încerc să sugerez că proiectul a fost supus unui temeinic proces de consultare publică și că e net superior versiunii actuale a legii. Acest proiect – cu succesive versiuni – zace și azi într-un sertar al parlamentului și poartă în memorie o declarație cinică a unui parlamentar: “legea asta nu va trece pentru că nici un partid nu dorește cu adevărat o televiziune independentă și puternică”. Ultima sa apariție in discuția parlamentarilor s-a petrecut în 2010, într-un moment de reașezare a alianțelor politice. A fost reactivat chiar de inițiatoarea lui – Raluca Turcan – devenită președintă a Comisiei pentru mass media din Camera Deputaților. Din păcate textul a fost mutilat atât de grosolan încât până și organizațiile neguvernamentale care se implicaseră în susținerea primei versiuni a proiectului au ajuns să se împotrivească promovării acestuia. Proiectul nu a supraviețuit.

Falimentul economic. Când președinții directori generali încep să fie schimbați tot mai des, când motivul schimbării lor este de un arbitrar revoltător, instituțiile care ar trebui să fie guvernate, devin neguvernabile. Când șefii sunt numiți atât de fățiș politic, ei sunt îndatorați celor care i-au numit. Asta înseamnă că există riscul major ca parte din contractele de achiziție să fie monedă de plată pentru numirea în funcție. Mai mult, când politicienii știu că instituția este dependentă de ei, există riscul să existe o presiune difuză pe toate departamentele TVR. Cu alte cuvinte, autoritatea în instituții se poate dilua, ceea ce se poate traduce în “ineficiență economică cronică”. Nu vorbesc aici neapărat despre furt, sau despre deturnare de fonduri. Nu. Vorbesc despre ambele. Și mai cred că e la fel de grav dacă este impusă angajarea unor oameni pe alte criterii decât cele de competență – efectul are impact economic. Iată numai câteva explicații ale unei ineficiențe economice care s-a tradus în iminența falimentului încă de acum șase ani.

  1. Raluca Turcan: “Cu complicitatea acoliților săi din PSD, Alexandru Sassu (președinte director general TVR nn) a dus serviciul public de televiziune pe marginea prăpastiei. Problemele financiare tot mai mari, politica de angajări discreționare și crearea de noi canale fără piață au acutizat situația serviciului public de televiziune. Acum, TVR a ajuns un colos cu picioare de lut”. Colosul avea în 2010 243 milioane de lei datorie. TVR era în pierdere încă din 2005.

2012 (an electoral). ANAF a blocat conturile SRTV din cauza datoriilor de 272.699.000 lei. Senatorul Radu F. Alexandru, membru în comisia pentru mass-media: “Îi cer domnului prim-ministru Victor Ponta să-și probeze buna credință, respectul față de independența televiziunii publice și să dea imediat o hotărâre de guvern prin care să suspende acest sechestru pus pe televiziunea publică pe următoarele șase luni.” Reamintim că 2012 a fost un an foarte agitat politic, deci criza economică a TVR pica la fix.

2014 (an electoral). Amenințare cu incapacitatea de plată. Stelian Tănase, președinte director general TVR: “Am avut vineri o discuție de o oră cu premierul Victor Ponta (premier nn) despre situația TVR. Așa cum am mai spus, televiziunea publică este în pericol să intre în incapacitate de plată. Am întreaga susținere din partea premierului”

2016 (an electoral). TVR intră din nou în incapacitate de plată. E din nou un an electoral. Soluția propusă de politicieni – tânărul politician Tăriceanu, majoritarii PSD și parlamentari PNL cad de acord că soluția cea mai bună este intrarea în insolvență, iar pentru a face această măsură posibilă – pentru că TVR nu este un srl care produce mezeluri – va fi modificată legea.

A, nicidecum legea TVR, modificarea despre care vorbesc susmenționații cu competență ticăloasă este legea insolvenței. De parcă după ieșirea din anul electoral și din insolvență, eficiența economică a TVR se va ameliora. Evident, politicienii fug ca de dracu’ de schimbarea legii 41/1994 ale cărei defecte sunt la originea falimentului. Mai e nevoie să precizez că actuala clasă politică este o aceeași mizerie?

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *