Echipa ActiveWatch a urmărit și ultima campanie electorală așa cum a fost aceasta vizibilă pe televiziuni și în rețele sociale online. Este o activitate definitorie pentru organizație, poziționarea instituțiilor media față de actorii politici în perioada alegerilor fiind monitorizată începând de la alegerile generale din 1996 până azi, în toate episoadele electorale. A fost aproape un accident faptul că, în paralel cu monitorizarea campaniei, am urmărit dacă difuzarea de publicitate comercială – precizez: ne-politică – respectă legea care reglementează durata de difuzare. Câteva date de observație au stârnit, anterior campaniei, suspiciunea că unele posturi de televiziune depășesc durata stabilită de lege pentru publicitatea comercială. Faptul că pe durata campaniei programele unor televiziuni au fost înregistrate pe suport magnetic a creat oportunitatea realizării unui cronometraj pentru publicitate. Ceea ce am constatat a fost, pentru noi, surprinzător: dintre cele șase posturi de televiziune incluse în programul de monitorizare electorală – Antena 3, B1TV, Digi 24, Realitatea TV, România TV, TVR1* -, patru au avut depășiri ale duratei legale pentru publicitate. Doar pentru TVR1 și Digi 24 nu am identificat încălcări ale legii.

Legea. Articolul 35 alin. (1) din Legea audiovizualuluinr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare stabilește că ”Proporția de spoturi publicitare televizate și spoturi de teleshopping dintr-un interval de o oră nu poate depăși 20%, respectiv 12 minute; în cazul televiziunii publice, durata acestora nu poate depăși 8 minute din timpul oricărei ore date” .

Metoda de monitorizare a însemnat însumarea timpilor de difuzare a spoturilor publicitare și a teleshopping-ului fără a se lua în calcul duratele mesajelor de avertizare cu caracter obligatoriu şi ale copertelor de separare, duratele anunţurilor de sponsorizare, duratele secvenţelor de autopublicitate promoţională, precum şi cele ale anunţurilor care nu constituie comunicare comercială (anunţuri umanitare sau ale celor de utilitate publică, identificate între coperte cu menţiunea „Mesaj/mesaje de interes public”).

Am efectuat măsurători pentru 29 de intervale orare în zilele 18, 21 și 24 noiembrie și, respectiv, 5 și 7 decembrie.

Depășiri.

România TV depășește durata legală de 12’ în trei intervale orare: pe 7 decembrie, între orele 15-16 depășește cu 8’04”, pe 21 noiembrie dimineața, între 7 – 8 cu 4’56” și între 8 -9 cu 7’

Realitatea TV: pe 21 noiembrie dimineața, de la 7 – 8 depășește cu 9’12” iar pe 7 decembrie, de la 15- 16 depășește cu 10’

B1TV: pe 21 noiembrie dimineața de la 8-9 depășește cu 1’53” iar pe 7 decembrie de la în intervalul orar 15-16 depășește cu 4’13”

Antena 3: pe 21 noiembrie în intervalul orar 12-13 depășește cu 4’50” iar pe 7 decembrie în intervalul orar 15 – 16 depășește cu 5’02”

O observație relevantă este că niciuna dintre televiziunile monitorizate nu a comis nici o depășire în intervalul orar 18-23. Ele par să fie extrem de atente cu secundele de publicitate în acest interval, în schimb depășirile sunt uriașe în restul intervalelor. Îmi permit să apreciez ca “uriașe” minutele pe care le-am surprins în flagrant pentru că avem posibilitatea să comparăm micul nostru eșantion de cronometraj cu monitorizarea publicată de CNA pe subiectul publicității comerciale. În luna octombrie a anului trecut, CNA a publicat trei decizii de sancționare cu somație publică pentru trei posturi de televiziune care au fost interceptate ca depășind durata legală de difuzare a publicității comerciale. Monitorizarea pe care se bazează CNA a acoperit o perioadă de cinci luni: aprilie – august. În întreg intervalul acesta, depășirile înregistrate au avut durata totală de 6 – 7 minute pentru fiecare dintre televiziunile somate (PRO-TV: 6’07”/5 luni, Antena 1: 7’05”/5 luni și Antena 3: 6’36”/ 5 luni).

Altfel spus, depășiri identificate de noi pentru o oră de emisie sunt egale sau mai mari decât depășirile identificate de monitorizările CNA timp de 5 luni. Cum e posibilă o asemenea uriașă discrepanță? Sigur că prima noastră impresie a fost că greșeala se află la noi. Nu ni s-a părut posibil ca CNA să ignore încălcări atât de severe ale legii. Am reluat cronometrajul de mai multe ori, am eliminat toate mesajele care nu intrau în definiția legii ca fiind publicitate comercială – uneori “coperți” de câte 1” intercalate în corpul grupului de spoturi publicitare. Diferențele rămâneau majore.

Atunci am constatat că monitorizarea CNA este, de fapt, o monitorizare pe care o realizează pentru CNA compania Kantar Media, iar Kantar Media nu monitorizează publicitatea  decât în intervalul orar 18 – 23. Informația cu privire la intervalul de monitorizare este publică – ea apare în rapoartele CNA care comunică datele de monitorizare pe care le primește de la Kantar Media. Cu alte cuvinte, toată lumea știe că monitorizarea publicității se face exclusiv între orele 18-23, interval în care toată lumea respectă legea. Dar când “poliția publicității” nu lucrează, unele posturi își bat joc de lege și fură ca-n codru.

Furtul. Din punctul de vedere al unui telespectator care plătește abonamentul de cablu pentru a avea programe de televiziune, ceea ce se petrece este un furt. Timpul pe care legea îl protejează pentru a garanta accesul telespectatorului la informații, la programe editoriale nu este respectat ci este deturnat de posturile lipsite de respect pentru lege și public pentru propriul lor interes comercial.

Complici. Am avut câteva conversații persoane care lucrează în industria publicității și am constatat că dimensiunea furtului de timp editorial este cunoscută de majoritatea celor care lucrează în domeniu. Am comunicat (am făcut și sesizări formale) datele măsurătorilor noastre și câtorva membri ai Consiliului care au evitat să spună explicit că ar cunoaște ceea ce se petrece cu difuzarea publicității, fără a părea, totodată, surprinși. Am întrebat dacă serviciul propriu de monitorizare nu face niciodată măsurători prin sondaj – așa cum am făcut noi acum – iar răspunsul a fost negativ, motivul fiind vag – nu s-a solicitat – și a fost invocat ca argument posibil volumul de muncă al celor care lucrează la monitorizare.

Nu putem accepta aceste argumente, în condițiile aveam de-a face cu un mecanism de încălcare a legii pe care îl protejează toți cei interesați: beneficiarii de publicitate – pentru că și ei monitorizează difuzarea spoturilor – companiile care monitorizează publicitatea pentru beneficiari, televiziunile care încasează contravaloarea publicității, compania Kantar Media și cel puțin membri CNA cu responsabilități în coordonarea serviciul de monitorizare.

Concluzie. Noi așteptăm acum să fie judecate cele 8 sesizări pe care le-am expediat CNA-ului cu privire la încălcările legii identificate de noi. Vom participa la discutarea lor și vom cere explicații cu privire la sistemul care favorizează ilegalitatea. Vom solicita CNA să-și modifice mecanismul de monitorizare și vom urmări dacă acest lucru se va petrece. Iar pe voi vă invităm să vă gândiți la hoția de programe editoriale de câte ori veți auzi la posturile identificate de noi ziariști care declară ritos că în România se fură.

 

Mircea Toma

ActiveWatch

* au fost monitorizate posturile cu acoperire națională care au avut programe dedicate campaniei; PRO-TV, de exemplu, nu s-a implicat în procesul electoral

Articolul are 2 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *