print-screen adevarul

O ziaristă de la Adevărul ne dă o adevărată “lecție de jurnalism” despre cum să strici un subiect “sexy”.  Elevul în vârstă de 12 ani Kovács Tamás, în ciuda faptului că este și ungur, și nevăzător, a avut niște rezultate remarcabile la un concurs școlar de limba română. Cum a ales jurnalista Irina Rîpan să abordeze subiectul? Mai întâi, s-a legat de școala la care învață copilul și o prezintă ca pe o “unitate de învăţământ cu predare în limba maghiară, unde orele de limba română sunt aproape opţionale” Ce înseamnă “aproape optional” nu ne explica aceasta “aproape jurnalistă”. La finalul articolului, mai strecoară una cum că băiatul provine dintr-o “comunitate unde românii sunt priviţi ca nişte intruşi”. Cum a reușit să-și dea seama de acest lucru, nu ne-a explicat, însă jurnalista pare să aibă foarte multe certitudini și foarte puține întrebări de adresat.

La rândul ei, profesoara care l-a pregătit pe băiat dă dovadă de foarte mult “tact” când spune că: “Tamaş e destul de tăcut, destul de retras la şcoală pentru că e într-o clasă unde limba română nu este cunoscută şi progresează foarte greu din cauza faptului că toţi tratează materia aceasta cu reticenţă. Progresăm foarte greu, iar mulţi dintre copii nu vor să înveţe româna.” Desigur, numai copiii sunt de vină, profesorii sunt doar niște victime ale elevilor. Sistemul de învățământ românesc este perfect, iar eșecul școlar la o materie cum este limba română este imputabil elevilor doar dacă aceștia sunt maghiari.

Deși nu foarte multe certitudini, un asemenea articol mă face să cred că pot să bag mâna în foc că presa română e plină de oameni pe care breasla ar trebui să-i privească ca pe niște intruși.

Articolul are un comentariu

  1. am scris si eu jurnalistei un mail in nume propriu:

    Stimată doamnă Irina Ripan,
    vă felicit pentru tema aleasă și relatată într-un ton predominant pozitiv în ediția tipărită a ziarului Adevărul de astăzi.Totuși, permiteți-mi să fac două precizări.
    În introducere scrieți „unitate de învățământ cu predare în limba maghiară, unde orele de limba română sunt aproape opționale”, iar mai târziu, în coloana a 4-a îl citați pe elevul maghiar astfel: „Facem patru ore pe săptămână de limba română”.
    Nu vă supărați, dar mi se pare că există o contradicție în text. Reiese clar din frecvența orelor că este vorba despre o disciplină obligatorie, mai ales că, poate nu știți, programa pentru limba și literatura română este aceeași pentru toți elevii, începând cu clasa a V-a, indiferent de limba de predare. Bineînțeles, sunt aceleași și subiectele la examenul de absolvire a școlii generale, precum și a liceului.
    În coloana evidențiată, având subtitlul „Românii sunt egali cu maghiarii”, doriți să transmiteți un mesaj pozitiv, dar pe care îl și condamnați de la bun început, astfel: „Provenind dintr-o comunitate unde românii sunt priviți ca niște intruși”. Stimată doamnă, în jurnalismul profesionist nu se permit astfel de (pre)judecăți de valoare, concluzii fără fond, apărute din senin. Nu ați făcut altceva decât să întăriți stereotipul „ungurului rău din Secuime”, chiar dacă presupun că ați avut intenții diametral opuse în publicarea articolului.
    De aceea, vă rog să fiți mai atentă la detalii pentru că uneori, acestea pot afecta echilibrul întregului articol. Vă doresc mult succes și articole cât mai pozitive și echilibrate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *