[Precizare preliminară: Nu cred câtuşi de puţin în naţionalism. Textul care urmează nu e despre ‘interesul României’ ca opus celui al altor state. E despre interesul meu şi al tău ca, mai mult sau mai puţin întâmplător, cetăţeni ai acestui stat, supuşi, aşadar, legislaţiei locale şi deciziilor politicienilor care îl conduc. În tot ceea ce urmează mă refer, aşadar, la ‘ţară’ ca loc, ca spaţiu de vieţiuire, economic, social, cultural-spiritual în care se găsesc români, unguri, nemţi, evrei, ţigani şi alţii – cu toţii mult mai prieteni, dacă nu chiar ‘fraţi’, între ei, decât ne asmut politicienii să credem. Pentru mine, personal, nu există ‘naţiuni’ inamice, există doar o specie inamică, fără îndoială non-umană, tocmai politicienii despre care vorbeam. Aşa vă voi ruga să ‘citiţi’ tot ce urmează.]

Nu încape nici o îndoială: România este o colonie, o sursă de materie primă şi muncă ieftine pentru oricine are capacitatea de a-i ‘cointeresa’ politicienii. O diferenţă importantă apare, însă, în vânzarea- de-sine-pe-mai-nimic a acestei ţări, în ultimii ani: resursele care puteau fi exploatate fără a dăuna grav mediului, sănătăţii populaţiei, şanselor de viitor s-au cam epuizat. Acesta este sensul special al coabitării Ponta-Băsescu, unul care pune în evidenţă natura profundă a acestor doi oameni, ca şi a multora dintre cei din jurul lor: nepăsarea totală, puterea de a continua jaful fără a acorda vreo atenţie noului tip de consecinţe.

Site-ul pesurse.ro a publicat, alaltăieri, prima luare de poziţie a unui parlamentar vis-a-vis de proiectul de lege despre care am scris aici cu mai bine de două săptămâni în urmă. Şi cum e acesta afirmă despre proiectul de lege că reprezintă o sfidare a statului de drept – afirmaţie strict adevărată, dar cam tare şi periculoasă pentru actuala Putere, ‘îngrijitorii’ site-ului s-au grăbit să însoţească publicarea documentelor propriu-zise cu un rezumat cum nu se poate mai pozitiv pentru Proiectul RMGC. Se reia astfel, în textul ‘editorial’ care precede link-urile propriu-zise, toată propaganda privitoare la imensele beneficii pentru statul român şi comunitatea locală. E un exemplu cum nu se poate mai bun despre cum poţi dezinforma cu simple citate, prin trunchiere şi scoatere din context; dar e evident că ‘jurnaliştii’ se simţeau cu musca pe căciulă, după ce îndrăzniseră să spună ceea ce e inacceptabil în presa românească.

Voi relua mai jos unul dintre documentele aferente legii – e vorba despre proiectul Acordului care ar trebui semnat între Statul român şi investitorii străini. Dar nu voi simula imparţialitatea şi nu mă voi mărgini la simple citări – ar fi păcat. Am o poziţie pe care o ştie toată lumea; consider că acest text îmi oferă cele mai bune argumente. Lucrurile din el trebuie văzute şi înţelese în context; iar dacă reuşim să facem asta, vom descoperi una din cele mai preţioase ‘mărturii’ despre felul cum conducătorii corupţi ai acestei ţări o ţin în genunchi în faţa intereselor oculte ale… probabil, ale oricui e dispus să plătească un comision. Aduceţi-vă aminte că nu am reuşit să vedem niciodată contracte cum ar fi cel cu Bechtel, şi ne-am întrebat cât de catastrofal or fi ele întocmite. Ei bine, acum avem ocazia excepţională de a citi un draft a cărui lectură va fi mai mult decât suficientă ca să înţelegem de ce, într-un anumit sens, ne prăbuşim neîntrerupt de la Revoluţie încoace.

————————

Articolul 1 vorbeşte despre o creştere a cotei de participare a Statului până la 25%, în două etape – lucru care ar suna bine, dacă nu ţinem cont de condiţiile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru a i se face acest ‘favor’: pur şi simplu, e vorba despre a excepta Proiectul RMGC de la toate prevederile legale (de mediu, de protecţie a patrimoniului, de respectare a regimului constituţional al proprietăţii private etc.) de a căror respectare compania nu a reuşit nici măcar să se apropie în paisprezece ani. Cu alte cuvinte, i se spune Statului: ia de-aici, cât îţi trebuie ca să închizi ochii? ca să-ţi ţii gura?, i se trasează sarcini, şi doar în cazul în care ‘face frumos’ (citeşte: admite şi legiferează încălcarea propriilor legi) i se acordă încă 5,69 + 2% din participaţie.

Mi se pare, astfel, de-a dreptul fascinant fragmentul care ne spune nu doar că România trebuie să dea Acordul de mediu, ci şi că doar dacă acesta “nu conţine modificări semnificative faţă de Proiectul prezentat şi propus prin Raportul EIM si Studiul de Fezabilitate şi, prin urmare, permite derularea si implementarea Proiectului astfel cum acesta este descris” participaţia se va modifica. De ce găsesc acest fragment atât de interesant? Fiindcă în urmă cu doar vreo două luni Ministrul Mediului, Rovana Plumb, spunea pe toate televiziunile că nici nu se pune problema autorizării proiectului cu documentaţia de la vremea respectivă… şi fiindcă mă aştept ca în zilele următoare guvernul Ponta să iasă cu minciuna că s-au schimbat serios datele legate de protecţia mediului. Or, tocmai această condiţie impusă de către investitor României ne arată că nu s-a modificat nimic semnificativ.

Mai jos (Articolul 1, 4), se spune aşa: “Statul român şi acţionarul minoritar al RMGC controlat de Statul român nu sunt obligate să contribuie financiar la majorările capitalului social al RMGC, cu excepţia cazului in care o astfel de majorare de capital este impusa de prevederile legale. În lipsa unor disponibilităţi financiare ale statului român sau a acţionarului minoritar al RMGC controlat de statul român, GBU se angajează să-i ofere împrumuturi cu dobândă pentru realizarea aportului la capitalul social şi menţinerea cotei de participare la acesta.” Ceea ce publicul ştie mai puţin este că toate majorările de capital de până acum au fost impuse de prevederile legale, în situaţii în care în absenţa majorării compania ar fi intrat în insolvenţă. Astăzi, România are faţă de GBU semnificative datorii, rezultate tocmai din împrumuturi anterioare – ceea ce îi făcea pe experţii ASE Bucureşti, conduşi de prof. dr. Afrodita Iorgulescu, să vorbească despre ‘statul captiv la Roşia Montana’ .

——————————

În Articolul 2 se insistă extrem de mult (şi de retoric) asupra beneficiilor excepţionale pe care le-ar obţine România din această afacere cu RMGC. Ca să tăiem, vorba englezului, povestea lungă scurt(ă), vă propun să luăm în discuţie doar cifra pe care însăşi compania o oferă, evaluativ, drept sumă totală obţinută de stat în urma Proiectului: peste 5, 2 miliarde USD. E de presupus că toate calculele au fost maximizate şi s-a tras cât s-a putut ca să se ajungă la aceşti bani, în aparenţă mulţi. Ce e însă foarte simplu de făcut, e să comparăm suma cu valoarea zăcământului, estimabilă pornind de la documentele publicate de Natural Resources Holdings. Astfel, luând în considerare doar aurul (fără a vorbi despre argint, care e exploatabil conform protocolului dintre stat şi RMGC, sau celelalte metale, de care investitorul promite solemn să nu se atingă), 18.500.000 de uncii la preţul de 1.200 USD/ uncie înseamnă 22 mld, 200 milioane de USD.

Am să încerc, cu voia Dvs., o analogie – care, vom vedea imediat, funcţionează doar până la un punct. Aveţi în cămară 22 de saci cu făină, şi vi se spune că nu aveţi capacitatea (know-how-ul şi tehnologia) de a-i căra până în bucătărie. Vine cineva şi vi-i cară. Preţul transportului e… 17 saci. Şi nu numai atât. În timpul ‘operaţiunilor’, omul vă dărâmă cămara, vă murdăreşte ireversibil bucătăria, vă otrăveşte apa de la robinet şi aerul pe care îl respiraţi. Şi ca să vă explic de ce analogia nu e perfectă, iată: grâul se face în fiecare an, deci rezerva de făină poate fi reîmprospătată; aurul, nu.

Aceasta este, în cifrele cele mai simple şi definitive, ‘afacerea’ Roşia Montana. Tot restul (că nu suntem în stare, că e criză şi avem nevoi speciale etc.) e gargară. Fireşte, datorită zgomotului imens făcut în ideea că deja suntem ‘în horă’ cu RMGC, nu şi-a mai pus nimeni întrebarea: de ce am face aşa ceva? Fiindcă răspunsul e, cu adevărat, înspăimântător în simplitatea lui: suntem pe cale a fi păcăliţi/ furaţi de nişte escroci, nişte politicieni vânduţi şi o presă mincinoasă.

———————————

Articolul 5, în întregul lui, prezintă investitorul majoritar ca pe un fel de mare societate de binefacere, dedicată salvării culturii şi patrimoniului românesc. Se pomenesc, într-adevăr, cifre impresionante, se afirmă că s-a făcut deja enorm la Roşia Montana şi se vor cheltui, în continuare, sume astronomice. Din nou, întrebările pe care trebuie să ni le punem sunt, pe de o parte, ce a făcut cu adevărat până acum RMGC, şi pe de alta în schimbul a ce sunt promişi respectivii bani. Fapt este că în toţi aceşti paisprezece ani (mai ales la început, când se spera în ‘lichidarea’ rapidă a afacerii şi orice casă sau monument era pur şi simplu un obstacol în calea dezvoltării… pe scurt, când nu exista uriaşa prefăcătorie de acum) compania a lăsat, ba chiar a ajutat clădirile să cadă în paragină. Pe de altă parte, investirea a 70 + 30 milioane de dolari pentru patrimoniu e condiţionată de declasarea Cârnicului şi descărcarea de sarcină arheologică pentru orice monument care intră în perimetrul proiectului. La fel ca şi în articolul 1, doar că mai aplicat pe domeniul moştenirii istorice, avem de-a face cu (promisiunea unor) sume imense pentru a obţine afirmaţia că că ‘sub’ amplasamentul proiectului minier NU se găseşte nimic important. E vorba, adică, de bani mulţi daţi unor cercetători şi specialişti, în schimbul acceptării distrugerii adevăratelor valori şi al înlocuirii lor cu replici de mucava.

Or, nu trebuie să scăpăm nicidecum din vedere faptul că situri arheologic-patrimoniale cum sunt cele, excepţionale, de la Roşia Montana pur şi simplu nu au cum să scadă în valoare, cum să decadă ‘natural’ din statutul de monumente istorice. O asemenea minciună, o asemenea nebunie doar prin decizie politică (a se citi: ne- şi anti-profesionistă) se poate impune.

———————————

Pe la pagina 7 a documentului pe care îl puteţi vedea mai jos lucrurile devin… aş putea spune amuzante, dacă n-ar fi de o gravitate criminală. Astfel, la articolul 6, 2, f suma convenită pentru garanţia de mediu este de 25 de milioane de dolari. Pentru comparaţie, Kîrgîstanul tocmai încearcă să amendeze Centerra Gold, pentru poluarea produsă de mina Kumtor, cu 467 milioane de dolari . Iar acolo nu discutăm despre un lac de decantare situat, în spatele unui baraj de rocă de 180 m înălţime şi peste 1 km lungime, cum va fi cel de deasupra Abrudului. Şi chiar, fiindcă tot discutăm despre preţul pus de statul român pe posibilele catastrofe ecologice – cam la cât să estimăm cele câteva mii (5, 6) de vieţi care s-ar pierde în primele minute în cazul unei spargeri a barajului?

Fireşte, însă, conform documentaţiei depuse de Gold, barajul este pur şi simplu indestructibil, nu e nevoie de nici o garanţie financiară pentru ceva atât de desăvârşit. Iar valea Cornei este perfect impermeabilă, nici o picătură de apă nu va fi contaminată de metale grele. Fireşte, Institutul Geologic Român spune, oficial, prin vocea directorului său ştiinţific, cu totul altceva – şi anume, că toată documentaţia RMGC-ului e o caricatură… dar în cine să creadă negociatorii politici ai României, în propriii specialişti sau în spusele celor cu care ar trebui să ‘se lupte’ în negocieri?

Cifra aceasta, 25 de milioane de dolari ca garanţie de mediu, e o insultă la adresa inteligenţei oricărui român. Dar ne puteam aştepta la ea, având în vedere că proiectul, la dimensiunile şi condiţiile sale tehnice e într-atât de dement, încât Goldul, deşi caută de mulţi ani deja, nu a reuşit să găsească nici un asigurator pentru el…

—————————————-

Articolul 8 e foarte scurt şi, de fapt, cel mai dureros: propriu-zis, Statul român promite că va încălca dreptul constituţional la proprietate al ‘rezistenţilor’ de la Roşia Montana, măturând din calea investitorului cel mai important obstacol – demnitatea încăpăţânată a oamenilor.

——————————————

Mai găsim unele lucruri extrem de interesante în Articolul 10, mai ales la subpunctul 3, 3 – unde e pomenită de la început posibilitatea cedării licenţei de exploatare. Fapt este că toată lumea ştie despre RMGC un lucru elementar: e o companie junior, un soi de srl de apartament care nu deţine nici pe departe capacitatea de a derula el însuşi afacerea la care se angajează. De îndată ce se va obţine cale liberă, afacerea va fi vândută. În document se vorbeşte despre o decizie care se poate lua doar cu acordul deţinătorilor a 85 de procente din capital, ceea ce teoretic ar implica acordul statului român pentru acest transfer. Dar la câtă demnitate/ fermitate a arătat România în restul acestui document, cine se aşteaptă la oprirea vânzării ‘la cheie’ a Roşiei Montana?

Ca o dovadă suplimentară, Articolul 10 (5) aduce o formulare pur şi simplu hilară: “În cazul înstrăinării către terţi a acţiunilor RMGC aflate în proprietatea GBU, noul proprietar îşi va asuma expres toate drepturile şi obligaţiile şi va oferi toate garanţiile pe care fostul proprietar şi le-a asumat prin prezentul acord. În caz contrar, GBU nu va fi exonerat de propriile obligaţii şi/sau garanţii.” Aici orice logico-gramatician v-ar spune că suntem în prezenţa unei perle de, vorba lui Creangă, curat meşteşug de tâmpenie: pur şi simplu nu poţi folosi, atât de ferm, expresia “îşi va asuma expres”, pentru a începe fraza următoare cu ‘în caz contrar’. Mă întristează, realmente, să văd statul român în această poziţie de victimă retardat-agramată a unui agresor şmecheraş, zbârlindu-se la el şi dându-şi ulterior seama că nu are control asupra situaţiei.

————————————————

În fine, dacă aţi avut răbdarea (sau perplexitatea mereu reînnoită) de a mă urmări până aici, veţi fi răsplătiţi – fiindcă pagina şi Articolul 12 reuşesc să încununeze toată această halucinantă paradă de corupţie şi ilegalitate cu o prevedere înmărmuritoare: “Părţile confirmă faptul ca prezentul Acord se întemeiază în mod esenţial şi in considerarea cadrului legislativ şi fiscal existent în România la data semnării prezentului Acord. În cazul în care, după încheierea Acordului, intervine o modificare a cadrului legislativ şi/sau fiscal aplicabil în România, care să fie aplicabilă RMGC sau GBU şi care afectează sau ar putea să afecteze defavorabil beneficiile oricăreia dintre Părţi în mod semnificativ, Părţile se angajează ca vor depune diligenţe si vor lua măsurile necesare repunerii lor în situaţia pe care ar fi avut-o dacă asemenea modificări nu ar fi avut loc.”

Chiar nu ştiu dacă aceste ultime rânduri mai trebuie comentate. Poate că e mai bine ca, în loc de orice interpretare, să vă las, ba chiar să vă rog să mai citiţi o dată. Ca să vă convingeţi că lucrul ăsta chiar e scris într-un proiect de contract al României – cică ‘stat de drept’.

————————-

Concluziile sunt, cred eu, puţine şi triste.

1. Avem în faţă un document în care putem citi fără dificultate nivelul înspăimântător şi de neprofesionalism, şi de corupţie la care au ajuns decidenţii din România.

2. Pentru una din primele dăţi, avem ocazia de a vedea lucrurile acestea înainte ca ele să se întâmple, nu post-factum, în vreun contract secretizat la care cu toate eforturile noastre să nu mai putem ajunge. Nu avem, aşadar, nici o circumstanţă atenuantă pentru inacţiune, nu vom putea spune că n-am ştiut.

3. Ni se dovedeşte încă o dată, dacă mai era necesar, că Roşia Montana nu e o problemă locală sau regională, ci este afacerea, poate, cea mai simptomatică pentru România acestor ani. Şi că rezolvarea ei într-un sens sau altul va da un semnal decisiv pentru întregul nostru viitor, în toată complexitatea lui economică, socială şi, foarte probabil, chiar democratică. Pentru că lucrurile care sunt puse în pericol, astăzi, sunt înseşi principiile elementare ale democraţiei şi statul de drept.


 

Articolul are 17 comentarii

  1. Imi pare din precizarea de inceput ca sunteti patriot, nu si nationalist. Adica asta ar insemna preocuparea fata de “tara”/patrie, nu fata de “natiune”.

  2. Si LEGEA care va permite exproprierea, peste Articolul 44 din Constitutia Romaniei
    “(2) Pentru exproprierea imobilelor necesare realizării proiectelor miniere prevăzute la alin.
    (1), expropriator este STATUL ROMAN(!). Procedura şi obligaţiile prevăzute în sarcina expropriatorului de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare,VOR FI INDEPLINITE de către TITULARUL LICENTEI (RMGC!) de exploatare, în calitate de REPREZENTANT DESEMNAT al expropriatorului (STATUL ROMAN!). Plata despăgubirilor către proprietari se va face decătre reprezentantul desemnat al expropriatorului, din bugetul propriu”:..sa ne asteptam la trupe paramilitare platite de Gabriel Resources, gen Black Water care sa evacueze oamenii din casele lor in numele STATULUI ROMAN ???!

  3. Asta NU ne este de folos. Daca ati studiat si ati descoperit atat de multe lucruri, ajutati-ne sa intelegem cum putem face si noi mai mult
    -cum putem ataca in justitie
    -unde ne putem adresa oficial, cu numar de inregistrare, cerand raspuns cel putin in limita celor 30 de zile ”legale” iar in lipsa raspunsului sa actionam in justitie
    -cum putem face ceva concret, de la petitii oficiale pana la actiuni de protest.
    Asta ne-ar fi de folos.
    Constatarile nu ne ajuta cu mai nimic.
    Toate cele bune,
    Mircea Popa

  4. pacat ca v-o trebuit un an si jumate ca sa va dati seama ca Tonta cu Cacarau si echipa lor is mincinosi si cel mai prost guvern de cand exista Romania!

  5. Si ce asteptati dragilor ca sa dati cu ei de pamant?
    Alta lovitura de stat?
    Alte alegeri democratice cu alti hoti?
    Stopati hemoragia!

  6. Rosia Montana este doar virful icebergului. Problema este ca singura pozitie se ia doar pe net; s-a vazut si cu alte ocazii ca nu este suficient si ca romanul are capacitatea de a inghiti tot (scuzati expresia); Profesorii care au iesit in strada au inghetat de frig inutil (putin si flaminzi), lipsa solidaritatii, reprezentatii ONG-urilor publica doar statistici.

  7. Pingback: Reactia unei vedete TV: „F*t buha. Aceea fac!” (VIDEO, ATENTIE: Continut explicit!). Si de ce nu exista vreo diferenta intre Gigi Becali si Raluca Turcan « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  8. Pingback: RMGC inaugureaza o gradinita si scoala speciala pentru copiii cu pene din Rosia Montana. Opozitia ofera azil bufnitelor sinistrate (folclor) « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET

  9. ATENTIE!

    In art. 2 la Beneficiile statului Roman nu existe nicio prevedere din care sa rezulte ca Romania va beneficia de 5.2Miliarde USD din aurul extras. Tot ce va primi Romania vor fi 2,3 Miliarde USD in taxe si impozite si inca 2,9 Miliarde USD aport la economie adica salarii catre personalul Roman, impozite pe salarii, CAS, plati catre furnizori, etc.
    Ei nu vor imparti prada deloc cu noi. Vor pleca cu tot aurul si noi vom fi fericiti ca niste amarati au mai putut sa-si duca traiul de o zi pe alta inca un an, doi…

    CEVA SE INTAMPLA LA NIVEL NATIONAL, EUROPEAN, MONDIAL…
    SI NU DE BINE.

  10. Pingback: Legea Roşiei Montane, în rezumat : Blogul ActiveWatch

  11. Pingback: O lege creată pentru o corporaţie | Razvan Pascal's Blog

  12. Pingback: Why the Actions of Government are a Nation’s Betrayal | Rosia Montana Cultural Foundation

  13. Panorama literară și neliterară actuală

    Înainte de 1989 a fost ce a fost. Nu voi reveni, s-a scris cu tonele și degeaba. Stalinismul, ca și alte forme de împilare morală nu vor muri. Dintr-un șef nătâng cum era Ceașcă s-au născut mii de Cești cu pretenții de dictatori mai mititei. Banul a luat locul dominației partidului unic și a dogmatismului primitiv, dar nivelul de cultură nu a crescut sau a evoluat pe direcții ciudate. În literatura tipărită, cărți, reviste s-au instaurat câțiva potentați. Biata Uniune a Scriitorilor, pe care eu o iubesc pentru tradiția pe care o mai păstrează, devine o cenușăreasă. Membrii ei sunt adesea batjocoriți. Măruntul ajutor la pensie este privit cu ochi răi de cei care nu îl au, nefiind membri, ca și de unii guvernanți cu creier mai mititel, gen Boc, bine că a plecat. Desigur nu toți membrii USR sunt genii sau poate nici nu mai scriu de mult timp. La fel de adevărat este că oameni care ar merita să fie membri sunt purtați prin diverse instanțe precum personajul lui Kafka. Nu trec de Lege, nu pot intra în Castel. Acesta este unul din motivele apariției site-urilor literare. Din păcate, puțini fondatori de site literar au ceva de adus în literatură și în cultură, în genere. Îi știu, îi stimez. Dar au apărut tot felul de anonimi cu drept de veto, cu drept de a suspenda, de a elimina, de a batjocori autori cu mult peste valoarea lor. Aceștia sunt micii staliniști. Lor mă adresez eu – ocupați-vă fraților, surorilor de altceva, de jocuri, de glume, de reclame, aveți destule domenii, culoare libere, lăsați oamenii cu har, că România nu duce lipsă de talente, să se simtă acasă, liberi să creeze. Cineva mi-a sugerat că unele servicii controlează și site-urile. Nu prea cred, doar dacă este vorba de extremism, terorism. Desigur mai sunt destui nostalgici ai dictaturilor roșii, verzi, brune, oamenii fără personalitate au nevoie de tătuci, de șefi care să le orânduiască viața. Aceasta se simte și în viața literară. Apar și diversiunile – vrem Basarabia( Cine nu o vrea? Cine poate să o ia? Cine are nevoie de un plus de milioane de rusofoni?) , deși unii strigători nici nu mai cunosc limba română, vrem Monarhie ( Mi-ar place și mie, dar cine o va instaura? Nici Anglia măcar, nici SUA, nici Rusia, nici grupulețele de monarhiști de pe la noi) , se propun diverse forme de strategie economică, socială, cine își bate capul cu ele, când FMI este atotputernic? După atâtea furtișaguri, cine mai acordă șanse inițiativelor din interior? Vom continua. Numai bine, să trăiți cum puteți.
    BORIS MARIAN

  14. FRUNTEA, SUS!…

    “Atunci sunt republicile fericite
    când domnitorii vor gândi sau gânditorii
    vor domni,” Platon

    Abdicând Tronul abil
    Regele, profund umil,
    Sub Coroană a dat iama
    În aurul de la Tismana
    Şi cu multă dibăcie
    A făcut să nu mai fie…
    Mazilit, plecă din Ţară
    Lăsând visteria goală
    Ca Măria Sa, subtil,
    Să fie Rege şi-n Exil.
    Şi îmi spune un netot
    C-a fost Rege patriot…
    Dar nu vede, ca şi orbii,
    Că în Ţară intră Corbii
    Unde haita de hiene
    Sfâșie şi ne sfidează,
    Fură şi ne guvernează…
    Ca jaful să devină lege,
    Au nevoie si de Rege.
    Române!
    Acum, ori niciodată,
    Taie-n viitor o poartă
    Să avem o altă soartă…
    Nu sat cu mâna-n sân
    Să fi slugă la stăpân!..
    E timpul să pornim,
    Stâncă de uniți să fim,
    Căci la graniță, moşnene,
    Ne pândesc alte hiene.
    Şi de-aceea fă să fie
    Bratul tău, în veșnicie,
    Pavăză peste Moșie…
    Nu-ţi da Ţara, bogăție,
    Pradă hoților să fie!…
    Fruntea sus, Române!
    Ai o Ţară, ai un nume.
    Uită de Regat şi Regi
    Şi încearcă să-nţelegi
    Că prin voința ta se poate
    Să trăim în libertate.
    Române,sus! Tu poți
    Țara să o scapi de hoți.
    Ridică brațul bărbătește
    Şi necruțător lovește
    Cu nestăvilită ură
    Hoarda celor ce te fură
    Şi perfid în jug te-înjugă
    Să le fi supusă slugă.
    Ridică-te! Nu se poate,
    Este-o limită în toate!…
    De la Tisa-n largul mării
    Alungă hidra nepăsării
    C-ai să fi un biet sărac
    Îngenunchiat de cel bogat,
    De monstruoasa cârdășie
    Dintre Hoți şi Monarhie

  15. Trădătorilor de neam şi ţară

    Cum poţi să-ţi vinzi părinţii, om trădător de ţară?
    La fraţii tăi de sânge faci viaţă grea amară?
    Să uiţi de neamul tău, de legile cutume?
    Şi o renegi pe mama, ce te-a adus pe lume?

    De braţul dreptei legi, nu poate să te-ajungă
    Şi nici cuvântul bun şi blânda noastră rugă
    Un crunt blestem se prinde de viaţa ta mârşavă
    Cât vei trăi vei bea, paharul cu otravă.

    Cel ce-şi trădează neamul să ia aminte-acum
    Nu mai sluji străinii, mergi pe-al luminii drum.
    Că de îl scoţi din fire, românul este lup.
    Zăgazuri o să sfarme, frânghiile se rup.

    Poate de legi şi oameni nu-ţi pasă, nu te-oi teme
    Dar te ajung din urmă cumplitele blesteme.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *