„Patru din cinci români sunt de acord cu Proiectul RMGC.”

Iată o ştire lansată înspre opinia publică deştept, cu stil, nu aruncată ca o bombă triumfalistă pe televiziuni, la o oră de mare audienţă, ci insinuată în conştiinţa oamenilor discret, dar masiv, pornind de la publicaţii mici şi, mai ales, dinspre internet. Până când, cu forţa formidabilă a zvonului repetat la nesfârşit care devine certitudine, ea, această idee în sine însăşi absurdă, va fi pregătită pentru utilizarea ca-obuz în toate “tunurile mari”.

Preconizez, dragi cititori, viitoare reclame (ieşite sau nu din mâna ‚creativului’ Naumovici) în care, aşa cum eraţi întrebaţi ce aţi face, fiecare :), cu 4 miliarde de dolari, veţi fi arătaţi cu degetul drept oaia neagră, una din cinci, care încă n-a învăţat să iubească cianura.

Oricum, să ştiţi, uşor nu va fi. Aşa cum aţi putut constata, RMGC controlează toate canalele importante de comunicare. Ne vom trezi, curând (dacă nu suntem deja) îmbăiaţi în enormitatea acestui procent: 82%. Fireşte, ne vom mira cu toţii, aşa cum făcea de curând un domn pe Facebook, care se întreba cum Dumnezeu a nimerit el, care nu are nici măcar un prieten simpatizant al menţionatului proiect de minerit, exclusiv printre cei 18% rămaşi.

Dar, să recunoaştem, cum suntem încă prea-de-curând-democratizaţi, vom avea din când în când sentimentul că suntem striviţi – nu doar de corupţia autorităţilor statului, nu doar de lipsa de simţ deontologic a presei, lucruri cu care ne obişnuiserăm, ci de chiar voinţa concetăţenilor noştri.

E, de aceea, bine să repunem această ştire în context şi să vedem de unde şi cum a putut proveni acest procent înspăimântător.

————————————-

Mai întâi, iată cum sună, textual, întrebarea la care de fapt au răspuns cetăţenii invocaţi în această ştire: „Este acceptabil să fim de acord cu acest proiect, dat fiind că oferă locuri de muncă unor oameni de la Roşia Montană, comună în care rata şomajului este foarte mare?”

„Curat meşteşug de tâmpenie”, ar fi spus Creangă, dar n-ar fi avut mare dreptate – fiindcă avem de a face nu cu prostie, ci cu prosteală – exercitată sistematic, atent gândit, de-a lungul întregului aşa-zis ‚sondaj’. Atenţie, întrebarea se găseşte la nr. 13 într-un şir de 43 de ‚subpuncte’ – dar trebuie să ţinem seama că unele dintre acestea cuprind câte 6-7 afirmaţii-întrebări.

De ce nu este aceasta ultima întrebare a sondajului, punctul lui culminant şi de ce nu sună ea, pur şi simplu: sunteţi de acord cu demararea proiectului RMGC de la Roşia Montană? Simplu, fiindcă IRES nu a alcătuit (sau, mă rog, în cazul în care şirul de întrebări e stabilit de altcineva, nu a distribuit) un mijloc de sondare a opiniei publice – ci unul de manipulare a ei.

Să revenim: în măsura în care, auzind-o la telefon, aţi reuşit să reţineţi întreaga întrebare, ce veţi răspunde? Eu unul, care ţin la democraţie şi libertatea de expresie mai mult chiar decât la Roşia Montană, voi spune – da, pot accepta că unii sunt de acord cu acest proiect, mai ales fiindcă habar nu au câte locuri de muncă se vor crea de fapt în comună…

Ei, spuneţi-mi: fac parte, eu, Cornel Vîlcu, dintre cei 82% pomeniţi la începutul acestui text? Păi, în interpretarea companiei, ca şi în formularea în primul rând ambiguă, în al doilea rând complet decontextualizată, a IRES, da, fac parte dintre ei. Ce să mai zic? Sunt şi eu cianurist.

———————————

Fără glumă, acum. Am fost sunat într-o dimineaţă şi am trecut prin întregul sondaj. Auzisem deja despre el, două colege de serviciu (oarecum ‚neutre’, la momentul respectiv, în ce privea chestiunea Roşiei Montane) povestiseră cum, după nu ştiu câte întrebări, se enervaseră în aşa hal de tendenţiozitatea întregului demers încât refuzaseră să meargă până la capăt.

[Întrebare: cum credeţi că apar în statistică persoanele care, la un moment dat, îi spun operatorului, desigur în termeni civilizaţi, „mama voastră de cianurişti, azi şi mâine încă!” şi trântesc receptorul? Simplu: nu apar, fiindcă nu au răspuns la tot chestionarul şi nu au dat datele statistic relevante privind vârsta, ocupaţia, educaţia, regiunea din ţară etc. etc.]

Eu, însă, am fost foarte curios şi am avut răbdarea (îngerească! vă rog să mă credeţi) de a răspunde la tot ‚sondajul’. Am înghiţit, aproape cu amuzament, presupoziţiile (în sensul pragmatico-semiotic) cu care erau încărcate aşa-zisele întrebări: „Aţi auzit de faptul că RMGC construieşte un sat nou pentru locuitorii din RM care şi-au vândut proprietăţile/ ce părere aveţi despre aceasta?” sau „Dumneavoastră în ce măsură aţi fi de acord cu utilizarea cianurii în minerit, în contextul în care nu există o altă tehnologie disponibilă?” „Dumneavoastră în ce măsură aţi fi de acord cu utilizarea cianurii în minerit, în contextul în care efectele acesteia sunt neutralizate ulterior?”

Presupun că ştiţi deja şi la nivelul teoriei discursului şi a manipulării – sau, dacă nu, intuiţi la modul cel mai natural – faptul că atunci când sunteţi întrebaţi „Ce părere ai, a minţit sau nu a minţit boul de… să zicem, Bogdan Neagoevici în interviul de aseară?”, răspunsul dvs. e mai puţin important decât acceptarea implicită a ideii că Bogdan Neagoevici e un bou.

Mai departe: am reuşit să nu mă enervez … ba chiar să mă amuz observând reacţiile tot mai şocate ale operatoarei pe măsură ce vedea că, dincolo de tot bombardamentul bine reglat spre a produce aderare la ideile RMGC, răspunsurile mele rămâneau negative la adresa proiectului. Dar trebuie să recunosc că, în naivitatea mea, am rămas şocat de două lucruri:

În primul rând, întrebarea-cheie „Dumneavoastră sunteţi de acord cu dezvoltarea proiectului minier de la Roşia Montana de către RMGC.” survine foarte devreme în cursul sondajului – e drept că după un şir de întrebări încărcate de presupoziţii favorabile companiei, dar la poziţia numărul 15. Credeam (şi ar fi fost just să cred, dacă, aşa cum spuneam, scopul ar fi realmente sondarea, şi nu [de]formarea opiniei) că după această întrebare oricare alta e inutilă. Mai târziu, însă, am descoperit că aceeaşi întrebare, un pic reformulată, se găsea la punctele 25 şi 35. E evident, autorul sondajului vrea să vadă în ce măsură întrebările de pe parcurs au reuşit să modifice opinia respondentului în direcţia dorită.

În al doilea rând, sondajul se încheie, cum se spune, „în coadă de peşte”. Nici un punct culminant, nici o întrebare-rezumativă, una care să tragă linie şi să spună, în cele din urmă, cum stăm. Ultima întrebare, desigur foarte tendenţioasă, sună aşa: „Credeţi că redeschiderea unor mine reprezintă o soluţie pentru zonele afectate de şomaj?” Cum se explică acest lucru – acest final neaşteptat (eu chiar am întrebat-o pe operatoare dacă e sigură că aşa se sfârşeşte chestionarul)?

Simplu: dacă nu există o întrebare-rezumativă, „conclusivă”, cel care a comandat sondajul poate să aleagă răspunsul la oricare dintre întrebările de pe parcurs (în cazul nostru, pe cel de la întrebarea 13), şi să facă din el, decontextualizând fără jenă, stindardul viitoarelor ştiri şi/ sau intoxicări de presă.

—————————

O ultimă întrebare: de ce se „coboară” o instituţie ca IRES şi/ sau un sociolog bun cunoscător atât al acestei meserii, cât şi al noţiunilor fundamentale de pr şi manipulare, cum e Vasile Dâncu, la un nivel atât de jenant?

Un răspuns, cel mai simplu, era schiţat în afişul pe care l-aţi văzut mai sus: banul vorbeşte – iar banul remegecist chiar urlă.

Un altul s-ar putea constitui sub forma unei noi întrebări: ştim noi că Dâncu-şi-ai-lui sunt autorii chestionarului? Dar aici, vinovăţia mi se pare la fel de mare, dacă nu chiar sporită în cazul în care întrebările au fost gândite de specialiştii RMGC, iar IRES-ul şi-a pus doar la dispoziţie infrastructura – fiindcă toate comunicatele de presă invocă numele institutului ca autoritate ‚ştiinţifică’.

În fine, există şi posibilitatea de a ne întreba: credeţi că imoralul de Vasile Dâncu şi vândutul-de-IRES au acţionat astfel doar din interese financiare, sau la comandă politică? Aici, fireşte, fiecare dintre cititori va putea alege una din variante – alegere consemnabilă, fireşte, într-un alt sondaj.

 

DISCLAIMER:

Conţinutul acestei rubrici nu reflectă în mod obligatoriu poziția oficială a organizației ActiveWatch. Așteptăm articolele dumneavoastră. Aveți responsabilitatea să verificați informațiile pe care le publicați și să respectați valorile și misiunea ActiveWatch.







Articolul are 7 comentarii

  1. Hm. Eu sunt curios cati bani mai sunt dispusi sa bage in strategia de prostire a opiniei publice din Romania, care, sa-mi fie cu iertare, este neavizata, neinformata, cu gust de tabloide, sani falfaitzi in vand si fese labartate la vedere, slab educata dar care uneori reactioneaza paradoxal altfel decat turma de oi pe care ai fi tentat sa o momesti cu un stiulete ca sa se arunce in prapastie de una singura. Sunt curios daca cineva de la RMGC ia in considerare posibilitatea de a trage linia la minusul facut in Romania de a-si linge ranile si de a pleca mai departe spre alta tara din lumea a 3-a a civilizatiei de unde sa fure aur. Dupa cum se vede se pare ca nu se ia in calcul (inca) aceasta posibilitate. Pentru mine exploatarea Rosiei Montane este examenul secolului 21 pentru Romania. Sesiunea din secolul trecut am picat-o cu brio, cu exceptia catorva partiale unde am avut bafta si am copiat de la colegi.

  2. Pingback: Sondajul te ridică, sondajul te doboară. Noul populism televizat. | La colţu' străzii

  3. Pingback: Criză şi nu prea. Sociologia românească sub semnul întrebării (I) | Critic Atac

  4. Pingback: „Spirala tăcerii”, spirala nerușinării: Institutul Român pentru Evaluare și Strategie | Critic Atac

  5. Practic, acest chestionar urmărește să afle răspunsul la următoarea întrebare: cum ar trebui să vă mințim ca să ne credeți când lăudăm proiectul RMGC?

  6. Pingback: Blat! : Blogul ActiveWatch

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *