Nu-mi plac titlurile prea patetice, şi cu atât mai puţin cele naţionaliste. Tind să îi privesc cu cea mai mare suspiciune pe rrromâniştii de toate soiurile şi culorile (şi, din păcate, sunt multe!) care vorbesc despre noi ca despre un ‚neam’ special, situat într-un anume sens deasupra altora, eventual a tuturor. Dar titlul de mai sus, deşi reia mai întâi o metaforă celebră, mai apoi o sintagmă xenofobă mult uzitată, e, vă rog să mă credeţi, pur literal. El exprimă, pur şi simplu, fapte.

Avem cu toţii-o rană – Roşia Montană e , vor spune mulţi, un slogan cu care ecologiştii încearcă de o bună bucată de vreme să ‚rupă inima’ patriotică a românilor. De ce m-ar privi pe mine, personal, domiciliat în Bucureşti sau Vaslui şi trecător prin Ardeal o dată pe deceniu, soarta acestei comune? O întrebare un pic cinică, dar pe deplin îndreptăţită, care îşi are astăzi şi un răspuns:

pentru că puterea USL pregăteşte, în ascuns, dar cu mare grabă, o lege scrisă în întregime cu dedicaţie pentru proiectul RMGC, dar care, lege fiind, nu va întârzia să-ţi afecteze în modul cel mai direct dreptul la proprietate.

România are astăzi un guvern tânăr şi ambiţios (a se citi: cu nesfârşit tupeu, incredibilă aroganţă, nici o fărâmă de jenă sau bun-simţ), sprijinit parlamentar nu doar de o majoritate zdrobitoare, ci şi de coruptibilitatea absolută a politicianui român de succes, definit de traseism şi vandabilitate. E vorba de ceva mult mai pervers şi periculos decât o simplă clică de hoţi. E vorba de o nouă generaţie ieşită din selecţia inversă a două decenii de politică postdecembristă (pot avansa în partid doar îndeajuns de ticăloşi, de pupincurişti, de pregătiţi să vâre cuţitul în spatele oricărui camarad, dar şi să sărute, la nevoie, gura inamicului pe care tocmai au scuipat-o) şi din accentuarea până la demenţă a războiului purtat în gaşcă, în şi între politicieni, fără nici o consideraţie, la drept vorbind fără o secundă, măcar, de atenţie la poporul care se află undeva, departe, dedesubt.

Niciodată, după 1989, cetăţenii de bună credinţă ai României nu au avut de luptat cu un inamic atât de alunecos, lipsit de scrupule şi periculos.

Legea despre care am pomenit stipulează, în linii esenţiale, următoarele: dacă o companie oarecare reuşeşte să obţină o licenţă (industrială, oferită fără dezbatere publică de către ministerul de resort) pentru exploatarea resurselor minerale în regiunea unde tu deţii un teren sau chiar o locuinţă, ea (compania) te va putea deposeda de acestea printr-o procedură simplă, expeditivă, fără ca tu să ai vreo soluţie reală să îţi aperi interesele.

Valoarea despăgubirii pe care o vei primi va fi decisă de o comisie în care vei fi (reprezentat) minoritar. Vei fi scos cu forţa de pe terenul cu pricina în timp extrem de scurt. Vei putea ataca în instanţă exproprierea doar dacă vei fi capabil să plăteşti o taxă halucinant de mare (pe care, fii sigur, nici un român ‚normal’ nu şi-o permite), iar atacul acesta nu va putea întoarce dreptul de proprietate (pierdut pentru totdeauna), ci, în cel mai bun caz, va duce la rediscutarea compensaţiei.

Aşa că, dragă cititorule, Roşia Montana nu se mai află la sute de kilometri distanţă, e chiar în curtea ta. Sub casa ta sau – dacă locuieşti la oraş, la bloc, undeva unde nu sunt minerale în subsol – a părinţilor şi bunicilor tăi. Roşia Montana nu mai e doar o discuţie despre etică, despre valori, patrimoniu, oameni, solidaritate, pe care la urma-urmelor ai putea continua s-o eviţi. E o discuţie despre dreptul tău de proprietate ca drept constituţional fundamental.

[Iar dacă eşti cumva de stânga cât-mai-radicală şi pledezi pentru abolirea proprietăţii private, nu te bucura: exproprierea pe care ţi-am descris-o se face nu în folosul statului, ci – tocmai – în cel al unor companii şi corporaţii.]

Ce zici de asta, cititorule?

Păi, îţi spun eu: sunt doar două modalităţi de a reacţiona (pe a treia, să stai în continuare la cutie, să vâri ca struţul tigva în pământ, o exclud din start – fiindcă exproprierea, odată cu ţarina, îţi va lua şi capul): prima e să te superi, iarăşi, pe încăpăţânaţii Roşiei Montana. Trăsni-i-ar să-i trăsnească, dacă ar fi plecat de bună-voie nu s-ar fi dat legea asta. Acuma or să-i scoată şi pe ei cu armata, şi nici eu nu mai sunt sigur pe nici o proprietate a mea.

Cealaltă reacţie, e să înţelegi o dată pentru totdeauna cine e duşmanul şi cât de periculos a devenit el datorită neştinţei sau nepăsării noastre.

————————————-

Dacă proiectul de la Roşia Montana nu a fost demarat până acum, asta s-a întâmplat în primul rând datorită faptului că el nu se poate face fără a încălca flagrant mai multe legi. Modificarea legii minelor, deja aprobată de Senat, actualmente în comisii la Camera Deputaţilor, e, tocmai, un fel de ‚varză’ cu dedicaţie, un amestec de decizii care elimină, punctual, toate obstacolele întâmpinate vreme de peste un deceniu de canadieni. S-au împiedicat aceştia de patrimoniul arheologic şi cultural al zonei? Noua lege le va oferi toate derogările necesare. Au fost ţinuţi în loc de anularea definitivă şi irevocabilă a certificatelor de urbanism? Potrivit noii legi, avizele pentru exploatarea minieră rămân valabile chiar dacă actele în baza cărora au fost emise sunt lovite de nulitate. Stau în calea exploatării pământul sau casa oricui, poate ale tale? Vei fi alungat de acolo cu forţa, în câteva zile doar.

În treacăt fie spus: dacă proiectul Roşia Montana demarează, urmează, în câţiva ani, alte 14 (da, ai citit bine, paisprezece) exploatări cu cianură în Transilvania.

În treacăt te rog să te gândeşti: odată legea minelor aprobată şi producând efecte, de ce nu s-ar gândi guvernul sau parlamentul că te-ar putea expropria şi pentru petrol sau gaz, gaze de şist, apă minerală, apă?

Sunt aceste întrebări ale mele exagerate? E în chiar atât de mare măsură de necrezut că, zilele astea, în discuţii care legal vorbind sunt publice, dar care în fapt sunt protejate cu Poliţia şi jandarmii, comisia de Industrii a Camerei Deputaţilor pregăteşte legea pentru adoptarea în plen? Că Rovana Plumb recunoaşte, la Antena 3, că proiectul RMGC aşa cum e el azi, nu are nici o şansă (şi nici o îndreptăţire) să primească acordul de mediu, în vreme ce conduce, tot fără transparenţă, şedinţe ale Comisiei de Analiză Tehnică în care ordinul de avizare completă a fost deja dat ‚de sus’? Că Daniel Barbu, ministrul Culturii, pregăteşte la rândul lui decizii care vor duce la ştergerea, ca şi când n-ar fi fost, a aproape două milenii de istorie? Că din toate astea România se alege cu 4% din valoarea aurului, 634 de locuri de muncă şi daune ecologice care nu vor dispărea în secole?

Ei bine, cititorule, o fi de necrezut… O fi anticonstituţional. O fi politica deşănţată a unor iresponsabili care se cred stăpânii absoluţi ai moşiei, iar pe tine te cred slugă, mână de lucru, pleavă. Dar se întâmplă. Toate astea se întâmplă cu adevărat acum.

———————————-

Şi ce putem noi face? întreba, acum câteva zile, o cititoare.

Urmăreşte reţelele de socializare, caută comunicatele Alburnus Maior. Din câte înţeleg, Campania Salvaţi Roşia Montana pregăteşte şi un kit (o listă) de mijloace de acţiune pe care fiecare dintre noi, după puteri şi îndrăzneală, le poate desfăşura. De îndată ce aceste ‚tactici de luptă’ vor fi finalizate, le voi publica şi eu aici. Nu cred să dureze mai mult de încă două-trei zile. Dar deocamdată lucrul cel mai simplu de făcut este să faci vestea să circule.

Spune-le şi altora, şi spune-le să zică mai departe.

Ei au sperat că vor face toate lucrurile astea înainte ca noi să aflăm, să ne dăm seama. Faptul că ştim este deja un început.

Articolul are 8 comentarii

  1. Pingback: Salvaţi Roşia Montană! | Platforma Civică

  2. Situatia a ajuns aici pentru ca cineva ,mai multi,, cineva,” au aplicat un principiu care a functionat de la inceputurile istoriei anume- dezbina si stapaneste. Iar daca au mai ramas oameni, nu patrioti ci rationali au fost descurajati cat se poate.Avem acum trei categorii de oameni. Oameni care se cred buricul pamantului ca au reusit sa aiba un mic profit, oameni care inteleg ca ceva nu este in ordine si sunt marginalizati pierzandu-si toate sperantele si a treia categorie, care gandeste, si numai atat, pentru ca nu au resursele necesare si nici oameni cu care sa poata realiza ceva, sunt spectatori care nu huiduie si nici nu aplauda.
    Cum pot fi caracterizati indivizii care nu se gandesc si nu fac nimic cand li se fura pamantul de picioare sau la ce mai sunt buni pentru curtea noastra !

  3. Asa, si? Nu e asta situatia care a fost urmarita de popor? Daca nu, de ce naiba il simpatizeaza asa de multi? De ce multi l-ar vota? El (si prin el rog a se intelege si gruparea politica, nu partidul, din care face parte) este expresia clara a puterii politice care minte poporul, care lucreaza dupa perdele si care nu are in vedere interesele cele mai bune ale natiunii ci doar ale sale. Poporul il vrea in continuare la putere dupa toate ineptiile pe care le-a facut/zis. Poporul este prost informat sau dezinformat intentionat, educatia poporului in ceea ce priveste politica in general lipseste cu desavarsire si tot ce se va intampla se va intampla cu voia poporului (nu conteaza daca poporul a luat o decizie viciata de minciuni si secrete). Cand lumea va observa rezultatul final, aceasta grupare va fi huiduita, va fi blestemata si ce? Ei si-au facut “norma” daca nu mai pun mana pe puterea politica nu e asa mare pierdere, oricum multe nu mai sunt de distrus in tara. Petcu Mihai, eu vad ca se fura ca in codru, stiu cat e de ilegal si chiar ilogic, dar nu pot sa fac nimic. Nu am nici un fel de putere. Din fericire singurul bun pe care il am in prezent este forta mea de munca. De asa ceva inca nu ma pot deposeda. Care este solutia la care voi recurge? Eu plec. O sa imi construiesc un viitor si o sa imi cumpar o casa si un petic de teren intr-o alta parte a lumii, undeva unde o sa mai gasesc o urma de respect pt cetatean si pentru proprietatea lui. Unde? Nu stiu inca. In principal e sa parasesc Romania si destinatia e doar in secundar. Sunt tanar, sotia mea e si mai tanara, avem cap si maini si o sa le folosim in folosul altor popoare pentru a ne cladi un viitor mai sigur, un viitor in care sa nu ne fie frica de stat. Da, imi e frica de faptul ca statul roman ca institutie politica este in mana unor dementi care pot da orice legi vor. Cat mai e pana la dictatura? Va pup si sa aveti un viitor bun in Romania, eu nu ma risc!

  4. Suntem ceea ce simt de mult. niste pioni manevrati de unii sau de altii pe care tot noi i-am desemnat sa ne reprezinte. si de fiecare data aceeasi dezamagire. suntem furati, inselati, mintiti cu nerusinare. ce este de facut, oameni buni?

  5. Trebuie sa existe ceva ce putem face, daca nu dorim sa traim intr-un mediu otravit. Este vorba de sanatatea noastra si a copiilor nostri; mai e si aceasta lege noua, chiar contestabila. Lucrurile facute in graba nu miros a bine.
    Avem nevoie de noi partide pe care ii putem vota. Va fi realitate? – nimic nu s-a facut din ‘dorinta’ numai prin munca si perseverenta.
    @P Mihai S – tara a pierdut oameni ca tine, insa de ce sa plecam, de ce ar fi asta solutia?
    Sunt multi care isi exprima dezacordul, insa nu inteleg de ce in viata de zi cu zi oamenii care au un scop comun nu se pot uni – nu e in caracterul nostru? Ar trebui sa fie, numai de noi depinde ce si cum facem – adica lasam ca deciziile sa decurga peste capul nostru sau ne unim pentru un scop.

  6. In primul rand marea majoritate a populatiei si-a pierdut increderea in gruparile politice. Si asta din 2a motive principale:
    1. Razboaiele politice intre indivizi si manevrele lor au dus multi politicieni in fata unui complet de judecata. Detaliile cazului fiecarui politician sunt adesea neclare si de obicei apar doar cand se transfera puterea politica de la un partid la altul. Asta denota faptul ca, in urma preluarii politice, se trece la anihilarea concurentei prin orice mijloace legale. Singura diferenta intre tipul asta de democratie in care puterea politica isi taraie opozantii prin tribunale, si dictatura in care puterea politica isi anihileaza opozantii prin a-i declara tradatori si a-i inchide undeva departe de lume sau chiar a-i asasina, este periculos de mica. Legea este in general manipulata, modificata si chiar generata de gruparea care detine puterea politica. Ca opozant al puterii politice este foarte usor sa intri in ilegalitate, si chiar daca nu esti in ilegalitate dupa “noile” legi ale celor de la putere (cam rare cazurile oricum), numele tau poate fi terfelit cu diverse acuze bine plasate in mass media si chiar judecati care in final se sfarsesc prin a achita acuzatul – opozantul, dar raul este facut, vorba circula si lumea nu uita niciodata o barfa suculenta.
    2. Jocurile politice ale celor care fomesc dupa puterea politica adesea aduc daune statului si imaginii statului in plan international. Cel mai recent exemplu cat se poate de clar a fost razboiul Ponta + Antonescu vs Basescu. Indiferent cu pe ce parte a baricadei te consideri, statul nostru si, prin el, noi cetatenii am avut de suferit mult atat pe plan intern cat si international. Goana asta dupa puterea politica ii face pe multi sa uite de ce au intrat in politica, sa isi uite propriile idealuri si scopurile cu care au intrat in aceasta scena. Unii se retrag cu demnitatea integra, altii raman in continuare si trag cu dintii.
    Daca mai punem langa cele de mai sus la socoteala si averile care “alesii” le acumuleaza mai mult sau mai putin licit lumea incepe sa se intrebe cati dintre ei sunt acolo pentru interesele cetatenilor si cati sunt pentru propriile interese.
    Toate ca toate increderea generala a populatiei a condus la o criza in care suntem si acum. Se vede clar in prezenta la urne. Este o problema crunta cand mai putin de jumatate din populatia unei tari nu se intereseaza suficient pentru a se deplasa la urne. Ce e si mai grav, unii merg la urne fara sa stie programul politic al persoanelor/grupurilor politice pe care le urmeaza, mergand doar sa voteze ca “asa voteaza si vecina”.
    Toate aceste fapte m-au determinat sa imi fac valiza si sa plec. Va dura mult pana cand vom iesi din aceasta situatie, cand clasa politica va avea din nou increderea populatiei, cand interesele generale ale statului vor fi puse peste orgoliile si/sau averile politicienilor. Este un timp pe care eu nu sunt dispus sa mi-l petrec asteptand si vorbind printre dinti.

  7. Daca nu stiti ce este de facut va spun eu. Iesiti in strada cu sutele de mii sau eventual milioane si acesti conducatori vor invata sa va respecte. A propos Piata Universitatii ar trebui din nou animata.Cu stima un Roman.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *