Sub semnătura preşedintelui Eugen David, Asociaţia Culturală “Alburnus Maior” a adresat, prin intermediul reţelelor de socializare, următoarea scrisoare deschisă realizatorului emisiunii “Ora de business” de pe TVR:

————————————–

“Stimate domnule Moise Guran,

Nu avem nici o îndoială privitor la buna-credinţă cu care aţi abordat în seara de 23 august subiectul Roşia Montana; salutăm faptul că aţi rămas unul din ultimii jurnalişti români care mai au curajul să spargă embargoul mediatic şi să discute, argumentat, problemele legate de acest proiect minier la o oră şi pe o televiziune de maximă audienţă.


În legătură, însă, cu afirmaţiile Dvs. şi, mai cu seamă, concluzia pe care aţi părut să o trageţi, dorim să facem câteva observaţii care, sperăm, în linia onestităţii mai sus-pomenite, vă vor da de gândit:

– cum e şi firesc, principala linie de raţionare din spatele emisiunii Dvs. este una strict economică. În acest sens, aţi discutat refacerea acordului dintre Statul Român şi RMGC, prin care participaţia şi redevenţa vor creşte. Ar fi, poate, util să ştiţi că beneficiul total al statului pe care în cele mai optimiste şi umflate variante îl promite compania canadiană este de 5,2 miliarde de dolari, în vreme ce valoarea estimată a zăcământului de la Roşia Montana (luând în considerare exclusiv aurul, nu şi argintul şi celelalte metale despre care s-a discutat foarte mult) este de 22,2 miliarde. Iar beneficiile pe care le-am pomenit – şi care nu ating nici măcar un sfert din valoarea aurului extras – vor constitui în infimă măsură rezerve la Banca Naţională, ele fiind în cea mai mare parte cheltuieli de parcurs cu salarii, taxe etc.

– aţi descris cu foarte mare claritate mecanismul de capturare a României într-o afacere toxică, folosind metafora unei plase croşetate cu mare atenţie şi foarte mulţi bani. Concluzia Dvs., însă, cea potrivit căreia nu mai putem da înapoi, suferă – tocmai datorită faptului că lasă la o parte o mulţime de considerente, în primul rând de natură juridică. Dacă în ciuda imensului efort de convingere (pe care noi am numi-o fără ezitare cu un cuvânt mai puternic, corupere) desfăşurat de Companie, proiectul nu a pornit într-un deceniu şi jumătate, e pur şi simplu fiindcă el fie încalcă flagrant, fie intră în conflict irezolvabil cu legislaţia şi normele legate de mediu, protecţia patrimoniului, urbanism, regimul constituţional al proprietăţii etc. Noul acord dintre Stat şi RMGC, despre care vorbiţi cu atâta optimism, este tocmai o lege specială, gândită de noua putere cu scopul de a excepta acest proiect, declarat de utilitate publică, punct cu punct de la toate elementele de legislaţie care l-au ţinut în loc de-a lungul timpului.

– România nu are şi nu poate avea nici un fel de responsabilitate materială pentru neînceperea unui proiect datorată incapacităţii propunătorului de a respecta legea. Există, e adevărat, datorii ale statului român către RMGC, rezultate din majorările de capital făcute până acum de companie – în sumă de circa 100 de milioane de dolari. În rest, discuţia despre 'datoria morală' pe care am avea-o faţă de acest investitor – idee lansată în ultima vreme de unii politicieni – este, în opinia noastră, şi nejustificată, şi deosebit de periculoasă, câtă vreme toate aceste sume astronomice declarate de companie au fost investite tocmai în construirea 'plasei' de care aţi vorbit.Continuând metafora care a dominat întreaga dvs. abordare a problemei: credeţi cumva că o muscă prinsă în plasa păianjenului e datoare moral să accepte în linişte momentul când acesta o va consuma cu adevărat?

– defetismul şi crearea impresiei de 'numai această direcţie de dezvoltare există' sau chiar de lucru gata făcut, întâmplat, e cea mai puternică şi subtilă tactică folosită de Companie de la venirea ei în România încoace; nu credeam însă că această strategie ar putea face şi din dvs. şi emisiunea dvs. o victimă. Pluralitatea de opţiuni, corectitudinea confruntării concurenţiale, libertatea de decizie a oamenilor constituie principii fundamentale pe care le-aţi promovat tot timpul – de aceea, concluzia Dvs. de ieri, potrivit căreia 'nu mai putem da înapoi', este pentru noi stupefiantă. În măsura în care, însă, vă mândriţi cu privitori care nu iau de-a gata ceea ce le furnizaţi ('te-ajută, dar nu te face mai deştept'), suntem convinşi că telespectatorii au înţeles pe deplin direcţia în care, în ciuda recomandării dvs. explicite, trebuie să meargă publicul românesc: atunci când te afli într-o capcană, nu te resemnezi şi aştepţi cu seninătate moartea, ci te pregăteşti să rezişti prin orice mijloace agresorului.

– în fine, aveţi perfectă dreptate când spuneţi că acest caz e de pus în cărţile de istorie: am afirmat în repetate rânduri că finalul poveştii Roşia Montana va fi un semn hotărâtor despre prăbuşirea sau, dimpotrivă, despre demnitatea şi conştiinţa de sine a României ca întreg. Singura diferenţă – sperăm, temporară – de poziţionare între noi şi Dvs. e că, după ştiinţa noastră, există astăzi în ţară masa critică revoluţionară care poate face din salvarea Roşiei Montane un prim model moral pentru o Românie mai puţin coruptă, mai puţin sensibilă la minciună şi manipulare, mai pregătită să-şi ia propria soartă în mâini.

Cu respect,

Eugen David,

Președinte,

Asociația Alburnus Maior”

[NOTĂ: înregistrarea emisiunii la care face referire documentul de mai sus poate fi urmărită aici]

987zzz321

This article has 2 comments

  1. Dl. Eugen David, sunt inginer geolog, absolvent la Facultatii dr Inginerie Geologica si Geofizica din Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din Bucuresti. Prin ’83 am fost nevoit sa emigrez. Am obtinut un al doilea Master in Inginerie Civila, Facultate de Preparare din Tehnion, Haifa – m-am axat acolo pe constructii de drumuri si materiale de constructie. Acuma locuiesc in Canada. Am devenit unul din comentatorii uzuali pe blogul lui Moise Guran. Am comentat mereu tragedia de la Rosia Poieni si RISCUL care planeaza asupra tarii prin prisma acestui proiect al aurului de la Rosia Poieni. Daca aveti timp, as fi interesat sa aflu opinia dvs privind unele sugestii facute pe blogul lui Moise. Cele mai recente sunt la ODB 23 august. Adresa mea de e-mail o aveti. Noroc bun.

  2. Bunul simț al tonului scrisorii, e un credit acordat d-lui Moise Guran. Nădăjduiesc să înțeleagă că Țara, e mai presus decât șacalii și cățeii vremelnici! Domnul să ne răsplătească pe fiecare, după cugetul și faptele noastre!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.