Suntem, susţin eu, în plină lovitură de stat. Aşa. Ca să vă opriţi din citit toţi cei prea orbiţi de ura faţă de Băsescu… treceţi-mă la categoria idioţi, închideţi pagina ActiveWatch şi gata – n-aveţi timp de mine şi, sincer, mai ales eu simt că nu

mai am nici timp, nici chef de voi. Satul arde, deocamdată mocnit (au turnat, şi europenii şi usl-iştii, ceva peste foc pentru a-l face mai puţin vizibil); cine mai are chef să se pieptene e liber să o facă.

————————————

SEMANTICA.

N-o să citez vreo sursă academică, fiindcă, nu-i aşa, lumea e supărată nu pe Ponta fiindcă a furat la doctorat, a minţit când a fost întrebat despre el şi a folosit toate pârghiile statului împotriva specialiştilor care îl denunţau sau ar mai îndrăzni să-l denunţe – ci pe Băsescu fiindcă, vai de mine! a declanşat un atac ‘politic’ asupra premierului. N-o să citez o astfel de sursă, fiindcă academismul, zilele astea, nu mai are nici o valoare – şi nu doar datorită lui Ponta, ci şi nouă, universitarilor şi mai ales universităţilor care tăcem, tac ca o adunătură de şobolani bine ascunşi sub podea. Halal să ne fie! ăştia suntem, în măsura asta ne respectăm pe noi înşine – deci asta merităm.

Nu, ci o să citez Wikipedia noastră cea de toate zilele: “A coup d’état /…/ [translation: strike (against the) state, literally: strike/blow of state] – also known as a coup, putsch, and overthrow – is the sudden, illegal deposition of a government, usually by a small group of the existing state establishment – typically the military – to depose the extant government and replace it with another body, civil or military. A coup d’état is considered successful when the usurpers establish their dominance. When the coup neither fails completely nor succeeds, a civil war is a likely consequence.”

Păi vezi? mi se va spune. Guvernul României nu a fost schimbat – dimpotrivă, totul a fost o acţiune a Parlamentului, deci lucrul cel mai valid care se poate petrece într-o democraţie. Doar un prost ca tine, Vîlcule, mai poate vorbi, în condiţiile date, de lovitură de stat.

Răspunsul meu: guvernul nu, nu a fost schimbat. A fost înlocuit, însă, celălalt ‘vârf’ al puterii executive, Preşedintele (e drept, un om cu o cotă de simpatie minimă) – şi nu cu persoana care, conform tuturor prevederilor legal-regulamentare din România, ar fi trebuit să îi ia locul, like it or not, Vasile Blaga, ci cu celălalt lider al unei coaliţii care tocmai a dobândit majoritatea parlamentară nu prin alegeri, ci printr-o nouă mare mişcare traseistă.

Problema nu e, însă, nici măcar traseismul, ci procedura, sau mai bine zis legalitatea ei.

 

LOGICA

Mai întâi a fost schimbat Avocatul Poporului, fiindcă acesta e singura entitate/ instituţie care poate ataca în mod eficient la Curtea Constituţională ordonanţele de urgenţă ale Guvernului (vezi Constituţia României, art. 146, d; o astfel de sesizare poate proveni şi ‘dinspre’ un proces într-o instanţă judecătorească sau comercială – însă ne putem da seama fără dificultăţi care e viteza cu care această cale ocolită ar putea fi parcursă). Domnul Valer Dorneanu, actualul deţinător al acestei funcţii, nu s-a sinchisit până acum să interogheze oficial constituţionalitatea celor mai dezbătute ordonanţe din istoria postrevoluţionară a României. Şi, să fim serioşi, nici nu o va face – asta cu toate că domnia-sa nu mai e azi o persoană (pesedistă), ci, aşa cum scriam mai sus, o insituţie (în cazul de faţă crucială) a statului.

Apoi au fost schimbaţi, cu încălcarea flagrantă a regulamentului Parlamentului (care stipulează că doar grupul parlamentar care a propus un preşedinte îl poate revoca), conducătorii celor două Camere. Şi cum era evident că această modificare va fi infirmată de către Curtea Constituţională, guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă prin care reducea atribuţiile acesteia, interzicându-i să se pronunţe asupra hotărârilor ‘interne’ ale Camerelor. Cum e şi firesc, PDL a atacat la Curte această schimbare; numai că toate aceste decizii legale intră în efectivitate doar odată cu publicarea în Monitorul Oficial, iar acolo s-a inversat ordinea, pomenita ordonanţă de urgenţă apărând într-un număr anterior celui în care se consemna ‘debarcarea’ lui Blaga şi a Robertei Anastase. Acesta este şi motivul pentru care Curtea Constituţională s-a văzut nevoită să declare inadmisibile cererile de revizuire legate de situaţia preşedinţiei Camerelor.

În ce priveşte problema poate cea mai crucială, a validării Referendumului pentru demiterea preşedintelui, USL a acţionat la un mod şi mai deştept/ pervers, dublând o hotărâre a Parlamentului cu o ordonanţă de urgenţă similară în datele ei esenţiale. Astfel, deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat cum nu se poate mai clar privitor la actul pe care avea dreptul să-l examineze (proiectul de lege modificat prin hotărârea Parlamentului), guvernanţii afirmă azi că în vigoare s-ar afla pe mai departe ordonanţa. Iar atunci când Parlamentul Europei şi Comisia Europeană îi cer, cum nu se poate mai explicit, premierului să anuleze efectele acestei duble legiferări, el afirmă că e legat de mâini şi de picioare şi, pur şi simplu, nu poate – nu fără un enorm de complicat traseu legislativ, în care actele trebuie să treacă din nou pe la preşedintele interimar şi parlament. Un parcurs care în nici un caz nu va putea fi finalizat la timp pentru referendum, care în viziunea USL ar trebui validat indiferent de numărul de votanţi.

Ce e mai grav (şi lucrul pe care deocamdată nu îl ştie sau nu l-a băgat în seamă lumea) e că, da, USL-ul afirmă că, la urma-urmelor, Curtea Constituţională n-are decât să invalideze referendumul, însă textul pomenitei hotărâri a Parlamentului spune, la articolul 3, explicit: “In situaţia în care Curtea Constituţională va stabili că nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate stabilite de lege, Parlamentul Romaniei va lua act de hotărârea acesteia şi va decide asupra procedurii de urmat.” (s.m. C.V.)

Foarte pe româneşte: USL-ul şi-a creat terenul necesar pentru a ignora fără nici o problemă orice hotărâre nefavorabilă a Curţii Constituţionale privitor la referendum. Dacă CCR va invalida scrutinul şi îl va declara pe Băsescu, din nou, preşedinte ‘plin’ al României, Parlamentul va trece peste decizia CCR şi va afirma că preşedinte (interimar) este în continuare Crin Antonescu, demarând procedura pentru organizarea de alegeri prezidenţiale. Desigur, asta va face atmosfera politică din România incendiară, situându-ne în imediata proximitate a războiului civil.

 

RETORICA

Aici avem de-a face, pur şi simplu, cu un dublu discurs: o repetare la infinit a cuvintelor “vom respecta deciziile CCR”, şi decizia de nezdruncinat ca, de facto, acest lucru să nu se facă în nici un caz. Extinderea acestui comportament schizofrenic în domeniul relaţiilor internaţionale (mai cu seamă europene şi… americane) ale României a făcut, deja, un rău greu de măsurat ţării noastre; dar ce e mai grav, în opinia mea, e evidenţa, pentru orice privire lucidă, a faptului că, deţinând controlul asupra Guvernului, Parlamentului, Preşedinţiei, Avocatului Poporului, Monitorului Oficial, actuala coaliţie nu are câtuşi de puţin de gând să respecte vreuna, măcar, dintre promisiunile făcute în străinătate de către primul-ministru.

Dimpotrivă, în momentul în care jocul ‘la două capete’ al României a fost, fără echivoc, remarcat, criticat, ameninţat cu aspre penalizări de către partenerii noştri (cu excepţia, desigur, a… Rusiei), reacţia retorică a Puterii, exprimată de data aceasta prin vocea preşedintelui interimar Crin Antonescu, a fost declanşarea unui discurs neonaţionalist şi antieuropean, centrat pe suveranitatea noastră de a ne… distruge cu propriile mâini democraţia, atâta câtă am avut-o în lungii şi complicaţii ani post-revoluţionari.

Ar mai fi, desigur, o componentă destul de zgomotos-spectaculoasă a pomenitei retorici – ideea că nu politica pre-fascistă a USL, ci semnalarea ei de către PDL ar fi cea care face rău României. Personal, chiar nu mai am energia de a analiza această idee, aşa că revin, spre final, din nou la…

 

SEMANTICA

Ce înseamnă, însă, în adâncime toate aceste lucruri, care sunt resorturile lor?

Declanşatorii sunt, după părerea mea, plagiatul lui Ponta şi (mai ales!) încarcerarea lui Năstase, poate şi a lui SOV. Toată puterea USL era concentrată, la momentul aflării veştii despre doctoratul primului-ministru, în chiar persoana acestuia – vârf de lance absolut al partidului, purtător de stindard al noii majorităţi, decident-şef în politica guvernamentală. E vorba de o poziţie a cărei şubrezire pur şi simplu nu putea fi acceptată, aşa încât primul lucru a fost concentrarea întregii energii politice şi instituţionale împotriva celor care puteau lua o decizie profesională în acest caz. Şi probabil că dacă lucrurile ar fi rămas aici, am fi avut de-a face doar cu un nou penibilism al lumii academice româneşti – unul aproape firesc, dacă ne gândim la starea generalizată de nepăsare şi/ sau laşitate care domneşte în rândurile acestui corp intelectual.

Dar intrarea efectivă a lui Adrian Năstase în puşcărie a fost un eveniment de proporţii pe care n-o să mă sfiesc a le numi… tectonice. Fiecare sponsor al oricăruia dintre partide, orice ‘contributor’ financiar care are la activ măcar o mică ilegalitate a înţeles că se intra într-o stare de fapt absolut inacceptabilă din propriul punct de vedere. Deja înainte de încarcerare, mulţi dintre susţinătorii-cu-bani ai PDL şi ai celorlalţi membri din vechea coaliţie trebuie să se fi simţit ultra-îngrijoraţi de anchete şi condamnări cum a fost cea a lui Apostu; iar căderea PDL se explică, pe lângă erodarea electorală binemeritată după o guvernare de calitate cel puţin îndoielnică, prin starea de non-combat sau chiar traseismul tuturor celor (deloc puţini!) care ar avea doar de pierdut odată cu instaurarea unei justiţii realmente funcţionale în România.

Aceeaşi logică ascunsă guvernează, afirm eu, şi ceea ce se petrece chiar acum în ţară. Ministrul Justiţiei a încercat să afle dacă nu pot fi cumva cercetate şi sancţionate judecătoarele care l-au condamnat pe Adrian Năstase. Ministrul Învăţământului (şi nu mă refer la “terminatorul” Liviu Pop, ci la aparent-mult-mai-moleşita Ecaterina Andronescu) nu se sfieşte să prevină Universitatea din Bucureşti că, dacă va decide că Ponta a plagiat, îşi va pierde dreptul de a organiza doctorate. Fiindcă puterea politică nu devine cu adevărat tot(alit)ară decât atunci când a infiltrat până în adâncime domeniile economic, social, administrativ şi, mai cu seamă, şi-a subordonat sau măcar a reuşit să intimideze la extrem puterea judecătorească.

 

CONCLUZII

Pe fondul liniştii aparente, părerea mea este că situaţia noastră este mai proastă ca oricând.

În zilele care au trecut, am sperat mai întâi la o reacţie a societăţii civile care să oprească acest proces de acaparare totală. Ea, reacţia, a existat, dar a fost anemică, absolut neconvingătoare şi, în plus, PDL-ul a încercat să o confişte. Or o realitate după părerea mea tristă, dar cum nu se poate mai de-neschimbat a României de

astăzi e că atunci când partidul, orice partid, iese în piaţă vociferând ‘cetăţeneşte’, cetăţenii se duc acasă.

Mai apoi, m-am/ ne-am bucurat la fiecare reacţie dură a Occidentului, sperând că, la fel ca în multe alte dăţi şi acum, când pericolul e uriaş nu doar pentru noi, ci şi pentru ei ca… vecini şi colaboratori, ne vor rezolva ei problemele. Şi, într-adevăr, România (probabil venind după alte ţări din cauza cărora s-au activat mecanismele imunitare ale democraţiei europene) a primit replici mult mai ferme, clare, fără menajamente şi loc de întors decât se întâmplase cu vreo altă ţară. Mi se pare, însă, evident – mai ales după pomenitul discurs al lui Crin Antonescu – că membrii actualei coaliţii nu au şi nu vor avea nici cea mai mică ezitare în a abandona, ba chiar a condamna public întregul parcurs european al ţării noastre de până acum. V-o spun încă o dată: după închiderea lui Năstase politicienii şi sponsorii lor au aflat că sunt în mare, iminent pericol – iar o participare a noastră la Europa agravează enorm această vulnerabilitate. Iar după plagiat, teroarea instituţională în contra profesioniştilor din educaţie şi lipsa de reacţie a societăţii, aceiaşi politicieni au înţeles că ne pot face, probabil, orice, fără ca noi să sesizăm gravitatea lucrurilor – sau, oricum, că se pot mişca îndeajuns de repede şi de incredibil-de-imoral ca să ne ia pe nepregătite.

Fapt este că valurile acestea au trecut, iar situaţia reală e neschimbată. Guvernul consideră operatorie, la referendum, ordonanţa de urgenţă care spune că numărul de votanţi nu contează. Curtea constituţională, foarte probabil, va invalida rezultatele. Iar Parlamentul şi-a rezervat deja dreptul de a nu ţine cont de această invalidare.

Adăugaţi la toate acestea furia maniheistă (cine nu e cu noi, e împotriva noastră!) şi radicalizarea care vor aprinde fără îndoială România în cele două săptămâni rămase până la vot, şi veţi înţelege, sper, luciditatea îngrijorării mele.

Articolul are 9 comentarii

  1. Lucrurile stau fix asa dar invers;
    1. How about a “coup de force”?
    2. Inflameaza plagiatul lui L.C. Kovesi, (Udrea, Blaga, Igas, …?
    3. Oprirea justitiei de catre Macovei in pragul flotei, vilei, banilor spalati,…
    4. Infestarile securistice si ICR-iste din prese si cancelarii…
    5. Vreau un presedinte care: imi plezneste copilul (cadei-ar mina) si p-a lui o face europarlamentar? care….etc.

    ….e duminica si nu mai am timp;

    “Ajunge Catilina”

  2. …pt. mine stadiul (trist) este acela in care si articolul si cele doua comentarii dinaintea acestuia spun lucruri juste.
    ce nu inteleg este de ce orice argument adus de catre sustinatorii actualei puteri si lucrurilor cel putin dubioase care se intampla in prezent in Romania nu pot aduce alte argumente decat cele de genul ‘Pai si Basescu/ PDL-ul a facut […]’… Nu asta era ideea in a-i indeparta de la guvernare? TOCMAI CA ACESTE LUCRURI SA NU SE MAI INTAMPLE…

    Este chiar politically and socially LAME sa accepti ca esti praf doar pt ca si cei dinaintea ta au fost la fel, honestly :D… ca sa nu mai zic ca tot asta inseamna ca nu esti in stare de a produce vreo schimbare reala (sincer, nici nu ma asteptam ca USL sa fie, de-aia m-am si retras, dupa cum articolul observa, din protestele din iarna in momentul in care ele au capatat turnura pro-USL-ista…)

    Sa traiti bine! Real, cinstit, demn si onest!

  3. Mda, nu v-am vazut pe niciunul moralisti, plini de logica, de semantica si revoltati la abuzurile de pana acum, macar din ultimii 3 ani daca mai departe va e greu sa va aduceti aminte. Basescu a ajuns la putere si prima si a doua oara cu voturi la limita!!! si ILEGAL cel putin a doua oara, si in plus a schimbat legea, a.i chiar daca a putut fi ales cu 5 mil de voturi, sa nu poata fi demis decat cu 9 mil (apropo de LOGICA!!!), iar eu ar trebui sa ma revolt acum si sa puna la indoiala modul in care e dat jos!?!? CA SA N-AVEM CONFUZII (si sa nu ne mai pierdem vremea in analize de semantica, logica si retorica) – NU IMI PASA!!!
    Orice om sanatos la cap ar trebui sa se simta jignit doar prin atat: BASESCU PRESEDINTE! Fara sa mai aduci alte argumente….

  4. @mirela: pe oricine, dar nu pe dl Valcu sa-l acuzati ca nu a reactionat la ce a facut Basescu pana acum. Probabil ca nu aveti habar cine este domnia sa, dar vaputeti informa.
    Cat despre argumentele dvs, imi pare rau, functia de presedinte se castiga cu 50% +1 vot. Nu exista ” la limita”. E un vot in plus, ai castigat. Asta eregula democratica. Live with it. Si da, e normal sa fie demis cu 9 milioane de voturi, ca sa nu schimbam presedintede din an in an. Basescu are alte pacate, e adevarat. Dar nu ati numit nici unul dintre ele.

  5. Il caracterizez printr-un cuvant: penibil.Sunt multe lucruri productive pentru care iti poti pune mintea in miscare.

  6. nu cred ca are sens sa legam actiunile USL atat de strans de arestarea lui Nastase si Vantu. asta e logica lui Basescu. in cazul Nastase, inclusiv lui Ponta i-a convenit iesirea bombonelului din scena.
    pur si simplu, in pur stil romanesc, s-a sarit de la o extrema la alta: dupa acapararea puterii de catre presedinte, acum se merge in tacaneala cealalta: impunerea puterii parlamentare totale. intre cele doua extreme, singura diferenta esentiala e cea de mod: Basescu a facut-o la modul mai subtil si mai pe sest, USL o face cu surle si trambite si pe fata.
    singura problema pe care USL nu pare s-o perceapa e cea pe termen lung: asa cum PDL-ul si Basescu au dat legi care le erau favorabile la un punct, dar li s-au intors impotriva (sa amintim numai de uninominalul pur…), asa si USL-ul da legi care li se vor intoarce mai incolo; acum vor sa impuna un fel de totalitarism parlamentar (dublat, evident, de punerea in pozitii-cheie a oamenilor proprii), pt ca au o majoritate lejera (rezultata, apropo, tot din traseim, dar in sens invers: cei plecati la unpr si pdl se intorc inapoi…). insa majoritatile nu tin la nesfarsit; cand va incepe sa scartaie alianta, pun pariu ca ne vom trezi, brusc, cu un presedinte (oricare va fi) foarte…jucator…
    pana nu amendam drastic si radical INTREAGA clasa politica, nu avem nici o sansa sa scapam de circul asta.

  7. Mihnea, spui lucruri cum nu se poate mai corecte, dar bazate pe o asumpţie pe care eu, unul, tocmai că o pun la îndoială: că în România anului, să zicem, 2013, relaţia între putere şi cetăţeni, dincolo de bâlciul politic, va fi una relativ ‘respirabilă’ sau, ca să folosesc un cuvânt ceva mai demonetizat, cât-de-cât democratică. Dacă, însă, venirea la putere a USL se va face pe fondul unei decizii a Parlamentului contrară celei a Curţii Constituţionale, isteria care astăzi e doar politică se va transmite la nivelul întregii populaţii, şi nu va putea fi controlată decât prin demersuri autoritariste. Vom asista la o dublă închidere a României: faţă de lumea vestică, pe de o parte (fiindcă occidentalii se vor proteja, firesc, instalând noi ‘garduri’ instituţionale între noi şi ei), faţă de interior pe de alta (adică politicienii Puterii vor folosi aparatul instituţional, de control şi mai ales de represiune la un nivel pe care astăzi nici nu ni-l imaginăm). Ei, vei spune, şi tu, şi eu suntem pregătiţi să ieşim în continuare în stradă, indiferent ce va fi – şi aşa este. Dar mie îmi va fi greu să trăiesc într-o lume academică în care politicul a intrat, a răvăşit şi a răsturnat toate valorile (deci, probabil, mă voi concentra mult mai mult asupra carierei… internaţionale, ceea ce personal nu e un rău foarte mare), iar tu, care prin natură eşti mai activist decât mine, vei vedea incomparabil mai multe situaţii care să te scandalizeze-îngreţoşeze, vei simţi că eşti mult mai puţin auzit, deşi la fel de vocal, vei vedea, în fine, mult mai des duba jandarmeriei şi celulele arestului şi o groază de formulare de amendă. Iar aici, oricât de eminescian m-aş simţi în principiu (“bucuroşi le-om duce toate”), cred că am dreptul să-mi doresc, şi să fac puţinul care-mi stă în putinţă pentru un pic mai bine, şi nu mult mai rău. Nu crezi?

  8. Domnule, daca tot va dati de ceasul mortii pentru a scrie 4 pagini despre asa-zisa lovitura de stat, poate ca n-ar strica sa va insusiti intai niste notiuni elementare:

    1) Semantica. Spuneti ca Basescu este “varf” al puterii executive:
    Probabil ca n-ati reusit sa cititi niciodata Constitutia Romaniei, dar rolul Presedintelui Romaniei nu este executiv. Executiv inseamna acea putere a statului care executa legea – de unde si denumirea. Pentru diferentiere, legislativ inseamna acea putere care creeaza legea, iar judecatoresc cea care vecheaza la respectarea ei. Presedintele, conform Constitutiei, are rolul de MEDIATOR:

    CAPITOLUL II
    Preşedintele României

    Rolul Preşedintelui ARTICOLUL 80
    (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

    (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
    (http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2)

    Prin urmare, nu face parte nici din legislativ, nici din executiv, nici din puterea judecatoreasca.

    2) Logica.
    a) Spuneti ca CCR isi declina competenta de a analiza sesizarea de neconstitutionalitate in cazurile Blaga si Anastase din cauza OUG 38/2012:
    Inca o data fals. Pentru ca nu a aparut motivarea in aceste 2 cazuri, trebuie putintica logica. A aparut motivarea CCR in cazul demiterii Avocatului Poporului de catre Parlament, considerata CONSTITUTIONALA. Conform logicii dumneavoastra, in motivare CCR ar trebui sa-si decline competenta de a analiza aceasta Hotarare a Parlamentului in baza OUG 38/2012. Ia sa vedem ce spune motivarea:

    * “Curtea constată că revocarea din funcţia de Avocat al Poporului a domnului Gheorghe Iancu nu vizează, prin natura juridică a hotărârii criticate, valori şi principii constituţionale, în sensul reţinut de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012 şi, ca atare, această hotărâre nu poate fi supusă controlului de constituţionalitate.”
    * “A decide altfel ar însemna să se recunoască Curţii Constituţionale posibilitatea de a se substitui Parlamentului, de a invalida evaluările făcute de acesta şi de a le înlocui cu evaluările proprii ale Curţii, ceea ce ar exceda, în mod evident, atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.”
    * “Avocatul Poporului răspunde numai în faţa Parlamentului, activitatea sa fiind supusă controlului parlamentar. Ca urmare, Parlamentul este singura autoritate în măsură să aprecieze dacă activitatea desfăşurată de Avocatul Poporului, în calitatea sa de conducător al instituţiei, s-a realizat în limitele stabilite de Constituţie şi lege sau, dimpotrivă, cu încălcarea acestora, şi în consecinţă, printr-o evaluare obiectivă în cadrul căilor şi procedurilor exclusiv parlamentare, să dispună măsurile legale.”
    * “[…] mandatul Avocatului Poporului încetează înainte de termen, printre altele, în caz de revocare din funcţie, iar revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor, se face de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi, la propunerea birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului”.

    Prin urmare, o minciuna grosolana pe care o sustineti, in incercarea de a va construi teoria.

    b) Sustineti o serie de minciuni:
    – “USL a acţionat la un mod şi mai deştept/ pervers, dublând o hotărâre a Parlamentului cu o ordonanţă de urgenţă similară în datele ei esenţiale”;
    Poate ca n-ar strica, din nou, sa cititi ce scrie in Constitutie:

    ARTICOLUL 147
    (1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

    Nu legile sau ordonantele, ci DISPOZITIILE din legi si ordonante sunt suspendate de drept. Prin urmare, nu conteaza daca CCR s-a pronuntat pe o lege; atata timp cat aceeasi dispozitie se regaseste si intr-o ordonanta de urgenta, ea este neconstitutionala. Mai mult, referendumul este validat de CCR.

    – Spuneti “guvernanţii afirmă azi că în vigoare s-ar afla pe mai departe ordonanţa”:
    “Guvernantii”, domnule, sunt membrii Guvernului, in frunte cu Primul Ministru. Primul Ministru a declarat in repetate randuri ca va respecta decizia CCR privind qvorumul. Chiar nu cred ca mai e nevoie sa caut linkuri…

    – Spuneti “[…] referendum, care în viziunea USL ar trebui validat indiferent de numărul de votanţi.”
    Aici nu e o minciuna, cat un fals argument. Una la mana, USL are tot dreptul sa aiba ce viziune vrea despre cum ar trebui validat un referendum; doi: nu numai USL are aceasta viziune, ci si Comisia de la Venetia (adica European Commission for Democracy Through Law), in al sau “Code of Good Practice on Referendums” : http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-AD%282007%29008rev-e.pdf
    Nu prea vad anti-democratia in a sustine asta… si nici lovitura de stat.

    Nu ma voi referi la nimic de mai jos de “Retorica”, pentru ca sunt consideratii personale ale dumneavoastra, nu asa-zise dovezi, pe care nu am de gand sa le comentez; polemica pe aceasta tema chiar nu mi se pare productiva in nici un fel.

    In rezumat, la categoria “fapte”, avem asa:
    – OUG 38/2012 – neconstitutionala – singura sesizare judecata de CCR drept neconstitutionala.
    – Revocarea Avocatului Poporului – constitutionala
    – Inlocuirea Pres. C. Dep. – constitutionala
    – Inlocuirea Pres Senatului – constitutionala
    – conflict Presedinte – Parlament – CCR isi declina competenta
    – suspendarea Presedintelui – constitutionala
    – Legea Referendumului – constitutionala (cu mentiunea ca este necesara asigurarea cvorumului)

    Toate acestea sunt decizii ale CCR. Mi se pare ca atunci cand ajungi sa vorbesti de lovitura de stat dupa o singura decizie de neconstitutionalitate dai dovada de o lipsa de realism si o rea vointa crasa.

    Toate cele bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *